Recenzii filme si carti

Dark Side of the Moon: The Magnificent Madness of the American Lunar Quest, de Gerard De Groot
New York University Press, 2006

History Today a publicat in urma cu ceva timp (dar eu abia acum am ajuns sa citesc) extrase din cartea lui Gerard De Groot ‘Dark Side of the Moon: The Magnificent Madness of the American Lunar Quest’. La 25 mai 1962 presedintele Kennedy lansa in plenul Congresului chemarea catre intreaga natiune americana de a explora spatiul cosmic si de a trimite oameni pe luna inainte de sfarsitul deceniului sapte al secolului trecut.

„Les armes retournees. Colonisation et decolonisation francaise”, de Nouschi André
Editions Belin, Paris, 2005

In anul 2005 a aparut la Paris volumul „ Les armes retourneées. Colonisation et décolonisation française” autor fiind Nouschi Andreé. Cartea istoricului francez retraseaza constructia si deconstructia istoriei coloniale franceze. Imperiul colonial francez a fost cel de al doilea imperiu ca suprafaţă şi populaţie după cel britanic. De la bun început trebuie precizat că ceea ce cunoaştem sub denumirea de imperiu colonial francez desemnează o realitate ce s-a constituit începând cu anul 1830 când francezii au început ocuparea progresivă a Algeriei. Citeste continuarea »

“Istoria Berlinului-de la origini până în zilele noastre”, de Cyril Buffet
Editura Corint, Bucureşti, 2002
Traducere şi note de Cristina Jinga, prefaţă de Bogdan Antoniu

Berlinul este considerat, pe drept cuvânt, un oraş plin de istorie şi de istorii, un oraş care a supravieţuit timpurilor moderne şi care a avut şi are o mare însemnătate pe plan mondial. Insă istoria lui adevărată este cunoscută de prea puţini şi asta deoarece, îndeobşte, lumea largă se concentrează pe două momente importante, lăsându-le pe celelalte în plan secund, care devin aproape nesemnificative. Cele două momente despre care spuneam sunt: luptele din interiorul oraşului din timpul celui de-al doilea război mondial şi căderea celebrului Zid al Berlinului. Citeste continuarea »

Târgul de carte Gaudeamus este unul din evenimentele plăcute, aşteptat cu nerăbdare de mii şi mii de împătimiţi ai lecturii pentru că pasiunea livrescă subzistă într-o anumită măsură accelerării grăbite a timpului prezent. Organizarea lui în imensa hală a Romexpo a fost o idee strălucită, permiţând o desfăşurare aerisită şi fiind una din micile victorii pe care Cartea (întruchiparea vie a spiritului) a repurtat-o asupra dictaturii comuniste căci, ne aducem bine aminte, în acelaşi spaţiu era organizat în fiecare toamnă celebrul Târg Internaţional de Bunuri de Consum (TIBCO) la care erau trimişi în excursii plătite de părinţi, în autobuze rablagite, mii şi mii de elevi din oraşele Republicii Socialiste pentru a li se arăta prosperitatea fenomenală a ţării lor, în ciuda evidenţelor. Citeste continuarea »

De aproape un deceniu am căpătat şi noi gripa filoelenă. Aceasta are o îndelungată istorie în rândul intelectualilor europeni, bine marcată temporal de sacrificiul lordului Byron în timpul războiului de independenţă al elenilor. E drept, acest sentiment elenofil a luat locul unei uri copilăreşti care avea accente de naţionalism xenofob căci grecii erau doar cei care ne-au secătuit ţărişoara timp de un secol în timpul domniilor fanariote.

A fost odata ca niciodata… a fost un Bucuresti cotropit primavara de mirosul dulce al teilor ce-si inaltau coroanele mandre peste garduri de case si vile cochete, a fost un Bucuresti prin care caldura verilor toride se scurgea pe panta strazilor incorsetate in cenusii pavele de bazalt, a fost un Bucuresti in care soarele dulce de toamna aramea frunzisurile cartierelor vechi si asezate, a fost un Bucuresti in care sarbatorile de iarna dansau cu fulgii de zapada peste clopotnitele si dantelele de piatra ale bisericilor si manastirilor seculare si acest Bucuresti a fost cel pe care l-am batut cu pasul si cu ochiul, l-am cunoscut si l-am iubit.

Este destul de greu să pleci la o cercetare exhaustivă a unei perioade lungi a istoriei României din perioada comunistă, chiar dacă aceasta este specializată pe un tărâm aparent restrâns, dar de fapt întins pe teritoriul intregii ţări, nu numai din punct de vedere al suprafeţei, ci şi al ideologiei. Vorbim aici despre procesul de colectivizare a agriculturii româneşti, un proces început aproape imediat după instaurarea totală a Partidului Comunist la putere (sub masca Partidului Muncitoresc sau a Frontului Plugarilor), continuat pe parcursul a cel puţin unui deceniu şi finalizat prin „Raportul cu privire la încheierea colectivizării şi reorganizarea conducerii agriculturii prezentat la sesiunea extraordinară a Marii Adunări Naţionale” din 27 aprilie 1962. Citeste continuarea »

Partea a III-a- perioada postbelică

Citeste Partea I Cioran, Eliade Ionescu: Uitarea fascismului (I).

Citeste Partea II Cioran, Eliade Ionescu: Uitarea fascismului (II).

După război, începând chiar cu anul 1945, soarta celor trei mari oameni de cultură – Cioran, Eliade, Ionescu – se schimbă complet, atât pe tărâmul carierei profesionale, dar şi pe planul gândirii, primii doi încercând cu mult folos să îşi ascundă concepţiile naţionaliste si profasciste din anii din urmă. Capitolul VIII – Perioada de după război sau drumurile nesigure ale exilului urmăreşte tocmai aceşti primi ani ai exilului, plecând chiar de la închirierea unei camere la Hôtel de l’Avenir (Hotelul Viitorului-15 septembrie 1945) de către Emil Cioran pentru prietenul lui “în suferinţă”, Mircea Eliade, care opreşte şi el pe pământ francez pentru câţiva ani, venind din Lisabona. Citeste continuarea »

Uitarea fascismului-perioada 1934-1945

Citeste Partea I Cioran, Eliade Ionescu: Uitarea fascismului (I).

Un spirit enciclopedic, deja o persoana interesată de orice domeniu, dar cu precădere de istoria religiilor şi de aspectele primordiale ale acesteia, Mircea Eliade este preocupat de dimensiunea mistică şi religioasă a ideologiei legionare pe care aceasta o practică încă de la început. Acest lucru îl diferenţiază de Cioran, pentru că „în această sinteză dintre autohtonism şi spiritualitatea ortodoxă, Eliade vede împlinindu-se făgăduinţa unui mesianism românesc specific” (capitolul IV – Un istoric în slujba revoluţiei naţionale: Mircea Eliade). El va pleda în toată perioada interbelică în favoarea unei revoluţii spiritual-creştine, într-un sacrificiu suprem al unei generaţii care pare împrumutat din religia geto-dacă şi sacrificial pentru zeul Zalmoxis, temă, de altfel, folosită şi explicată pe întelesul tuturor în cartea sa De la Zalmoxis la Genghis-Han. Citeste continuarea »