Editorial

Top 10 cele mai bune cărți citite în 2018 (Jovi)

Conform statisticilor de pe Goodreads.com: în 2018, am citit 100 de cărți (cu zece mai mult decât în 2017), am citit 24.688 pagini (cu aproape 2.000 mai mult decât în anul anterior). În acest an, am notat în Goodreads toate cărțile citite, inclusiv cărțile pentru copii, poate de aici și statistica mai bogată. Dar a fost un an bun în privința cărților, am citit atât ficțiune, cât și mult non-fiction (preferată în ultimii ani), am citit divers și, ca de obicei, mai mult apariții noi decât clasici, dar asta se poate repara… la pensie.

Pentru început, editurile de la care am citit cărți în 2018:

  1. Editurile Humanitas (Humanitas, Humanitas Fiction, Humanitas Junior) – 36 cărți;
  2. Editura Polirom – 21 cărți;
  3. Editura Publica și Editura Litera – 10 cărți de fiecare;
  4. Editurile Nemira (Nemira și Nemi) – 4 cărți;
  5. Editura Trei și Editura Paralela 45 – 3 cărți de fiecare;
  6. Editura Cartea Românească și Editura Arc– 2 cărți de fiecare;
  7. Editura Vellant, Editura Philobia, Editura Casa de pariuri literare, Editura Next Page, Editura Cetatea de Scaun, Baroque Books & Arts, Editura Arthur, Editura Muzeelor Literare Iași și Editura Phoenix Publishing– 1 carte de fiecare.

Top 10 cele mai bune cărți citite în 2018:

1. Acasă, pe drum, 4 ani teleleu, de Elena Stancu și Cosmin Bumbuț, Editura Humanitas, 2017

”Acasă, pe drum” este, din punctul meu de vedere, cea mai bună carte citită în 2018, o carte-document, ce oferă multe lecții fiecărui cititor. Un volum care s-a dorit o descriere a experienței celor doi autori, Elena Stancu și Cosmin Bumbuț, care și-au schimbat radical modul de viață, locuind într-o rulotă, călătorind prin țară și prin lume în acest mijloc de transport și locuință aparent temporară. Este și asta, dar este mult mai mult decât atât: este o carte despre asistații sociali, despre oamenii săraci și sărmani, despre țigani și pușcăriași; pe toți acești oamni, cei doi îi întâlnesc în mediul lor social, în care ei stau temporar pentru a documenta diferite proiecte jurnalistice și fotografice. Le câștigă încrederea și respectul și, prin intermediul lor, ni se dezvăluie o lume tristă și dramatică, aparent imposibil de biruit, care ne face să lăcrimăm la fiecare pagină și să ne gândim ce putem schimba în ea și în noi înșine. O carte de fotografie, o carte de călătorie, un demers jurnalistic excepțional.

2. Zuleiha deschide ochii, de Guzel Iahina, Editura Humanitas Fiction, 2018

Era nevoie de o carte pe care să o așez pe același raft cu Laur și Stoner, în cărțile de ficțiune ale ultimilor ani. Un condei puternic și talentat și o poveste ce transcende anii cei mai grei pentru oamenii simpli și nevinovați din Uniunea Sovietică. Zuleiha este o tânără tătăroaică, soție a unui culac (singura vină a sa), ce pornește o lungă călătorie a supraviețuirii dinspre satele Kazanului până în depărtata taiga din Siberia. Este o poveste despre puterea umană și umanitate, despre iubire imposibilă și supraviețuire dură, despre violență și dispreț, despre complicități și maternitate. Totul scris impecabil, într-un stil ce amintește de marile cărți rusești. Categoric, una dintre cărțile anului. Se vede din locul în care am așezat-o, nu?

3. Șapte ani buni, de Etgar Keret, Editura Humanitas, 2018

Imediat după ce m-am întors din concediul din Israel, am citit volumul de memorii al lui Etgar Keret, un important și talentat scriitor israelian, iar această lectură a venit ca o completare perfectă a zilelor mele petrecute acolo. În ”Șapte ani buni”, aproape totul are legătură cu Israelul, chiar dacă ansamblul este constituit din mici texte cu caracter personal, în care, pe parcursul a șapte ani care constituie calea primilor șapte ani din viața copilului său, utilizează discursul familial cu nevoile și problemele propriei țări în paralel cu dezvoltarea personală și condiția scriitorului, în general. Deși unele din teme pot fi considerate grave, totul este scris cu un incredibil simț al umorului, în texte scurte și penetrante, care înlănțuiesc cititorul. Este o carte de memorii, în care autorul este ironic și autoironic, în care scriitorul își descrie atât propria condiție, cât și familia, rudele, țara, mediul în care trăiește.

4. Ierusalim. Biografia unui oraș, de Simon Sebag Montefiore, Editura Trei, 2012

”Ierusalim. Biografia unui oraș” este una dintre cele mai bune cărți de istorie pe care le-am citit vreodată, este extrem de minuțioasă, foarte documentată, descriind atent toată istoria multi-milenară a Ierusalimului și a ținuturilor dimprejur său. Este, cred eu, o lectură obligatorie pentru cei care vor să înțeleagă istoria locurilor, dincolo de părtiniri sau antipatii personale. 

5. Ordinea de zi, de Eric Vuillard, Editura Litera, 2018

Volumul cu care Éric Vuillard a câștigat Premiul Goncourt în 2017 –  ”Ordinea de zi” – este o mică bijuterie, pentru că fiecare pagină, fiecare rând, fiecare cuvânt sunt, în același timp, și surprinzătoare, dar și atât de bine așezate, plasate, încât nimic nu este la voia întâmplării. Romancierul francez a ales câteva momente definitorii în ascensiunea și menținerea la putere a naziștilor, unele binecunoscute, altele știute doar de istorici, pentru a le îmbrăca într-o formă care se învârte în jurul vinovăției unor personaje sau entități care au fost iertate prea ușor după război.

6. David Bowie: o stranie fascinație, de David Buckley, Editura Publica, 2017

O biografie a unui cântăreț legendar trebuie să arate chiar ca cea despre care vorbim aici: fiecare album este disecat, încă de la momentul concepției sale în mintea lui Bowie trecând prin momentele de studio, apoi de ieșirea în fața publicului (cântecele sunt descrise și analizate atent), apoi turneele promoționale și cifrele de vânzare sau din topuri. Chiar dacă volumul este masiv (700 de pagini), viața personală a lui Bowie ocupă o parte infimă, pentru că un ascultător avizat este interesat mai mult de muzică și de artist, nu de bârfe și de ceea ce face în dormitor. O carte de colecție pentru iubitorii muzicii bune.

7. Șapte ani în Provence, de Ioan T. Morar, Editura Polirom, 2018

Ioan T. Morar s-a mutat în Provence de mai bine de șapte ani. Având darul povestirii, completat de o abnegație documentară și de o cultură generală excelentă, era normal să ne ofere texte foarte bune despre întâlnirile sale (majoritatea culturale) din Provence. Desigur, cei care au ajuns pe acolo vor recunoaște cu ușurință multe locuri, începând cu La Ciotat, cel din care frații Lumiere au început aventura cinematografiei și în care autorul român s-a stabilit, pe malul Mării Meditarane. Această carte foarte interesantă vine cu amănunte culturale inedite, povestite cu foarte mult umor, despre Franța, Provența, francofonie, legăturile dintre România și Franța, vinuri, măslini, cinema, satisfacția celui care s-a stabilit în locul perfect. Iată că se poate să ajungi să trăiești acolo unde îți dorești. Vă recomand acest volum cu mare bucurie!

8. Tatuatorul de la Auschwitz, de Heather Morris, Editura Humanitas Fiction, 2018

Lale este un evreu din Slovacia, ce ajunge la începutul lui 1942 la Auschwitz. Din prima clipă, își propune să supraviețuiască prin orice mijloace, iar după câteva săptămâni ajunge într-o poziție privilegiată, ca Tatowierer (tatuator), cel care va scrijeli celebrele numere de pe mâinile celor din lagăr. Într-una din zile, se îndrăgostește de Gita, tot evreică, tot din Slovacia. Peste decenii, el își dezvăluie povestea lui Heather Morris, în Australia, cu 3 ani înainte să moară. Și lucrează împreună la dezvăluirea ei în cei 3 ani. Romanul este emoționant, este fluent, este plin de durere și suferințe, dar în același timp este o poveste de dragoste și de supraviețuire. Pentru că Lale și Gita au supraviețuit să-și continue povestea după Auschwitz. Impresionant.

9. Factotum, de Charles Bukowski, Editura Polirom, 2018

În Factotum, Bukowski nu se dezminte, descriind în continuare viața inadaptatului din periferia societății americane, care își caută în fiecare zi un job plătit prost, pentru a se răzgândi a doua zi din cauza șefilor inabili, a plictiselii sau a condițiilor improprii. Pentru asta, Chinaski se plimbă de-a lungul și de-a latul Americii, are joburi cu duiumul, foarte neobișnuite (de la distribuitor la muncitor într-o fabrică de biscuți pentru câini, de la șofer la vânzător de haine de damă), demisionează de peste tot pentru a se refugia apoi în (normalele pentru el) alcool și femei. Un roman realist, amar și amuzant, unul dintre cele mai bune ale lui Bukowski, alături de Poșta și Femei.

10. Porci, de Tudor Ganea, Editura Polirom, 2018

Uite că avem și beletristică românească, deși am citit ceva romane și proză scurtă în acest an. Doar Tudor Ganea și-a găsit loc în top, cu această distopie pe tărâm ”propriu”: România se transformă în a se delimita de tot ce e străin, este condusă de un Vătaf, secondat de Călușari regionali, apoi de Diaconi. Totul se învârte în jurul tradițiilor – călușari, ii, mașini Dacia -, care, în virtutea distopiei, se mulează pe tehnic și modern – avem oameni de știință, MioRețea sau nenumărate drone, iar în centru par a sta porcii, care sunt mai mult sau mai puțin idolatrizați, fiind purtători de organe pentru oamenii foarte muncitori. Dincolo de acțiune, se vede și o paralelă evidentă cu viața pe care o trăim acum, viața politică, fiindcă tot ce au clădit noii conducători par a urma tiparele celor care conduc acum țara. Nu rămân nevizate nici religia și religioșii, nici daciștii și protocroniștii. În ansamblu, suntem într-o adevărată Românie naționalistă, așa cum o visează unii. 


Încă 5 cărți ar fi meritat să fie în acest top, așa că le trec la mențiuni, în ordine aleatorie:

– ”Minunea”, de R.J. Palacio, Editura Arthur

– ”Muzică de belele”, de Charles Bukowski, Editura Polirom

– ”O istorie culturală a nebuniei: de la Biblie la Freud, de la casa de nebuni la medicina modernă”, de Andrew Scull, Editura Polirom

– ”Dragi fanatici. Trei eseuri”, de Amos Oz, Editura Humanitas Fiction

– ”Războiul civil din Grecia (1946 – 1949) și emigranții politici greci în România”, de Apostolos Patelakis, Editura Cetatea de Scaun

Articole similare

Prin blogosfera cinefila (29 octombrie – 4 noiembrie 2012)

Jovi Ene

Prin blogosfera literară (21 – 27 septembrie 2015)

Dan Romascanu

Vinyan (2008)

Jovi Ene

1 comment

Radu 3 ianuarie 2019 at 16:54

Salutare! Interesant clasament! La mine Zuleiha a fost pe primul lor, iar alte cărți dintre celelalte nouă ale tale nu am citit. Ba da, am citit Factotum a lui Bukowski, dar anii trecuți. E și aceasta o carte de Top Ten, clar.

Reply

Leave a Comment

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Acest site folosește cookie-uri pentru a oferi servicii, pentru a personaliza anunțuri și pentru a analiza traficul. Dacă folosiți acest site, sunteți de acord cu utilizarea cookie-urilor. Filme-carti.ro prelucrează datele cu caracter personal furnizate de voi în cadrul înscrierilor la concursurile organizate pe blog, în scopul desemnării câștigătorilor. Doar datele câștigătorilor vor putea fi dezvăluite sponsorilor concursurilor respective. Datele personale nu vor fi folosite altfel. OK Aflați mai mult