Clayface (2026)
Regia: James Watkins
Distribuția: Tom Rhys Harries, Naomi Ackie, Max Minghella, Joshua James
Universul DC presupune o galerie de personaje emblematice având puteri supranaturale. Dintre acestea s-au remarcat : Joker, Venom, Catwoman sau Harley Quinn, anti-eroi controversați care au primit filme de sine stătătoare, independente de celelalte producții cu Batman.
Din momentul în care James Gunn a preluat frâiele DC Studios, filmele produse în cadrul companiei americane au favorizat conexiunile care se creează între benzile desenate, jocurile video și imaginea de film.
În 2026 a venit rândul lui Clayface să își prezinte terifianta poveste sub bagheta regizorală a lui James Watkins. Originile personajului au o bază deja foarte bine articulată cu mult timp în urmă, mai exact în 1940, când apare pentru prima dată într-un „comic book”, sub numele de Basil Karlo.
Personajul a trecut printr-o serie de transformări și îmbunătățiri menite să mențină vie memoria sa și să facă tranziția către noi aventuri ale acestuia, în funcție de timpurile în care se petrece acțiunea. În versiunea din 1961, a apărut actorul care joacă doar în filme horror, Matt Hagen. Unul dintre scenariștii filmului Clayface este Mike Flanagan, posedând o vastă experiență în a stârni sentimentul de groază.
Personajul central este Matt Hagen (Tom Rhys Harries), un actor de la Hollywood aflat în plină ascensiune. Ceea ce trebuia să fie o sărbătoare a reușitei personale, se transformă într-o noapte fatidică atunci când are loc întâlnirea cu ispita de la club, o femeie atrăgătoare cu care decide că dorește să aibă un „one-night stand”, fără să știe că aceasta era partenera șefului mafiei orașului. O greșeală pe care o va plăti scump. Gangsterul din orașul Gotham , Markos Szabo, un individ necruțător, „îi va fura viața” într-o fracțiune de secundă și tot ceea ce a clădit cu greutate până în acel punct.
În primă instanță tentația este de a face comparație cu The Substance (2024), datorită subiectului abordat, acela al carierei actoricești care depinde în totalitate de întreținerea aspectului fizic, dar mai ales a înscrierii filmului în genul body-horror, numai că filmele nu au mare lucru în comun având în vedere că Matt Hagen este un personaj circumscris benzilor desenate, DC Comics.
În Clayface scenele în care se acționează efectiv asupra fizicului său, prin rănirea provocată de tăieturi adânci în urma cărora fața lui Matt este spintecată, sunt de un realism șocant.
Elementele gore se referă la reprezentarea vizuală explicită a violenței fizice extreme (mutilare sau chiar automutilare), dar se merge mai departe, switch-ul permanent nu este doar corporal ci mai ales mental, pentru că efectele secundare (neidentificate de doctorița Corr) se dovedesc a fi devastatoare și ireversibile pentru Matt, care devine un monstru.
Aici intervin o serie de referințe importante pe care orice cinefil le poate accesa. Dacă Clayface se revendică de la episoadele animate din 1992, Batman : The Animated Series, perspectiva personajelor masculine desfigurate a mai fost tratată cu succes în alte două filme importante ale decadei nouăzeciste : The Man Without a Face (1993), de Mel Gibson, respectiv Memoirs of an Invisible Man (1992), regizat de John Carpenter.
Actorul Tom Rhys Harries iese din zona superficială, limitată, a anti-eroilor și aduce profunzime rolului, oferind credibilitate personajului prin interpretarea sa. Tom este magnetic, în chinul lui, luptând atât cu furia cât și cu frica ce pun stăpânire pe el. Acesta reușește să dea personajului său același nivel de umanitate, devenind respingător și stârnind dezgustul pe măsură ce narațiunea prinde contur, pe care îl reușea Joaquin Phoenix în Joker (2019), în regia lui Todd Phillips.
De altfel cele două filme prezintă orașul Gotham ca exponent al unei lumi gritty, caracterizată printr-o atmosferă apăsătoare, în care domină ticăloșia, neputința locuitorilor săi, facilitând condițiile socio-economice aspre, dar și bullying-ul. Din punctul acesta de vedere, povestea lui Matt Hagen este asemănătoare cu cea trăită de Arthur Fleck.
Dacă în versiunea din filmul animat Hagen folosea o cremă facială regeneratoare, acum actorul disperat apelează la servicile doctoriței Caitlyn Corr (Naomi Ackie) , specializată în lucrul cu o tehnologie revoluționară (nanotehnologia) care se referă la introducerea tratamentului direct în celulele bolnave, pentru a obține efectul scontat.
Degradarea bărbatului mutilat survine pe fondul acceptării că, în Gotham, dreptatea nu ți-o poți face decât singur. Trădat, mințit și abandonat de toată lumea, chiar și de cei mai apropiați prieteni, Matt își pierde identitatea și o asumă pe cea de criminal feroce, cu o moralitate ambiguă, singurul lucru care îi mai alimentează latura monstruoasă, care a pus stăpânire pe corpul lui, fiind răzbunarea.
Judecat strict după aparență, verdictul este unul singur : Nimeni nu vrea să aibă de-a face cu un chip respingător.
Hagen transformat acum în Clayface luptă să redevină omul care a visat, se agață cu îndârjire de reapariția sa pe covorul roșu unde vrea să strălucească din nou, chiar și pentru un scurt moment, convins fiind că, pielea este doar o parte ce alcătuiește carcasa, în spatele căreia se ascunde sufletul.
Până nu demult un actor promițător aflat pe lista nominalizaților la Oscar, care ajunge acum să se ascundă în cotloane, acoperindu-și capul sub gluga hainei sale.
Sunt mai multe secvențe în care Matt își privește chipul în oglindă încercând să acceseze vechea versiune a sa, căutând cu disperare un semn, ceva palpabil. Vulnerabilitatea sa fizică este exploatată la maximum. Rămâi perplex, aproape paralizat, când vezi cât de mult suferă Matt.
La Hollywood a fi vedetă e treabă grea, dincolo de blitz-urile paparazzilor, aparițiile de pe copertele revistelor sau interviurile extinse, drept dovadă că, fără o apariție demnă de invidiat, nu ai ce să cauți nici măcar pe covorul roșu.
Filmul întreține convingerea că fabrica de talente se reduce la capitalizarea înfățișării. Agenții îi tratează chipul ca pe o marfă, favorizând dezumanizarea sa. Dar povestea merge mai departe, marșând pe ideea de nedreptate. Sistemul de justiție nu îl ajută, aruncându-l în afara societății și lăsând mafia să acționeze în continuare în aceste moduri înfiorătoare. Nici chiar medicina regenerativă, tratamentele nu vor reuși decât până la un punct „să-l refacă”, să-i remonteze imaginea distrusă.
Monstruozitatea sa este hrănită de ura pe care o simte față de toți cei care l-au nenorocit. Sângele său a primit un nou program genetic, obligându-l să-și întrețină agilitatea, amintindu-i de misiunea pe care o are de îndeplinit.
Asemeni simbolului din teatru al măștilor contrastante, reprezentând o față care râde și alta care plânge, în film, Matt Hagen realizează că suferința și fericirea sunt strâns legate, sintetizând întreaga experiență dramatică a personajului.
Clayface este distribuit în România de Vertical Entertainment și poate fi vizionat în cinematografe începând cu 23 octombrie 2026.
Nota: 9/10
