The Best Offer (2013)

The Best Offer (2013) – La migliore offerta – Ofertă irezistibilă

Regia: Giuseppe Tornatore
Distribuția: Geoffrey Rush, Jim Sturgess, Sylvia Hoeks, Donald Sutherland, Philip Jackson, Liya Kebede

Iubit de festivalurile de film, Giuseppe Tornatore (câștigător a două premii Bafta și a unui premiu Oscar pentru cel mai bun film străin pentru Cinema Paradiso (1988), nominalizat la nenumărate premii pentru filmele Malena (2000), The Unknown Woman (2006) sau Baaria (2009)) este un reprezentant de seamă a cinematografiei italiene moderne, statut oferit de prestigioasele filme-autor realizate încă de la debutul său în cinematografie, în 1985. În 2013, Tornatore revine cu o nouă capodoperă, o poezie închinată artei și iubirii, o ofertă irezistibilă pentru orice iubitor de filme.

Cum e să trăiești cu o femeie? Ca la o licitație… Nu știi niciodată dacă oferta ta va fi cea mai bună! Dar dacă viața reușește să-ți facă una dintre cele mai bune oferte posibile: o femeie frumoasă, înconjurată de mister și moștenitoare a unui număr incredibil de obiecte de artă? În aceste condiții, colecționarul de artă împătimit nu poate decât să accepte și să îmbrățișeze cu toată dragostea de care e capabil acest dar minunat!

Un colecționar excentric de artă, recunoscut și apreciat evaluator, aflat la o vârstă venerabilă și bucurându-se de o situație financiară extraordinară, își împarte viața între birou, restaurante de lux și admirarea propriei colecții de tablouri, o colecție aparte ce ar stârni interesul fiecărui iubitor de frumos. Totul are un ritm bine definit până în momentul în care pacea interioară și resemnarea îi sunt distruse de vocea unei femei, care îi cere disperată prin telefon evaluarea locuinței părinților decedați. Misterul ce o înconjoară pe această femeie îl determină pe Virgil Oldman (Geoffrey Rush) să-și încalce obiceiurile și să evalueze personal casa lui Claire (Sylvia Hoeks). După nenumărate întâlniri programate, dar anulate în mod repetat de Claire, Virgil reușește să înlăture misterul ce o înconjoară pe fata de 27 de ani. Însă cade pradă unui alt mister, mai frumos și mai dur, cel al dragostei. Rămâne de văzut dacă Virgil va reuși să o cucerească pe Claire urmând instrucțiunile tânărului și expertului Robert (Jim Sturgess) sau va renunța din cauza toanelor afișate de această prințesă a zilelor moderne. Cât despre tabieturile și temerile lui, acestea sunt demult date uitării, iubirea fiind un drog puternic chiar și la o vârstă mai înaintată.

Interpretarea actorilor este magistrală. Se observă efortul depus de Geoffrey Rush în crearea acestui personaj, cercetările și analiza, cunoștințele de artă acumulate, precum și însușirea stilului sobru deținut de obicei de un evaluator. Cunoscut mai ales din franciza Pirates of the Caribbean (în rolul lui Barbossa), Rush a oferit pasiune și carismă acestui iubitor de artă, prea bătrân pentru a iubi sau pentru a fi iubit. La polul opus o găsim pe Sylvia Hoeks, o prezență misterioasă, plăpândă și mult prea sensibilă, dar care se încadrează perfect în lumea strictă a lui Virgil. Cele două personaje par să fie rupte din povestea Frumoasa și Bestia, singura diferență fiind dată de finalul care evocă efemeritatea a tot ceea ce ne înconjoară. Celor doi actori li se alătură Jim Sturgess (One Day sau Cloud Atlas), o prezență revigorantă și carismatică, ce interpretează personajul care întreține legătura între cele două contrarii.

Povestea reușește să transmită suspans, iar dacă începutul filmului poate părea plictisitor, mai ales pentru împătimiții de acțiune, sfârșitul reprezintă momentul de grație, punctul ultim în care toate ideile autorului prind contur și se clarifică. Ceea ce la început părea o poveste de iubire ceva mai complicată, se transformă spre final într-o dramă sfâșietoare. Regizorul reușește practic prin această poveste să continue ideile lui Jacques Rivette, regizor francez ce considera că filmele trebuie să impregneze spectatorului o stare de angoasă cu rol de introspecție.

Trebuie neapărat menționată scena din finalul filmului, din restaurantul Night and Day, Praga, o imagine de o frumusețe extraordinară, un loc în care ceasurile dictează viața, un elogiu adus frumuseții, dar și o concluzie dezamăgitoare despre adevărata natură a ființei umane.

Într-un interviu cu Surajan Ganguly, regizorul precizează că filmul este în mod dominant o artă vizuală şi că, din punct de vedere estetic, necesitatea de a acompania cu muzică filmul este tot atât de stringentă ca necesitatea de a acompania o pictură. Tornatore pare să fie de acord cu această afirmație, reușind să combine cele două elemente într-un tot unitar ce impregnează filmului lirismul și inteligența necesare unei povești de succes. Legendarul Ennio Morricone este cel care compune linia melodică a filmului, o compoziție caldă și dramatică în același timp, un stil aparte ce are darul de a transmite spectatorului măreția și grandoarea artei, precum și gingășia și dramatismul vieții.

Această capodoperă ne poartă pe tărâmuri de poveste, impresia de fantezie fiind indusă la fiecare cadru. Spectatorul este ținut într-un suspans continuu și așteaptă cu încordare producerea unui dezastru, în ciuda faptului că acțiunea și personajele se dezvoltă frumos și nu par să existe semnalele unui pericol. Totuși, exact ca în viață, el este acolo, după colț, și apare când te aștepți mai puțin. Spre final, singura concluzie este că în fiecare fals se ascunde ceva autentic, așa cum fiecare dintre noi are ceva de ascuns față de cei dragi.

Notă: 10/10

[yframe url=’http://www.youtube.com/watch?v=uLWgC98-T6k’]