Top 10 cele mai bune filme văzute în 2018 (Jovi)

2018 a fost anul în care am trecut aproape integral pe platformele legale de vizionare a filmelor. A fost anul Netflix, HBO Go, Cinepub.ro, puține filme fiind văzute în cinematografe și acelea mai mult în sezonul Oscarurilor. Media ultimilor doi-trei ani s-a menținut din punct de vedere al numărului filmelor văzute: dacă în 2016 am văzut 101 filme, în 2017 văzusem 103, în 2018 am revenit la 101 filme.

Trecerea la platformele legale și renunțarea la filmele piratate (de obicei, alese mai sprânceană), faptul că în orașul nostru nu mai există cinematograf de peste 15 ani, a determinat și o scădere nuanțată a calității filmelor văzute, care se observă în notele acordate (adică plăcerea care a venit în urma vizionării): dacă anul trecut aveam 8 filme de nota 10, acum sunt doar două; dacă anul trecut aveam 5 filme de 9,5, acum nu este decât unul. Așadar, iată, topul meu sincer și subiectiv:

Cele mai bune 10 filme văzute de mine în 2018:

1. Bohemian Rhapsody (2018)

Greu de relatat emoțiile prin care am trecut atunci când muzica vibra, atunci când Freddie era devastat, greu de explicat ce înseamnă pentru mine Queen. Așa că nu pot spune multe despre acest film biografic, care încearcă să descrie (uneori reușește, alteori nu) una dintre marile personalități muzicale ale tuturor timpurilor. Nu este un documentar, așa că nu încearcă să transpună toate amănuntele istoriei Queen, deși perioada relatată este foarte mare, de la formarea trupei până la concertul Live Aid din 1985. Trebuie spus că Rami Malek este foarte bun, deși Freddie a fost unic, că muzica este excepțională (asta o știam deja, dar în sală se aude magnific), că este interesant de aflat ce a stat în spatele unor melodii sau albume celebre, că este impresionant modul în care Freddie și-a iubit oamenii din jur și, apoi, a avut încredere și în cei ce nu meritau. Au fost lacrimi în sala, așa e. Pentru mine, filmul anului. Nota: 10/10

2. The Kominsky Method (2018, serial, 8 episoade) 

Sandy Kominsky (Michael Douglas) este un actor îmbătrânit, ce pare desprins de roluri, așa că predă actoria. Norman (Alan Arkin, excelent) este și mai bătrân și se află într-o perioadă foarte grea a vieții, soția fiindu-i bolnavă.
Cei doi sunt foarte buni prieteni, dar și foarte conflictuali, așa că trebuie să stea unul aproape de celălalt, suportându-se, în anii bătrâneții. Un serial concis, dar alert, cu dialoguri spirituale, amuzante și pline de aluzii, cu interpretări foarte bune. Nu există altceva care să te binedispună în zilele astea în afară de acest film, care privește bătrânețea și îmbătrânirea ca perioade pe care le poți trăi la fel de viu și alert precum celelalte. Mai ales când ai prietenii aproape. 8 episoade de aproape 30 de minute fiecare, excelent, serialul anului. Nota: 10/10 (disponibil pe Netflix)

3. La casa de papel season 2 (2017)

Nici nu mai știu cum am descoperit serialul ăsta la finalul anului 2017, dar știu că am iubit primul sezon și abia așteptam să apară și al doilea pe Netflix. Și a apărut. Și l-am văzut. După cum știți, e vorba de jaful perfect, în care o echipă carismatică pătrunde în Monetăria Statutului, unde va sta alături de ostatici până vor tipări sute de milioane de euro nemarcați. Conduși magistral de Profesor (îndrăgostit nepermis însă de anchetatoarea principală), aceștia au totul calculat din timp încât nimic nu pare să-i surprindă, cu excepția caracterului uman foarte schimbător. Se vede măiestria spaniolă în a construi scenarii inteligente, pline de suspans și adrenalină, în a crea personaje demne de empatie, astfel încât puțini dintre spectatori mai țin partea ”autorităților”. Pentru noi toți, ceea ce fac hoții de aici – amuzanți, inteligenți, fiecare cu propria motivație tragică – este corect, este conform bunului simț. Un serial extraordinar. Nota: 9,5/10 (disponibil pe Netflix)

4. Three Billboards Outside Ebbing, Missouri (2017)

Un film construit excelent, eficient, o adevărată crime drama, care impresionează și prin construcția acțiunii, și prin – mai ales – prin interpretare. Într-un orășel deschis, în care veștile bune și rele se răspândesc rapid în comunitate, Mildred decide să ia măsuri, afișând trei panouri publicitare explicite, după ce fiica sa a fost violată și ucisă de necunoscuți, iar Poliția nu face nimic în privința asta. Așa că totul devine o competiție dură, la marginea între violență explicită și șantaje indirecte, între ea și polițiștii locali, unul aflat în prag de moarte, altul indolent, aparent prost și indolent. O dramă autentică, interpretări pe măsură (două premii Oscar, unul pentru Frances McDormand și altul pentru Sam Rockwell). Nota: 9/10

5. Roma (2018)

Indiscutabil, unul din filmele anului. Undeva în Mexicul anilor 1970 problemele familiale erau identice cu cele ale anilor noștri: căsniciile se dizolvă, adulterul există, copiii  sunt crescuți mai mult de bone decât de părinți. Pentru că aceștia din urmă muncesc și au nevoie sau au impresia că au nevoie de o relativă libertate. O astfel de familie este în centrul ”Romei”: soț, soție, 4 copii, o mamă, două menajere. Acțiunea se concentrează pe evenimentele din jurul unei menajere, Cleo (foarte, foarte bună interpretarea oferită de Yalitza Aparicio), aproape mereu cu zâmbetul pe buze, mereu dornică de a ajuta, mereu iubitoare, dar care pică în mrejele lui ticălos. Dar, să spunem, nu acțiunea este în centrul atenției, ci impecabila cinematografie a lui Alfonso Cuarón. Un film alb-negru cu cadre extraordinare, statice sau în mișcare, cadre largi în care fiecare lucru este impecabil pus în valoare, iar frumusețea stă în detalii, de la primul cadru al filmului (un avion reflectat în apa cu care se spală betonul din curte) până la final. Neapărat de văzut! Nota: 9/10 (disponibil pe Netflix)

6. Moromeții (1987)

Nu există moment mai bun de văzut primul Moromeții decât înainte de Moromeții 2. Cartea s-a pierdut undeva prin ultimul an de liceu, dar filmul sau fragmente din el m-au urmărit mereu. Și acum, la o nouă revedere, mi se pare unul dintre cele mai frumoase filme românești, în care lucrurile nu par forțate, în care comunitatea sătească, chiar dacă din perioada interbelică, își dezvăluie adevăratul chip, lucrurile bune și lucrurile mai puțin bune. Iar filmul nu a îmbătrânit, chiar dacă vremurile s-au schimbat (pe alocuri). Dorința de stăpânire a pământului, bârfa de pe șanț sau discuția politică din fața fierăriei, îndărătnicia față de stăpânire, vorbele șugubețe, de spirit ale țăranului. Este mai puțin un film politic (deși avem legionari, liberali sau țărăniști, se pare că oamenii de acolo, din Teleorman, înnebunesc după putere numai după ce ajung la București). Un film memorabil, până la urmă. Nota: 9/10 (disponibil pe Cinepub.ro)

7. El bar (2017)

Un film total nebunesc, pentru că avem de-a face cu o situație neobișnuită, cu personaje complexe și complicate, care nu știu decât propria versiune a adevărului, cea din interiorul unui bar, unei crâșme. Aici este o lume pestriță, care vine și pleacă continuu, cu cunoscuții locului și străini temporari. Numai că, la un moment dat, când cineva iese din bar, este ucis pe loc, al doilea iese și este ucis cu sânge rece, iar străzile devin goale. Cei închiși nu au altceva de făcut decât să emită teorii, să privească din când în când pe geam, distrași de lipsa de știri de la TV și de lipsa semnalului la telefoane. Ce se întâmplă afară, cum pot supraviețui unei eventuale ieșiri? Pare doar un thriller, dar el este întrerupt deseori de accese de nebunie, de hohote de râs, de situații ciudate sau neașteptate, de doze de scârnăvii. Un film foarte bun, aflat pe panta absurdului. Nota: 9/10 (disponibil pe Netflix)

8. AlphaGo (2017)

Jocul Go este puțin cunoscut în România, regulile sale cu atât mai puțin, iar aria lui de răspândire este majoritară în Estul Asiei (unde sunt peste 40 de milioane de jucători). Tocmai de aceea, pentru un joc cu așa succes, era nevoie de un documentar pe măsură, iar AlphaGo suplinește și asta, măcar parțial. Doar parțial pentru că filmul nu este doar despre go, căruia îi sunt explicate pe scurt principalele reguli, ci despre confruntarea dintre om și mașină, despre inteligența artificială, despre greutatea de a crea un program care să joace la un nivel ridicat un astfel de joc complex. A apărut astfel Alpha Go, un program creat de Google DeepMind la Londra, care l-a învins pe campionul european de Go, pentru a-l confrunta pe cel considerat locul 1 în lume, coreeanul Lee Se-dol. Mare parte din film se concentrează pe această confruntare, în care mașina calculează algoritmi, iar omul își manifestă fățiș sentimentele, o luptă de pe urma căreia privitorul poate învăța lucruri noi despre viitor, fiind în același timp, pe rând, partizanul celor care concurează. Imagini din culise, emoții și ecuații, un documentar foarte bun. Nota: 9/10  (disponibil pe Netflix)

9. Dunkirk (2017)

Momentul Dunkerque-Dunkirk s-a petrecut în mai-iunie 1940, când retragerea trupelor britanice înapoi în patrie era vitală pentru supraviețuire, iar regizorul Christopher Nolan se concentrează aici pe acest moment istoric, pe trei paliere diferite, implicând personaje diferite, dar al căror deznodământ se va împlini cumva împreună. Este un film dur, de război, care înfățișează caractere și violență, duritate și mizerie, curaj și șansă, poate chiar destin. Ciudat și paradoxal că într-un film care ilustrează războiul mondial este arătată doar o parte (nemții nu apar deloc, doar amenințarea venirii lor este în fundal, dar și avioanele lor sau torpilele lansate din submarine). Poate cel mai important lucru din acest film este că înfățișează războiul așa cum este el, necruțător și plin de violență, iar personajele nu par eroi, deși fac și eroisme, ci sunt doar oameni obișnuiți în situații neobișnuite (unii dintre ei profită de mișcările de trupe pentru a se salva pe prima navă ancorată la țărm). Nota: 8,5/10

10. Darkest Hour (2017)

Churchill este greu de portretizat, dar în acest film Gary Oldman este aproape perfect, așa că nu a avut cum să rateze premiul Oscar pentru interpretare. Acțiunea filmului ne poartă în aceleași vremuri ca în Dunkirk-ul lui Nolan, dar războiul este doar în perspectivă, pentru că totul se concentrează pe politica britanică, pe discuțiile din interiorul și dintre partide, pe felul în care ascensiunea unui personaj destul de controversat a schimbat cumva și cursul războiului. Churchill apare aici și curajos, dar și supus în totalitate viciilor și obișnuințelor sale ciudate, pe care nu le-a abandonat niciodată. Mi s-a părut un film foarte bun, pentru că Churchill merită (re)descoperit de toată lumea. Nota: 8,5/10

Mențiuni ”onorabile” (filme notate tot cu 8,5):

– The Handmaid’s Tale (2017, serial, sez. 1, 10 episoade), disponibil pe HBO Go.

– Hail, Caesar! (2016)

– Wonder Wheel (2017)

– 13 Reasons Why (serial, sezonul 1, 2017), disponibil pe Netflix.

– He Named Me Malala (2015), disponibil pe Netflix

– The Discovery (2017), disponibil pe Netflix