To Have and Have Not (1944) – A avea sau a nu aveaRegia: Howard Hawks
Actori: Humphrey Bogart. Lauren Bacall, Walter Brennan, Dolores Moran
Aparut pe ecrane in chiar anii celui de-al doilea razboi mondial, putem spune ca acest film nu este departe de conflictul armat din acea perioada. Contine destula politica americana printre randuri, pentru a-l incadra in cu totul alt gen decat cel al filmului de dragoste tipic. Si asta pentru ca: actiunea se petrece intr-o localitate numita Vichy-Martinica; un loc unde conduc francezii trecuti de partea nazistilor si care ii urmaresc pe cei care inca doresc trecerea de partea aliantei anglo-americane; cativa americani, aparent neutri, cauta sa loveasca orandiurea franceza si sa faciliteze largirea ariei de actiune a partizanilor locali. Cu alte cuvinte, ne aflam in fata unui film politic grefat pe o poveste frumoasa de dragoste.
Capitanul Morgan (Bogart in anii de frunte) are o ambarcatiune in portul din Martinica si asta ii confera libertate de miscare, venituri suplimentare, dar si invidia si dorinta altora de a si-l apropia. Vrea si ramane neutru mult timp, in ciuda promisiunilor care vin din toate partile. In schimb, doar o femeie il poate schimba. Este vorba de Slim (Lauren Bacall, avea atunci 19 ani, la debutul sau), o femeie care intra in sufletul lui, surprinzandu-l prin naturalete, prin identitate de pareri si un caracter apropiat, cu multa coloana vertebrala.
Din povestea lor de dragoste trecem in planul politic: lui Morgan i se propune o misiune riscanta pentru statului lui neutru, dar banoasa pentru situatia in care se afla si anume transportarea unor francezi, urmariti de politia locala, intr-o alta locatie. Ranirea unuia dintre ei si gazduirea acestuia la hotelul unde se aflau Morgan si Slim complica lucrurile. Ei trebuie sa isi uneasca interesele, sa conspire impreuna in razboiul (mai mult psihologic) care se creeaza. Iar betivul Eddie-Walter Brennan face deliciul tuturor scenelor, merita sa fiti atenti la jocul lui de cuvinte.
Nu stiu insa daca motivul politic profund a fost si intentia lui Hemingway cand a scris cartea dupa care a fost adaptat scenariul acestui film (sa nu uitam ca actiunea se petrecea acolo in Cuba), dar oricum ne aflam in fata unei adevarate opere de arta: o carte a celui de mai sus, care este si coscenarist impreuna cu William Faulkner, interpretare foarte buna lui Bogart (aflat imediat dupa succesul vietii sale-Casablanca-1942), un farmec aparte a lui Lauren Bacall (desi a fost si este discutabil faptul daca ea canta cu adevarat melodiile din film sau un barbat?!) si o actiune interesanta, desi intrucatva previzibila. Un film care merita urmarit, peste ani.
