Carti Carti de istorie

Un asasinat cu autor necunoscut: ”Omul care s-a jucat cu focul”, de Jan Stocklassa

”Omul care s-a jucat cu focul. Pe urma asasinilor lui Olof Palme: Arhiva secretă a lui Stieg Larsson”, de Jan Stocklassa
Editura Paralela 45, Pitești, 2020
Traducere din limba suedeză de Elena-Maria Morogan

”Există o anumită ironie în faptul că tocmai Suedia a fost lovită de un asasinat politic nerezolvat. Într-o țară în care totul poate fi măsurat și explicat, asasinarea lui Palme rămâne o rană deschisă, în legătură cu care niciun adevăr nu pare să reziste, dacă-l privești mai atent. Dar acest lucru se va schimba.” (pag. 15)

După cum știu cei care urmăresc știrile zilnice, cu puțin timp în urmă, autoritățile suedeze au închis celebrul dosar al asasinării prim-ministrului Olof Palme, au indicat un vinovat care s-a sinucis acum câțiva ani și au scăpat pentru totdeauna, deși probele au fost surprinzător de puține și de slabe, de sintagma ”asasinat nerezolvat”. Așadar, după mai mult de 34 de ani, de la acea seară neobișnuită din 28 februarie 1986, procurorii au declarat oficial că vinovat este Stig Engstrom, cunoscut ca „Skandia Man”. Acest lucru nu a fost cunoscut, la data scrierii cărții, de Jan Stocklassa și cu atât mai puțin de Stieg Larsson.

Înainte de a deveni celebrul scriitor de romane polițiste, Stieg Larsson a fost un excelent jurnalist de investigație, cercetător pasionat al extremei drepte suedeze. Avea arhive întregi de dosare în care existau documente de toate tipurile privind încrengăturile sub care acționa extrema dreaptă, neașteptat de puternică și influentă într-o țară atât de liberală precum Suedia, inclusiv în cercurile puterii. În momentul în care au existat primele amenințări cu moartea la adresa prim-ministrului Olof Palme și apoi asasinatul din 1986, multe piste duceau spre această extremă dreapta influentă, oamenii săi și partidele care aveau interese în asasinat. Așa că Stieg Larsson nu a stat pe gânduri și, din ”palmaresul” său, nu putea să lipsească și investigația atentă, derulată pe mai mult de 10 ani, asupra acestei crime. Ani întregi în care a căutat piste și vinovați, a desenat scheme, a scris articole pentru ziarele suedeze sau britanice, a scris cărți despre extremism. Apoi a venit boala, moartea și succesul bine-cunoscut al trilogiei Millenium.

Jan Stocklassa are meritul de a fi un jurnalist la fel de atent precum Larsson, reușind să intre în posesia miilor de pagini din arhiva acestuia, cercetându-le atent și punându-le cap la cap. El reia, prin lecturi judicioase, multe dintre investigațiile lui Larsson, încercând să deslușească pistele adevărate de cele înșelătoare și construind abil prima jumătate de carte doar pe baza documentelor de arhivă. Mai departe, în a doua jumătate a cărții, el continuă cercetările lui Stieg Larsson, pentru a oferi o nouă privire, noi suspecți, noi intrigi politice, încercând o nouă abordare și, poate, descoperind un adevărat vinovat:

”Acum știam că în arhivă se aflau o mulțime de date despre asasinatul lui Palme, dar nu știam ce aveam să fac cu ele. Principalul obstacol era că teoria lui Stieg se opunea fundamental certitudinilor mele. El bănuia că serviciile secrete sud-africane săvârșiseră crima cu ajutorul unui grup de suedezi. Cât despre mine, eu eram convins că e vorba de doi sau trei amatori suedezi. Greu de înțeles de ce ajunsesem la niște concluzii diametral opuse.” (pag. 197)

Marile probleme ale investigației asasinatului lui Olof Palme sunt reprezentate de ezitările Poliției și procuraturii: au izolat prost locul crimei și astfel asasinul sau asasinii au reușit să plece rapid din zonă; au schimbat continuu conducătorii anchetei, ba au avut și câteva personaje-cheie care nu aveau experiența necesară unui asasinat politic; și-au construit deseori ancheta pe o singură direcție, care le-a ocupat prea mult timp și nesemnificativ (a se vedea o bănuială fără temei spre Partidul Kurd – PKK); au tergiversat, chiar fără voie, ancheta, trecând prea mult timp pentru ca anumite personaje să fie anchetate pe când erau în viață sau în deplinătatea facultăților mentale.

Tocmai de aceea, era și dificil ca ancheta din anii 2010 a lui Jan Stocklassa să mai aducă elementele noi și clare, dar acest lucru nu înseamnă că nu a cercetat și dezvăluit lucruri importante și poate esențiale. Până și renumitul ”Skandia Man” este indicat de câteva ori în acest volum, chiar dacă circumstanțele sunt altele (vă las să descoperiți singuri dacă Jan Stocklassa sau Stieg Larsson l-au avut printre suspecți!).

Chiar dacă ”Omul care s-a jucat cu focul” este un volum cu evidentă tentă documentară, el nu este mai puțin alert și conține toate elementele importante ale unui policier plin de adrenalină. Cartea lui Jan Stocklassa oferă și suspans, și noi dezvăluiri asupra unei crime greu de cercetat și greu de deslușit și va atrage, cu siguranță, interesul mai multor categorii de cititori.

Puteți cumpăra cartea: Editura Paralela 45.

(Sursă fotografii: EdituraParalela45.ro, Youtube.com)

Articole similare

În gaură, de Arthur Suciu

Jovi Ene

Pogromul de la Iași, de Radu Ioanid

Delia Marc

Cărți pentru copii: Seria Lumea animalelor de la Editura Nemi

Jovi Ene

Leave a Comment

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Acest site folosește cookie-uri pentru a oferi servicii, pentru a personaliza anunțuri și pentru a analiza traficul. Dacă folosiți acest site, sunteți de acord cu utilizarea cookie-urilor. Filme-carti.ro prelucrează datele cu caracter personal furnizate de voi în cadrul înscrierilor la concursurile organizate pe blog, în scopul desemnării câștigătorilor. Doar datele câștigătorilor vor putea fi dezvăluite sponsorilor concursurilor respective. Datele personale nu vor fi folosite altfel. OK Aflați mai mult