12 Angry Men (1957)
Regia: Sidney Lumet
Distribuția: Henry Fonda, Lee J. Cobb, Martin Balsam
’12 Angry Men’ (’12 oameni furioși’) este filmul de debut al regizorului Sydney Lumet. Reginald Rose (care este autorul scenariului și al piesei pentru televiziune care l-a inspirat) și Henry Fonda, producătorii independenți ai filmului, și-au asumat un risc încredințându-i realizarea acestui film. Au fost probabil inspirați, bazându-se pe cele câteva producții de drame televizate pe care Lumet le realizase până atunci, și pe faptul că formatul filmului era unul minimalist, bazat foarte mult pe text și pe jocul actorilor, tocmai în perioada în care la modă la Hollywood (dar și în Europa) erau mai degrabă superproducțiile istorice. Pariul lor s-a dovedit a fi câștigător, dar pe termen lung. ‘12 Angry Men’ nu a câștigat niciun premiu Oscar (a fost nominalizat la trei) și nu a vândut prea multe bilete. În timp însă, filmul a câștigat prestigiu și influență, fiind considerat azi un clasic și o referință cinematografica a unui gen care nu vă înceta să fascineze. Revăzut la aproape 70 de ani de la realizare, el mi s-a părut un film de actualitate și un spectacol magnetizant.
Cât de relevantă mai este astăzi povestea din ’12 Angry Men’, povestea deliberărilor unui juriu compus din 12 bărbați albi (cuvântul diversitate nu intrase încă în vocabularul politic sau juridic) care trebuie să decidă soarta (adică viața sau moartea) unui tânăr – poate aparținând unei minorități etnice neprecizate – acuzat de a-și fi asasinat tatăl? În orice sistem de judecată în care prezumptia de nevinovăție a acuzatului este un principiu fundamental, cred că aceasta dilemă este și va fi actuala. De aceea, ’12 Angry Men’ a generat un număr de ‘sequels’ care transportă problema în alte timpuri și uneori în alte locuri. Se poate spune că scenariul pornește de la două premize idealiste care sunt foarte americane la prima vedere, dar și universale daca ne gândim dincolo de locul și timpul în care se petrece acțiunea: încrederea că sistemul juridic – chiar daca nu este infailibil – poate face dreptate și credința că un singur om poate conta, la extrem el poate salva un grup sau o comunitate de la a comite greșeli ireparabile, cu condiția să fie înarmat cu credință în justiție și putere de argumentare.
Tocmai faptul că instituția tribunalului acordă juraților, adică unor oameni care pot greși mânați de informații superficiale sau de propriile lor prejudecăți, dreptul de decizie, face mai importantă interacțiunea dintre personaje. Nu le cunoaștem nici numele în cea mai mare parte a timpului, dar este clar că fiecare dintre ei vine cu propria sa încărcătură emoțională și cu o experiență de viață personală. Aici stă, în opinia mea, forța acestui film. Sidney Lumet a știut să aleagă și să dirijeze echipa sa de actori astfel încât fiecare dintre ei să contureze o persoană și o personalitate distinctă. Dinamica de grup este excelent prinsă, de la prima până la ultima scenă. Peste 90% din film se petrece în aceeași încăpere, camera de deliberări a juraților, dar aceasta pare a-și schimba dimensiunile pe măsură ce avansam în dezbateri. Pentru a realiza acest efect, Lumet și operatorul Boris Kaufman au schimbat treptat unghiurile de filmare. Combinația între ceea ce fac actorii și felul în care sunt filmați ne fac să simțim că suntem prezenți, ca spectatori, în aceeași cameră încinsă, martori pe loc ai dezbaterilor dramatice. Henry Fonda a realizat aici un rol care a definit întreaga sa carieră, dar toată echipa de actori este superbă, inclusiv mai cunoscuții Lee J. Cobb și Martin Balsam, sau extraordinarii E.G. Marshall și Joseph Sweeney. Chiar dacă majoritatea acțiunii se petrece în afara sălii de tribunal, ’12 Angry Men’ este drama juridică ultimativă, referință și inspirație pentru cinema și pentru ideea de justiție.
Nota: 9/10
(Sursă fotografii: IMDb.com)
