“Maus. Povestea unui supravieţuitor”, de Art Spiegelman
Editura Art, Bucureşti, 2012
Traducere din limba engleză de Cristian Neagoe
Nu o să scriu prea multe despre Maus, cartea va merge la prietenul şi colegul meu, Dan, care sunt sigur că va scrie mult mai competent din mai multe puncte de vedere. Câteva cuvinte însă voi spune şi eu, pentru că este o carte impresionantă şi neaşteptată pentru mine. În primul rând, este un roman grafic, o altfel de lectură pentru o persoană care este obişnuită cu „normalitatea” în domeniul cărţilor, cu acele cărţi care sunt pline de fraze descriptive, cu dialoguri pe fiecare paragraf sau cu o ilustrare mai detaliată a personalităţii personajelor.
Nu m-am întâlnit până acum cu romanele grafice, pentru simplul motiv că nu citesc decât rareori cărţi în altă limbă decât în limba română. Însă pentru fanii genului, apariţia lui „Maus” în limba română nu vine decât să completeze o lacună a traducerilor din literatura străină şi anume romanul grafic. De altfel, această apariţie de la Editura Art vine la scurt timp după ultima carte a lui Art Spiegelman, intitulată „MetaMaus: A Look Inside a Modern Classic”, care conţine sute de pagini cu răspunsuri la întrebările fanilor şi informaţii esenţiale despre cele două părţi publicate până acum.
„Maus” a fost publicat prima dată acum peste 25 de ani (prima parte a apărut în 1986, a doua în 1991, ambele existente în prezentul volum) şi a devenit un roman grafic clasic, probabil cel mai bun al genului. Un roman trist, în care este istorisită biografia tatălui autorului, Vladek, evreu polonez, care în timpul celui de-al doilea război mondial a fost închis la Auschwitz, dar a supravieţuit totuşi, din fericire, Holocaustului.
Drama lui Vladek este însă terifiantă: sunt momente în care el scapă prin muncă de anumite suplicii, sunt momente în care este scăpat de prieteni (prea puţini, în acele timpuri) sau de cei care solicită anumite avantaje materiale, sunt momente critice în care este la un pas de moarte, sunt momente în care îi mor toţi cei din jur, toţi apropiaţii. Nici timpurile de după război nu sunt mai blânde, soţia se sinucide, se îndepărtează de fiul său, Art, după ce primul fiu i-a murit în Holocaust, devine din ce în ce mai avar, aşa cum nu şi-l doreşte nimeni prin preajmă.
Ilustraţiile lui Art sunt la fel de importante în economia acestei cărţi, chiar infiorătoare pe alocuri, arătându-i pe evrei ca şoareci şi pe nemţi ca pisici, aceasta fiind o modalitate de a defini absurditatea disticţiilor rasiale din perioada nazistă.
O carte impresionantă şi, cum am mai spus, obligatoriu de citit.
