Filme Filme romanesti Recomandat

Când se lasă seara peste București sau metabolism (2013)

Metabolism_afis_webCând se lasă seara peste București sau metabolism (2013)

Scenariul si regia: Corneliu Porumboiu
Distributia: Bogdan Dumitrache, Diana Avramut, Mihaela Sirbu, Alexandru Papadopol

Va salut putin trista, putin multumita!

Sa incep cu vestea buna, aceea ca sunt multumita si care veste se trage din faptul ca fortuit, nu am ramas la conferinta de presa dupa vizionarea filmului. Astfel ca nu am lasat nimic sa-mi vicieze impresiile.

Si sa inchei cu tristetea… care se trage din faptul ca am vazut filmul si mi-am cam dat si eu peste cap metabolismul :).Sinopsisul il aveti la indemana mai peste tot in media, astfel ca nu are rost sa-l reiau aici.

Nu sunt adepta filmelor cu cadre lalaite, labartate, care nu ma duc nicaieri si care nu ma incarca cu niciun fel de emotie cinematografica. Nu poveste articulata inteligent si care sa-mi excite neuronii in fata unei experiente interesante de viata, nu personaje cu care sa empatizez sau viceversa, pe care sa le urasc, nu estetica care sa-mi etaleze imagini plastic graitoare in sprijinul intelegerii vreunui mesaj…

0000000

Am simtit uneori ca undeva, dedesubt, exista un filon real al vietii, dar ingropat atat de adanc intr-un munte de metabolism zdruncinat, incat poate numai printr-o exploatare cu cianuri i-as putea detecta stralucirea aurifera la suprafata. Dar chiar si in aceste momente m-am simtit amenintata de aripa maladiv-periculoasa a parelnicilor trairi si zbuciumuri ale personajului, “regizorul Paul”.

Am inteles cu mare greutate ca ideea se hraneste din travaliul intelectual-creator al regizorului cioplindu-si “statuia film”, cu instrumentele profesiunii sale, in “marmura” peliculei. Si in conditiile specifice utilizarii filmului de 35 mm sau a digitalului, fiecare cu avantaje/dezavantaje. Dar refuz sa cred ca Porumboiu isi atinge astfel “targetul”. Cel putin… nu pentru spectatorul de cinema care ma aflu.

0000004

Si pas cu pas, cadru cu cadru, m-am incrancenat, m-am inchis, n-am rezonat… ba din contra, m-am enervat chiar si in lunga preumblare bucuresteana, privind strada Eminescu prin parbrizul autoturismului lui Paul, ca sa nu mai vorbesc despre la fel de lunga scena a mesei luata de acesta alaturi de Alina, in restaurantul japonez. Ea, apucand delicat, dar hotarat dumicat dupa dumicat si mestecand extrem de civilizat, el hapaind plecat asupra farfuriei… ca sa nu mai vorbesc despre dialogul filozofic-suprarealist, cu finalitate absconsa si absurda.

El – cu incrancenarea si crisparea mai degraba a unui hepatic, decat a unui ulceros (sau atins gastric 🙂 ).

0000001

Ca sa nu mai vorbesc despre maniera extrem de static-fixa a camerei, detasata, indepartata, rece si inadins neprietenoasa, care prinde intotdeauna figurile actorilor numai in profil. Daca ma intrebati cum arata Diana Avramut, va spun cu mana pe inima ca Nu stiu. Poate ca aici ar trebui sa scormon si sa descopar vreun mesaj… poate nu conteaza fata, poate nu conteaza ochii si expresia lor… poate individualitatea nu conteaza, poate conteaza povestea, mesajul… care mesaj?

Am impresia ca am descoperit ceva autoironie, pe masura ce inserarea se lasa peste Bucuresti … Un Bucuresti redus in finalul filmului la

Ah – si sa nu uit un segment de dialog – din nou la un pranz – dintre cei doi regizori ( 🙂 aici iata, un Papadopol filmat din fata, dar… fara focalizare)  si actrita – cu referire la Monica Vitti… Antonioni fiind probabil unul dintre idolii lui Porumboiu!

Nota: 4.5/10, in ideea ca poate eu nu am suficienta pregatire si minte pentru a intelege acest film 🙂

Articole similare

Ne-dreptate: The Trial of the Chicago 7 (2020)

Dan Romascanu

Prin blogosfera literara (11 – 17 iulie 2011)

Dan Romascanu

Clișeu, clișeu, dar să râdem și noi!

Iulia Dromereschi

2 comments

gadjodillo 18 septembrie 2013 at 13:48

Eu nu am înţeles dacă e de bine sau de rău. Adică, am citit dar nu ştiu încă nimic.
Din fericire, sînt unul dintre cinefilii care nu vrea să ştie nimic despre un film, înainte de a-l vedea, dar acum, tentaţia era prea mare, la cum era prezentată cronica pe FB.

Reply
Top 10 lung-metraje româneşti de ficţiune – 2013. Partea II – DISCERNE 18 ianuarie 2021 at 00:09

[…] aici, aici, aici, aici, aici, aici, aici, aici, aici, aici, aici, aici, aici, aici, aici, aici, aici, aici, […]

Reply

Leave a Comment

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Acest site folosește cookie-uri pentru a oferi servicii, pentru a personaliza anunțuri și pentru a analiza traficul. Dacă folosiți acest site, sunteți de acord cu utilizarea cookie-urilor. Filme-carti.ro prelucrează datele cu caracter personal furnizate de voi în cadrul înscrierilor la concursurile organizate pe blog, în scopul desemnării câștigătorilor. Doar datele câștigătorilor vor putea fi dezvăluite sponsorilor concursurilor respective. Datele personale nu vor fi folosite altfel. OK Aflați mai mult