„Long Island”, de Colm Tóibín
Editura Humanitas Fiction, Colecţia Raftul Denisei, Bucureşti, 2025
Traducere din engleză de Cristina Nicoale
În ultimii cinci ani, multe dintre dialogurile purtate cu cei apropiaţi au avut drept fir roşu încercarea de a găsi un răspuns cât mai logic la o întrebare devenită, în tandem cu zborul vremurilor, existenţială: De ce ar accepta omul să îşi scrie povestea într-un alt loc decât acela în care a fost plăsmuit de Dumnezeu?
Rând pe rând, tâlcurile s-au întrezărit, gravitând în jurul unuia şi aceluiaşi tablou, în care fiecare dintre noi porneşte la drum, uneori chiar departe de cele dragi, în căutarea a ceea ce ni se pare că întruchipează binele. La început, ne putem lăsa prinşi în mrejele dorinţei fireşti de a explora tărâmuri noi, unde să creştem armonios în plan profesional. Mai apoi, plecarea de acasă poate coincide cu un oarecare moment în care nu dorim altceva decât să demonstrăm că suntem deja mari şi putem să jonglăm, în tihnă, cu încurcatele iţe ale destinului. Unii dintre noi putem accepta să învârtim ruleta vieţii prin ţări străine doar pentru a trage o cortină în faţa unui timp scufundat în fel de fel de neînmpliniri, de răni pe care doar schimbarea locului le-ar putea îmblânzi.
Şi aşa se face că, mai devreme sau mai târziu, cu toţii ne putem apropria identitatea unui personaj desprins din paginile unui roman, devenind, pentru puţină sau îndelungată vreme, Eilis Lacey – cea care alege, ca mulţi alţii de ieri şi de azi, să se lase purtată pe firul strălucitor, dar şi fragil al visului american. Căci încă de la vârsta la care multe dintre partenerele sale de vârstă se lasă prinse în vâltoarea viselor cu ochi deshişi, Eilis este obligată să înţeleagă întregul arsenal de reguli ale unor jocuri cu mize mult prea copleşitoare. Astfel începe aventura Brooklyn: cu slalomuri printre frici greu de strunit şi de mărturisit, printre amintiri deopotrivă duioase şi deloc încurajatoare, printre doruri de lumea ei, rămasă acum în urmă. Şi rând pe rând, fiecare crâmpei din timpul petrecut în ţara celor liberi şi curajoşi, care îi primeşte cu braţele deschise pe cei harnici, educaţi şi oneşti tinde să o transforme într-o veritabilă fantomă, care se plimbă prin casă, pe străzi, printre raioanele magazinului.
Astfel s-au scurs 20 de ani, la hotarul dintre freamătul exuberant al oraşului şi zgomotele unor timpuri străjuite de alegeri hotărâtoare, menite să o ridice pe Eilis la statutul de femeie măritată şi mamă. Dar nici acest nou prezent nu pare să se arate pe deplin prietenos, înveşmântat fiind în văluri grele:
Într-o străfulgerare, o văzu cu ochii minţii pe sora ei mai mare, Rose, moartă de mai bine de douăzeci de ani. Toată copilăria ei, chiar şi în cele mai banale momente de criză, a putut să îi ceară ajutorul lui Rose, care prelua pe loc controlul şi se ocupa de situaţie. Nu i se confesase niciodată maică-sii, care oricum era în Irlanda şi n-avea telefon acasă. Cele două cumnate ale ei, Lena şi Clara, se trăgeau din familii de italieni şi aveau o relaţie strânsă una cu cealaltă, dar nu cu Eilis (p.13).
Singurul remediu pentru îmblânzirea acestui iureş care îi dezechilibrează, la nesfârşit, liniştea, pare să fie întoarcerea acasă, pe aceeaşi cale brăzdată de amintiri, doruri şi alegeri ferecate printre firele de nisip dintr-o deloc primitoare clepsidră. Scufundate în nesfârşitul ocean al lacrimilor şi tăcerilor pline de vinovăţie, ele par să fie strâns legate de acel trecut nemilos, plăsmuit, la vremea lui, sub straja dragostei şi a speranţelor sacrificate în numele datoriei şi al nevoii de identitate. Dar chiar această nevoie a lui ieri de a se şti cunoscut şi răspândit în cât mai multe cotloane din lumea cea mare, înţesată de frunţi î creţite, glasuri tăioase şi priviri iscoditoare, o transformă pe Eilis într-o luptătoare care, captivă în arena încrederilor trădate şi ale adevărurilor nerostite, pare să îşi scrie, încrezătoare, cele ce au mai rămas din paginile destinului.
Căci după ce va fi obosit să privească fiecare dintre pozele purtătoare de poveşti şi să hălăduiască, la voia întâmplării, prin interminabila înşiruire de planuri din care se ţese viaţa, Eilis decide că a sosit clipa să îşi asculte, cu atenţie şi răbdare, propria respraţie. Şi ca o mai tânără Scarlett o’Hara, va aştepta, cu entuziasm, sosirea unui mâine menit deopotrivă să aducă răspunsuri nebănuite la trecutele şi implacabilele întrebări şi să deschidă, cât mai repede, calea spre acea normalitate care, deşi se arată necunoscută şi uneori ar putea părea banală în esenţă, aduce linişte, speranţă şi echilibru.
Puteți cumpăra cartea: Editura Humanitas Fiction.
(Surse imagini: https://www.libris.ro/, https://www.britannica.com/, https://www.facebook.com/humanitas.fiction.)
