Carti Carti de fictiune Recomandat

Pierdutul paradis, de Cees Nooteboom

Pierdutul-paradis-Cees-Nooteboom”Pierdutul paradis”, de Cees Nooteboom

Editura Humanitas Fiction, Colecția „Raftul Denisei”, București, 2015, 184 p.
Traducere din neerlandeză și note de Gheorghe Nicolaescu

Un roman-eseu despre semnificația și rolul paradisului în viețile sofisticate ale omului modern, despre comunicare și regret și tot ce mai presupune aceată dorință inconștientă; narațiunea e simplă, redusă, tocmai pentru a lăsa cititorul să continue raționamentele și încadrările despre tema centrală a romanului. Ghid este Milton și al său Paradise Lost, poemul de secol XVII din care se citează în momentele esențiale, într-o plimbare deosebită prin diferite imagini ale paradisului pe care le poate confecționa un european: se pleacă din Brazilia, cu Bahia, candomblé (dans în transă), plante și animale exotice și accidentul, vina sau destinul Almei, o tânără din clasa de sus, care a întârziat mai mult decât ar fi trebuit într-un cartier rău-famat.

Pentru a se vindeca de traume, pleacă într-o călătorie în Australia; este momentul în care paradisul poate însemna arhaicitate, precum desenele de 20 000 de ani din Australia pe care le privesc cele două călătoare, Almut și povestitoarea Alma.

Următorul pas este o stațiune rural-turistică din Austria, unde apare personajul Erik Zondag, un critic literar de vreo 50 de ani, acru și nesigur, alcoolic, care desființează apodictic literatura neerlandeză: „se murea prea puțin în literatura neerlandeză”. Este vorba, de fapt, de iluzia că literatura poate fi un paradis, o iluzie excelent suprapusă paradisului clinicilor medicale de refacere /retonifiere. Un citat semnificativ, care exprimă suficient de multe dintre dilemele omului contemporan, obsedat de formă și forme: „trecu pe lângă o sală în care niște sclavi istoveau la niște aparate de tortură. O tânără alerga ca un sisif pe o bandă de cauciuc ce rula fără oprire, rusul din sala de așteptare încerca să tragă în sus pe scripeți din poziție șezândă câteva greutăți enorme, o altă victimă, cu o centură în jurul coapselor, încerca, cu fața îmbujorată, să se opună gravitației și să se ridice în picioare”.

Cees Nooteboom
Cees Nooteboom

Aici, în raiul balneo-turistic al Austriei, se produce o a doua întâlnire semnificativă dintre Erik, bărbatul (omul?) mediocru și Alma sau angelitatea fie ea și remunerată. Prima întâlnire avusese loc în cadrul unui joc decadent din Perth, Australia, în care oameni simpli (printre care și Alma) purtau niște aripi de înger, în anumite puncte din oraș, pe care orice turist înscris în program putea să le întâlnească. Este un moment important al romanului, pentru a crea cadre filmice (imdb-ul arată multe ecranizări și participări ale lui Nooteboom în industria cinematografică), cu îngeri silențioși în peisaje urban-apocaliptice. O întâlnire care înseamnă o nouă despărțire.

Dacă se poate trece peste unele apucături ale autorului, care pot trimite la vârsta de aur a romanului de secol XIX (de exemplu, atunci când naratorul ghidează cititorul prin fraze de tipul: „Îl lăsăm acum [pe X.] singur în noul lui univers al digestiei fericite” etc.) sau de secol XX (romanul se încheie cu un dialog între autor și personajul principal, Alma, despre eternitate și despre scris, un soi de confesiune mascată greu de înțeles), Pierdutul paradis este imboldul necesar pentru a te gândi câteva momente la ceea ce înseamnă securitatea unui paradis. Este un imbold care se imprimă dintr-o poziție „de sus” a autorului, așa cum se dezvăluie la un moment dat, prin felul în care pot fi percepuți editorii, traducătorii & criticii: „acel strat de pulbere secundar care, parazitar sau nu, gravitează într-o interdependență când fertilă, când degustătoare în jurul miezului solitar al cărții ori al poeziei”.

Puteți cumpăra cartea: Editura Humanitas Fiction/Libris.ro/Elefant.ro/E-book.

Articole similare

Prietenie, feminitate și boală: „Puzzle cu pețitoare”, de Ohara Donovetsky

Hristina Frangos

Flăcări, foc, arderi interioare în raportul verbal-vizual. Eseuri despre artă și literatură, de Simona Ardelean

Dan Gulea

De cine să ne ferim? – „Legile fundamentale ale imbecilității umane”, de Carlo M. Cipolla

Jovi Ene

Leave a Comment

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Acest site folosește cookie-uri pentru a oferi servicii, pentru a personaliza anunțuri și pentru a analiza traficul. Dacă folosiți acest site, sunteți de acord cu utilizarea cookie-urilor. Filme-carti.ro prelucrează datele cu caracter personal furnizate de voi în cadrul înscrierilor la concursurile organizate pe blog, în scopul desemnării câștigătorilor. Doar datele câștigătorilor vor putea fi dezvăluite sponsorilor concursurilor respective. Datele personale nu vor fi folosite altfel. OK Aflați mai mult