-Retrospective, topuri și în blogosfera cinefilă. Una dintre ele este semnată de Ionuț Mareș și este publicată pe ZiarulMetropolis.ro, fiind enumerate 10 filme proiectate în cinematografe și 10 filme văzute exclusiv în festivaluri. Cel mai bun film din cinema, Mummy: ”Al cincilea lungmetraj al indecent de tânărului cineast canadian Xavier Dolan (25 de ani), este o „tectonică a sentimentelor” ambalată în încadraturi, culori şi sunete electrizante, folosite cu o dezinvoltură frapantă. (…) Lumea celor trei personaje din „Mommy”, care par a se agăța unele de altele în căutarea unui sprijin pentru a nu-și pierde complet echilibrul interior din cauza propriilor tulburări (neexplicate până la capăt), este una închisă, autistă, stranie și a naibii de imprevizibilă. Dacă îi permiți, te împinge pe nesimțite în mijlocul ei furtunos și perfid de atrăgător, de unde nu prea ai cum să nu ieși mișcat după mai mult de două ore de vârtej emoțional (și asalt vizual).”
-Doru Pop scrie pe PressOne.ro despre dezamăgirile anului 2015. Să știți că sunt de acord cu unele, iar pe altele nu le-am văzut, așa că o să fac acest sacrificiu. Iată ce spune despre filmul lui Woody Allen, Irrational Man: ”E cumplit când vezi un idol, un model și un maestru personal cum se scufundă în degradare. Pentru mine acesta este Woody Allen, care a reușit marea performanță de a face șapte filme proaste în cinci ani consecutiv. Din păcate – tot pentru mine -, le-am văzut pe toate, cu speranța deșartă că ceva se va schimba. Dar și cea mai recentă producție confirmă inabilitatea lui Allen de a-și regăsi vocea, talentul sau umorul. Oricât s-ar fi străduit Joaquin Phoenix să fie veridic, tot nu avea cum să mai salveze o poveste răsuflată. De fapt, e tot mai clar că pe nimeni nu mai interesează ce spune regizorul care a făcut carieră cu filme remarcabile precum Annie Hall, Bananas sau Zelig. Woody Allen nu mai are nimic nou de spus. Cariera acestui cineast a devenit la fel de răsuflată ca eforturile lui jenante de a mai face comedie.”
-De departe, cel mai complet și mai interesant articol privind filmele anului 2015 vine, as usual, de pe FilmReporter.ro: ”Cele mai bune filme din 2015. Topurile criticilor români de film”. Dacă nu ați văzut anumite filme, dacă ați ratat premierele, articolul de aici este pentru a vă nota ce filme ați ratat în 2015. Eu asta fac acum. Ca exemplu, iată cum începe Filip Standavid propriu top: ”Cu ale noastre e simplu: Aferim! nu numai c-a justificat hype-ul, dar poate fi așezat cu ușurință în partea de sus a clasamentului tuturor filmelor care-au rulat în România în 2015. Că ar fi meritat și unele săli în care să se-audă cumsecade e foarte adevărat, dar problema s-a rezolvat – cum altfel? – hodoronc-tronc: am mai închis vreo câteva dintre respectivele săli. Nici un Guvern, tehnocrat sau de politruci, nu are cum să repare ceea ce s-a făcut țăndări, cu voioșie, vreme de 25 de ani. Și, în lipsa unei rețele propriu-zise de distribuție, căruța noastră va rămâne etern înaintea boilor. 2016 se anunță lung și greu și nu cred că știe cineva cum vor ajunge filmele la public – o proiecție la multiplex, în mijlocul zilei, nu se pune. În fine… După Aferim! ar veni, în opinia mea, Un etaj mai jos, Comoara, Aliyah DaDa și Lumea e a mea.”
–Dacă tot s-a discutat mult pe subiectul ”ultimul Star Wars” și Cristian Tudor Popescu a fost printre cei mai acerbi critici ai acestui film, el realizează pe Republica.ro un top al celor mai bune 30 de filme SF din toate timpurile: ”La sugestia comentatorului Sørina, după ce am selecționat 40 de filme românești care cred că trebuie văzute neapărat, vă propun acum, că tot vorbirăm de Star Wars, un top 30 al filmelor SF din toate timpurile.” Pe primul loc, 2001: A Space Odyssey al lui Kubrick.
-Sunt un fan aproape necondiționat al lui Quentin Tarantino, așa că abia aștept să văd The Hateful Eight, cel mai recent film al său. Până atunci, am citit articolul lui Adrian Georgescu, un alt fan: ”Cea mai mare calitate a lui Quentin, foarte greu de găsit la un alt regizor, e aceea de a nu se lua în serios. Până și ratarea constantă a Premiului Oscar a transformat-o într-un punct forte, care creează empatie și aduce interes din partea publicului. Tot ce face pe ecran este astfel făcut pentru a-ți stârni o reacție organică. Tarantino nu a învățat doar din reușitele lui Peckinpah – de pildă, cum să aducă violența pe ecran -, ci și din ratările acestuia: cum să fii un regizor de succes din mainstream făcând surfing pe lichide vitale. Dar cel mai important lucru la Tarantino este că se distrează în timp ce face filme, iar asta se simte în fiecare secundă: bucuria lui contagioasă e chiar mai prezentă și mai vizibilă decât sângele. Tipul are o atitudine de tip “Laissez faire” și în privința distracției. Cum să nu-ți placă?”
(Jovi)
-Top 5 al filmelor vazute de Irina Trocan in 2015 poate fi urmarit la liternet.ro. Pe primul loc se afla filmul pe care multi spectatori si – neasteptat – si unii critici il considera filmul anului – ‘Mad Max: Fury Road’. Eu m-am oprit insa la ‘Aferim!’ pe care l-am vazut si pe care Irina il considera numarul 2: ‘Aferim! – O perspectivă la fel de „anti” ca a tuturor filmelor din Noul Cinema Românesc în exaltarea istoriei naţionale, care se întoarce încă un secol şi jumătate în trecut. În Valahia anului 1835, rasismul, xenofobia şi misoginismul coexistau cu dorinţa proto-românului de a fi un muncitor serios, care trage concluzii pentru el – deşi nu îşi permite să iasă din cuvîntul boierului -, şi îşi face datoria să-i paseze fiului înţelepciunea şi experienţa lui de viaţă. Cel mai recent film al lui Radu Jude e o revelaţie cinefilă: oricine îşi aminteşte o cine-lecţie de istorie îşi dă seama uşor de ce alb-negrul din Aferim! e diferit de alb-şi-negrul trecutului descris în manuale. În acelaşi timp, e şi un film popular, ca un road movie de urmărit cu rîsete şi strigăte.’
-Au inceput sa apara cronici in avanpremiera la ‘The Danish Girl’. Iata ce scrie Angela de la CineAmator: ‘Cu filme ca “The World According To Garp” (bun si premiat), un favorit al criticilor – taiosul „Boyd Don’t Cry” sau amarul “Transamerica” in spate, „The Danish Girl” duce mai departe un subiect abordat rareori. Dispune de o cinematografie stralucitoare si trateaza cu indulgenta si rafinament un subiect de altfel mai dur decat in aparenta.’
-Marculescu (marculescu.ro) a fost incantat de ‘Lost River’ al lui Terrence Malick: ‘Lost River e filmul american al lui 2015 pentru că Cinema-ul e simulacru și nu poate fi atât de frumos și atât de sublim decât ca simulacru. Cu pretențiile lui de adevăr realismul nu-a făcut niciodată capodopere. Doar filme greoaie, pe care toată lumea le știe importante dar pe care nu le-ar revedea de bună-voie decât mazochiști, teoreticieni și snobi. Lost River are textura aia de vis scurtcircuitat de febră prin care bântuie toate senzualitățile exacerbate ale altor filme și altor vremuri.’
(Dan)
Contributori: Jovi, Dan.
