The Number 23 (2007)
Regia: Joel Schumacher
Distributia: Jim Carrey, Virginia Madsen, Logan Lerman
The Number 23 mi s-a parut in primul rand un film prea intunecat. Chiar daca aflam in final, poate neasteptat, adevarata desfasurare a lucrurilor ciudate care se intamplau in viata lui Walter Sparrow, filmul este extrem de intunecat, este inchis in sine, este prea mult infatisat in culori negre sau inchise. Magia unui numar – 23 – se transforma in obsesie si orice lucru bun sau mai ales rau care se intampla in viata personajului principal este datorat acestui numar, care se gaseste in esenta fiecarui lucru si care poate fi interpretat in fiecare moment ca fiind malefic. Nu este deloc infricosator asa cum se spera la acest gen de film si poate ca asta scade din valoarea unui film care a inceput bine, a continuat interesant si a sfarsit cum nu se poate mai prost.
Nici Jim Carrey nu este de lepadat. Consacrat in filme de comedie (si numai eu stiu cat mai amuzam in anii ’90 la primele sale filme, cum le cautam si le savuram cu prietenii), el incearca de ceva timp sa dovedeasca ca se poate adapta si in filmele serioase, in drame sau thrillere, fara sa vedem cunoscutele maimutareli ale actorului. Nu este cel mai bun rol al sau, este clar, insa impresia mea este aceea ca a reusit sa se ridice la inaltimea rolului, ca pare potrivit si acestui gen de filme, ca are talent suficient pentru un alt tipar decat cel cu care ne-a obisnuit. Si asta in contextul in care scenariul nu l-a ajutat prea mult.
In rest, nu este un film deosebit. Incercarea de a construi un thriller pe un numar malefic esueaza cu brio. Desi am parut initial interesat de semnificatiile sale si felul in care acesta se regaseste in orice aspect al vietii si in orice eveniment major, cu timpul exagerarile au devenit mai importante decat aceste semnificatii, iar influenta unui simplu numar asupra mintii umane si actiunilor personajului principal devine prea ciudata pentru a fi adevarata. Obsesia se transforma in crima si, curand, aflam ca Walter Sparrow este un personaj care ascunde prea multe secrete, atat fata de el insusi, cat si fata de familia sa, secrete care, din intamplare (gasirea unei carti ciudate intr-o librarie, de catre sotia sa), sunt curand aduse la suprafata si pot declansa noi crime, noi mistere.
Mi-a placut mesajul de final: „Nu existã destin. Existã doar decizii diferite. Unele decizii sunt usor de luat. Altele nu. Acestea sunt cele care conteazã. Cele care ne definesc ca oameni.” Un film pe care il veti uita cu usurinta.
