La petite dernière (2025) – Sora cea mică
Regia: Hafsia Herzi
Distribuția: Nadia Melliti, Park Ji-min, Amina Ben Mohamed
Filmul „Sora cea mică” (La petite dernière, r. Hafsia Herzi), bazat pe romanul cu același nume scris de Fatima Daas, a avut proiecția în cadrul Festivalului Filmului Francez din luna martie. Urmărim povestea Fatimei, o adolescentă de 17 ani, mezina unei familii de origine algeriană care trăiește la periferia Parisului. Adolescența prezentată în film este una aparent lipsită de conflicte majore – micile conflicte cu surorile mai mari și relația cu părinții nu sunt dintre cele mai problematice.
Ea este înconjurată de prietenii băieți, care nu sunt lipsiți de ceea ce astăzi numim bullying în școală, dar fenomenul este prezentat mai mult în context social și privit ca o parte des întâlnită și întrucâtva „normală” a vârstei. Însă subiectul principal este descoperirea sexualității sale, într-un coming of age care coincide cu aceasta. Filmul are 4 părți care poartă numele anotimpurilor și ne arată felul în care un an schimbă mult din gândirea și percepția protagonistei.
Presiunea culturală și socială este o altă temă accentuată în cadrul filmului. Într-una din scene, Fatima caută răspunsul (sau izbăvirea?) conflictului său interior vorbind cu un preot, căruia nu-i dezvăluie însă faptul că ea este cea care caută răspunsuri. Paradigma religioasă este însă una extrem de rigidă, iar singurul sfat pe care-l primește este să continue să se roage pentru a regăsi „calea cea dreaptă”.
Relațiile (sau mai bine zis începuturile de relație) pe care ea le are arată universalitatea iubirii la vârste fragede, tiparele pe care le cunoaștem în acea perioadă, dar și primele dezamăgiri care vin o dată cu aceastea.
Pentru mine, „Sora cea mică” a fost un film despre felul în care îți găsești locul în lume, despre căutări și conflicte interioare, dar și despre delicatețea și tandrețea care însoțesc acest drum.
Filmul va avea premiera în cinematografele din România pe 24 aprilie. Distribuit de Transilvania Film.
