Köln 75 (2025)
Regia: Ido Fluk
Distribuția: Mala Emde, John Magaro, Michael Chernus
Concertul pe care Keith Jarrett l-a dat la Köln în 1975 este originea unuia dintre cele mai faimoase înregistrări din istoria muzicii. Intenționat am evitat să folosesc termenul de jazz deoarece Jarrett își definea muzica în acea perioadă ca depășind granițele genului. Pianistul american cântase deja în formația lui Miles Davis, fapt care era considerat o culme de atins în jazz, dar părăsise acel grup și se lansase într-o carieră solo tocmai pentru a demonstra puterea sa creativă ca muzician independent și a se autodepăși în concerte bazate pe improvizație pură. Fiecare seară era altfel. Povestea acelui concert legendar și istoria celei care l-a făcut posibil sunt subiectul filmului ‘Köln 75’ scris și regizat de Ido Fluk. Un film care m-a pasionat și nu doar pentru că sunt un fan al acestui gen muzical și al lui Keith Jarrett, ci și sau mai ales pentru că reușește să reconstituie în detalii și cu pasiune scena jazzului din deceniul anilor ’70 și lumea din jurul ei.
Cealaltă eroină a filmului, Vera Brandes, aparține unei generații de germani născuți după cel de-al doilea război mondial, care-și exprimau sub forme diverse în anii ’60 și ’70 ai secolului trecut dorința de a se detașa (istoric și cultural) de generația părinților lor. Această dorință a luat forme diverse, de la activism social și politic la revoltă violentă, de la alegerea unor moduri de viață alternative la creativitate rebelă în diverse domenii ale artei. Pentru Vera, fiica unui dentist înstărit și tată tiranic, revolta a însemnat pasiunea pentru muzica de jazz. Încă din adolescență, frecventa cluburile de jazz și firea ei întreprinzătoare combinată cu o îndrăzneală ieșită din comun au făcut-o să se lanseze într-o carieră de impresariat încă înainte de a atinge vârsta majoratului. I-a adus în orașul natal Köln pe mulți dintre muzicienii asociați cu legendarul club londonez al lui Ronnie Scott. Revelația a fost însă pentru ea întâlnirea, la un festival de jazz la Berlin, a lui Keith Jarrett. Pianistul american își trăia propria sa revoltă, încercând să-și creeze o imagine artistică nouă, explorând drumuri artistice de nimeni străbătute până atunci. Muzica sa era improvizație pură, eliminând balastul și tematica șlagărelor genului. Fiecare concert era un eveniment unic, Jarrett cântând o muzică așa cum nu se cântase niciodată înainte și nu avea să se mai cânte niciodată în viitor. Fără să ezite, Vera decide să-i organizeze lui Keith Jarrett un concert la Köln, nu în altă parte decât pe scena Operei. Nici măcar pentru îndrăzneață tânără de 18 ani nu a fost ușor să pună aceste planuri în aplicare.
Mi-a plăcut mult filmul și nu doar pentru că el combină două dintre marile mele pasiuni: cinema și jazz. În fapt banda sonoră folosește chiar destul de puțin muzică originală și nu cea din concertul care avea să genereze cel mai vândut album de concert jazz înregistrat live din istorie. În unele momente pare să fi fost folosita exact tehnica improvizației, ridicată la rang de artă de Miles Davis și Keith Jarrett. Ido Fluk a scris un scenariu inteligent și emoționant, care combină dragostea pentru muzică, empatia pentru eroii sai și delicatețea analizei psihologice. Mânuiește cu dexteritate uneltele docu-dramei și crează personaje care introduc spectatorii în culisele muzicii dar și cele ale vieților acelora care o fac posibilă. Mala Emde este formidabilă în rolul tinerei înflăcărate de jazz și asta doar pune în relief și mai bine creația lui John Magaro care aduce pe ecran portretul unui pianist care se confruntă cu propriile sale ambiții dar și cu probleme personale (fizice și psihologice), un artist în permanentă căutare a perfecțiunii și în permanent dubiu față de propria sa capacitate de a se autodepăși. Chiar dacă ambii actori sunt (și par) puțin mai în vârstă decât rolurile personajelor pe care le interpretează, calitatea interpretării lor ne face să uitam repede acest dezavantaj. ‘Köln 75’ este un omagiu cinematografic adus unui moment unic din istoria muzicii, o reverență fata de generația rebeliunilor de acum jumătate de secol și un film pe care iubitorii de cinema bun nu ar trebui să-l rateze.
Disponibil pe HBO Max.
Nota: 9/10
(Sursă fotografii: IMDb.com)
