Carti Memorii jurnale

12 amănunte inedite despre artist, pe care le-am aflat din biografia lui David Bowie

”David Bowie, o stranie fascinație”, de David Buckley
Editura Publica, Colecția Victoria Books, București, 2017
Traducere din engleză și note de Cristina Rusu și Liviu Dascălu
Cuvânt-înainte de Marius Chivu

”O stranie fascinație este prima carte despre Bowie pe care o citesc, și ca mine vor fi probabil mulți dintre cititori. E o carte despre muzica, despre viziunea artistică a lui Bowie și extrem de puțin despre viața lui privată; este despre artist, nu despre om. Aspect care te face s-o citești cu albumele lui la îndemână sau cu YouTube-ul deschis, ca să asculți în timp real piesele despre care David Buckley vorbește atât de amănunțit și, uneori, pasional.” (Marius Chivu)

Cam asta au fost și impresiile mele asupra cărții lui David Buckley, ba chiar asta a fost și modalitatea prin care am citit și eu cartea, ascultând albumele în tihnă, pe măsură ce capitolele dedicate treceau prin fața ochilor. O biografie a unui cântăreț legendar trebuie să arate chiar ca cea despre care vorbim aici: fiecare album este disecat, încă de la momentul concepției sale în mintea lui Bowie trecând prin momentele de studio, apoi de ieșirea în fața publicului (cântecele sunt descrise și analizate atent), apoi turneele promoționale și cifrele de vânzare sau din topuri. Chiar dacă volumul este masiv (700 de pagini), viața personală a lui Bowie ocupă o parte infimă, pentru că un ascultător avizat este interesat mai mult de muzică și de artist, nu de bârfe și de ceea ce face în dormitor.

Rămânând fanul muzicii anilor 1970-1980, nu-i de mirare că acești ani mi-au plăcut și la David Bowie, care producea melodii excepționale, precum Starman, Space Oddity, Life on Mars, Ziggy Stardust, Changes etc. Volumul lui  David Buckley este o carte de colecție pentru iubitorii muzicii bune și am extras din ea câteva fragmente și informații inedite (puține, în comparație cu volumul masiv de informații, dintr-o carte de peste 700 de pagini), care ne apropie mai mult de marele artist David Bowie:

1. David Bowie nu avea ochi de culori diferite

El s-a născut cu ochi albăstrui, însă, din cauza paraliziei, pupila ochiului stâng nu poate să se contracte sau să se dilate, părând maro sau verde, în funcție de lumina din mediu. De unde paralizia? Ei bine, în școală, în timpul unei dispute cu amicul său de-atunci, George Underwood, din cauza unei fete, Carol Goldsmith, George l-a lovit pe David în ochiul stâng cu articulația degetului. La spital, s-a descoperit că sfincterul pupilar îi fusese afectat, iar David a trecut prin două operații. După o perioadă lungă de recuperare, timp în care n-a fost la școală, a rămas cu tulburări de vedere și cu pupila paralizată și dilatată unilateral (o afecțiune numită anizocoria). Astfel că pupila mărită creează impresia că irisul ar avea o culoare diferită. (pag. 46)

2. De unde vine numele David Bowie?

Adevăratul nume al lui Bowie este David Robert Jones. Numele de ”Bowie”, pe care însuși cântărețul, precum și fanii lui înfocați, îl pronunță ca ”slowie”, spre deosebire de fanii lui ocazionali și prezentatorii de emisiuni, care-l pronunță ca ”wowie”, a fost ales pentru legătura sa cu cuțitul Bowie. Jim Bowie (pronunțat, de data aceasta, ca ”phooey”) a fost un aventurier texan care a murit în 1836, în bătălia de la Alamo, și care a luptat având la el un cuțit de vânătoare cu un singur tăiș. Despre asta, Bowie a spus, în anii 1970, că cuțitul simboliza dorința de a tăia prin hățișul minciunilor pentru a scoate la iveală adevărurile ascunse, în timp ce, mai recent, a spus că i-a plăcut conotația pe care o implică ideea unei lame ascuțite pe ambele părți –  un simbol pentru tot felul de ambiguități. (pag. 55)

3. David Bowie a fost mereu un cititor pasionat

Producătorul american Tony Visconti, unul dintre prietenii cei mai buni ai lui David Bowie timp de mulți ani, spunea despre acesta: ”David mi-a lăsat întotdeauna impresia că e un tip citit. Spre sfârșitul anilor 1960 discutam deseori despre cărțile SF pe care le citeam; este vorba despre autori clasici, precum Bradbury, Asimov și Sturgeon, dar și alți câțiva mai obscuri. Cât despre nonficțiune, mi-a recomandat The Origin of Consciousness In The Breakdown of the Bicameral Mind, de Julian Jaynes, o teorie despre evoluția creierului și a minții omenești.” (pag. 97-98)

4. Prima nuntă, cu Angie (Mary Angela Barnett)

În 20 martie 1970, Bowie și Angie s-au căsătorit la Registrul Civil din Beckenham. Angie purta o rochie de mătase cu imprimeuri florale, în culori roz și mov, pe care o cumpărase la mâna a doua din piața de antichități din Kensington, cu o zi înainte. În ziua nunții, David, cu părul lățos făcut permanent, pantaloni strâmți de piele, cămașă neagră din satin și un cojoc afgan, avea o înfățișare atrăgătoare, dar nu în sensul convențional. Noaptea de dinaintea nunții și-au petrecut-o în pat cu un prieten comun. Noaptea de după nuntă și-au petrecut-o într-o cârciumă, îmbătându-se. (pag. 118-119)

5. Succesul lui David Bowie a început după apariția la Top of the Pops, în 1972

Mulți fani își amintesc că fascinația lor pentru Bowie datează de la apariția lui la emisiunea Top of the Pops (5 iulie 1972), cu fața tencuită cu farduri, cu părul vopsit într-o culoare țipătoare – ceva între morcov și portocală – și cu o mână aruncată drăgăstos în jurul umerilor lați ai chitaristului Mick Ronson. Acest moment e un eveniment memorabil în istoria muzicii pop. Un eveniment care a schimbat viața multora. Nimeni nu mai văzuse așa ceva. Gary Kemp, care mai târziu s-a bucurat de un succes internațional împreună cu formația lor, Spandau Ballet, își aduce aminte:

”Am văzut emisiunea la un prieten acasă, o locuință socială. Între existența mea și locul unde se afla tipul ăsta era o asemenea distanță, că din acel moment tot ce mi-am dorit a fost să ajung și eu acolo, și cred că același lucru e valabil pentru majoritatea celor din generația mea.” (pag. 177-179)

 

6. Îi era frică să meargă cu avionul

Despre frica de avion a lui David Bowie sunt foarte multe rânduri în carte. Este adevărat, a călătorit cu avionul, nici nu avea cum să nu o facă în unele momente, având în vedere seria de concerte de care a avut parte, dar există și momente în care a refuzat pur și simplu să urce la bord. Un astfel de moment este după seria de concerte din Japonia din 1973, când a hotărât să se întoarcă în Europa cu… Transsiberianul. Bowie și prietenul său, cântărețul Geoff MacCormack, au călătorit la clasa întâi, într-un compartiment cu două locuri. Bowie stătea zile întregi îmbrăcat în kimono, bea vin ieftin Riesling și cânta cântece la chitara acustică pentru chelnerița care-l servea cu ceai. Lupii fugeau după tren, pe măsură ce acesta înainta agale prin Siberia. Ajuns în Moscova, Bowie s-a hotărât să se îmbrace potrivit pentru festivitățile de 1 Mai din Piața Roșie, filmând desfășurarea evenimentelor cu camera lui video. (pag. 225)

7. O perioadă semnificativă a fost dependent de cocaină

Dependența de cocaină a început în vara anului 1974. A început să lucreze noaptea și să doarmă ziua, însă cocaina putea să-l țină treaz mai multe zile la rând. Cocaina este un supresor puternic al apetitului și greutatea lui Bowie scăzuse alarmant; în perioada respectivă cântărea puțin peste 36 de kilograme. Pe sub piele i se vedeau venele. Când zâmbea, pe chipul lui supt se formau zeci de riduri. Într-un fel, Bowie a fost ”norocos” că a devenit dependent de cocaină, un drog care, dacă e luat în doze corecte, duce rareori la moarte, spre deosebire de heroină. La început, drogul i-a dat lui Bowie un surplus de energie care i-a permis să-și mențină tonusul în timpul înregistrărilor și când susținea concerte, însă curând abuzul de cocaină i-a indus stări de anxietate și somnolență, euforia inițială fiind înlocuită de o teribilă goliciune emoțională. Amorțit afectiv, deconectat de propriile emoții, complet neputincios să lege relații ”normale”, lumea în care trăia Bowie stătea sub semnul durerii. Tototdată, era convins că nu poate să compună sau să înregistreze decât dacă se droga; că drogul era o extraordinară sursă de creativitate. Așa că a continuat să consume din ce în ce mai mult. A renunțat câțiva ani mai târziu. (pag. 272)

8. Fascinația pentru nazism și ocultism

Într-un interviu din 1993 pe care i l-a acordat lui Tony Parsons, Bowie a vorbit pe îndelete despre cum fascinația sa pentru nazism și misticism îi scăpase de sub control:

”Goebbels m-a fascinat mai mult decât oricare alt lider nazist, din cauza felului în care se folosea de mass-media. Era un tip ieșit din comun… Un alt lucru care m-a fascinat la naziști a fost căutarea lor a Sfântului Graal. Există o teorie care spune că au venit în Anglia, la Glastonbury Tor, cândva, înainte de război, ca să caute Sfântul Graal. Căutarea aceasta a unei legături mitologice cu Dumnezeu are ceva din căutarea regelui Anthur. Însă, la un moment dat, fascinația asta a mea a fost pervertită de ceea ce citeam. N-a fost vina nimănui, doar a mea. Nu m-a convins cine știe ce satanist. S-a întâmplat pe când eram în L.A. În acele zile, în atmosfera din L.A. plutea ceva oribil. În aer se simțea mirosul morții, crimele lui Manson, uciderea lui Sharon Tate… Iar eu eram interesat de simbolurile naziștilor. Aveau cele mai puternice simboluri care au fost folosite vreodată în istoria politică. De exemplu, svastica. Naziștii au preluat un simbol budist, simbolul oriental al soarelui, și l-au răsturnat, transformându-l într-un simbol al întunericului. Asta mi s-a părut fascinant la naziști. Cine era magicianul? Cine făcea magie neagră, la cartierele lor generale?” (pag. 306)

9. Bowie și relația cu băutura

După ce a renunțat la droguri, David Bowie nu a devenit abstinent, ci și-a mai permit, din când în când, câte o bere-două. Iată ce spune despre rezistența sa la băutură Adrian Belew, unul dintre chitariștii săi cunoscuți: ”Se îmbată foarte repede. După una sau două beri, e beat. E foarte amuzant când e afumat; devine gălăgios, dar e amuzant. E un fel de Cary Grant, în versiune modernă. E capabil de autoironie, nu e genul care se ia foarte în serios. Acum se îmbrăca elegant și la modă, nu extravagant, ca înainte. Depășise acea perioadă, se maturizase”. (pag. 508-509)

10. A doua căsnicie, cu Iman

În 14 octombrie 1990, Bowie a întâlnit-o pe Iman Abdulmajid (născută pe 25 iulie 1955, în Mogadishu, Somalia), care fusese una dintre cele mai importante topmodele în anii 1980, însă care renunțase deja la cariera de model pentru a se dedica filmului și pentru a-și înființa propria companie de cosmetice. Belew spunea: ”În una din călătoriile cu avionul, stăteam unul lângă altul și David răsfoia o revistă de modă, când a dat peste o poză cu Iman și a spus: ”Aș vrea să o cunosc. Trebuie neapărat să am o întâlnire cu ea.” A fost ca o străfulgerare; s-a uitat la poza ei și a vrut să o cunoască.” Cei doi au început o relație de iubire de modă veche, care a condus la căsătoria lor în 1992. Întâlnirea cu Iman l-a scos pe Bowie din criza vârstei mijlocii. ”Am locuit împreună 20 de luni și în această perioadă a trebuit să învăț ce înseamnă să împarți viața cu celălalt”, scria Bowie în 1998. ”A trebuit să învăț tot felul de lucruri noi, cum ar fi să-l asculți pe celălalt, să știi când nu e nevoie să răspunzi, ci doar să fii prezent… Însă, cel mai important, am învățat să renunț la comportamentele distructive și la izolare”. Se pare că Bowie îi trimite flori lui Iman în fiecare lună în data de 14, aniversarea primei lor întâlniri la o cină.

Bowie a cerut-o pe Iman în căsătorie în octombrie, la Paris, în timp ce se plimbau pe Sena. ”Am închiriat un vaporaș, iar gestul lui m-a luat total prin surprindere”, își aduce aminte Iman. ”Aveam cu noi un maestru bucătar, un pianist și de fiecare dată când treceam pe sub un pod, se aprindeau luminile, iar la un moment dat s-a pus în genunchi și m-a cerut în căsătorie.” (pag. 512-513)

11. După droguri și băutură, următorul viciu este fumatul

Într-unul dintre cele mai bizare interviuri pentru Big Issue, Bowie i-a spuis lui Jarvis Cocker, în 1997: ”În trecut, Gitanes mi se păreau alegerea perfectă. Am fumat Gitanes aproape tot timpul în anii 1970. Dar erau atât de tari… am devenit destul de dependent de ele. Dar apoi am trecut la Marlboro Red. Am continuat să fumez Marlboro Red în anii 1980, însă prin 1988, când am început proiectul Tin Machine, mi-am dat seama că nu mai atingeam deloc notele înalte, așa că am trecut la Marlboro Lights. Cred că ar trebui să trec la altele mai slabe, dar tot va trebui să mă las, după ce se va naște copilul. Într-o zi obișnuită fumez cam 40 de țigări Marlboro Lights și crede-mă că e mai puțin din cât fumam odată. Când sunt în turneu, reușesc să le reduc cam la 20 pe zi. Cred că aș cânta mai bine dacă n-aș fuma.” (pag. 567)

12. David Bowie era un pasionat al Internetului

În 1 septembrie 1998, la exact un minut după miezul nopții, s-a lansat BowieNet. Bowie era interesat de tehnologia informațiilor încă de la începutul anilor 1980, când în turneul Serious Moonlight se comunica prin intermediul aproape necunoscutului e-mail – așadar nu era un nou venit în acest domeniu. Ca întotdeauna, simțea vântul schimbării. Avea o anumită viziune asupra impactului social pe care-l putea avea internetul: prin el se putea crea o comunitate online – nu doar pentru fanii Bowie, ci pentru fanii rockului și utilizatorii de internet, în general. BowieNet este, fără îndoială, un site atractiv, ce merită vizitat: designul e frumos și elegant, conține o mulțime de informații, se reînnoiește și crește aproape zi de zi. Poți să descarci rarități (din concerte și nu numai), poți să vorbești cu alți fani, dar și cu celebrități. În 1999, site-ul BowieNet era evaluat deja la 300 de milioane de lire. Computerworld, cea mai importantă revistă despre calculatoare din America, a alcătuit un Top 25 al celor mai inovative personaje din acest domeniu în 1999, iar Bowie a fost singura persoană din industria de divertisment care figura în această listă. 

A inovat, de asemenea, și în domeniul descărcării muzicii de pe internet, odată cu lansarea albumului hours… La 6 august 1999, Bowie a început ”stripteas-ul” muzical pe site-ul oficial – a postat o recenzie detaliată a albumului, piesă cu piesă, plus câte o secvență de 45 de secunde din fiecare cântec. Totodată, a fost publicată pe internet și coperta albumului. Fanilor lui Bowie li se oferea, astfel, o avanpremieră incitantă a noului album. Apoi, marți, 21 septembrie, pe site-ul BowieNet a fost postat următorul mesaj: ”Pentru prima dată în istoria industriei muzicale, un artist important și o casă de discuri de top colaborează cu marile firme de distribuție pentru a le oferi fanilor posibilitatea de a descărca albumul de pe internet.” Iată un alt lucru cu care a făcut istorie.(pag. 573, 575, 592)

Puteți cumpăra cartea: Editura Publica/Libris.ro/Elefant.ro.

Articole similare

12 ani de sclavie, de Solomon Northup

Jovi Ene

Bariera Vergului sau Viaţa unui băiat de Bucureşti, de Gheorghe Parusi

Jovi Ene

Cocaine Blues: Iubindu-l pe Pablo, urându-l pe Escobar, de Virginia Vallejo

Carmen Florea

Leave a Comment

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Acest site folosește cookie-uri pentru a oferi servicii, pentru a personaliza anunțuri și pentru a analiza traficul. Dacă folosiți acest site, sunteți de acord cu utilizarea cookie-urilor. Filme-carti.ro prelucrează datele cu caracter personal furnizate de voi în cadrul înscrierilor la concursurile organizate pe blog, în scopul desemnării câștigătorilor. Doar datele câștigătorilor vor putea fi dezvăluite sponsorilor concursurilor respective. Datele personale nu vor fi folosite altfel. OK Aflați mai mult