Prin blogosfera cinefila Recomandat

Prin blogosfera cinefila (29 aprilie – 5 mai 2013)

prin-blogosfera-cinefilaPe platforma LaPunkt.ro, o prezentare personala mai mult decat interesanta a trilogiei The Lord of the Rings. Semneaza Ion Cosmovici: “În fine, filmul lui Peter Jackson e totodată Stăpânul Filmelor, referinţa pentru ce înseamnă “filmul în sine”. Ce înseamnă filmul în sine? Pentru unii o scenă de Fellini, pentru alţii un artificiu de filmare absolut incredibil, sau, pentru alţii, … LOTR. Într-o zi, am încercat cu un liceean să fac un comentariu scris despre LOTR, ca să mai uite de textele nesuferite din manualul de română. Ei bine e imposibil. Ţi-ar trebui sute de pagini ca să explici corect o singur scenă din LOTR în scris. Sunt prea multe personaje legate între ele prin acţiunea care nu contenește nici o clipă, fiecare aleargă pe alt munte cu alt mesaj în spinare și cu alţi dușmani pe urmele lui, iar esenţa filmului, în orice clipă, e dată de mişcare, măreţie, sunete amestecate cu priviri alături de vârfuri de munţi ce ascund la fiecare pas prăpăstii uluitoare. Altfel spus, oamenii mai vorbesc la bere despre, ce să zic, Pulp Fiction, Matrix, sau Seinfeld, dar nu prea vorbesc despre LOTR: nu ai cum să traduci în cuvinte senzaţia imensă prezentă în fiecare scenă și de aceea filmul e şi un omagiu perfect adus cinematografiei: nu poţi decât să îl priveşti.”

-Dan Becerescu scrie pe blogul sau DMovieblog despre The Box (Cutia), un film din 2009, cu Cameron Diaz in rolul principal: The Box e o ciudatenie in care se ingemaneaza cateva elemente science fiction si horror mainstream cu o situatie-metafora cu adanci radacini morale si filozofice. De unde si reactiile diametral opuse in ceea ce priveste acest al treilea lungmetraj regizat de Richard Kelly (Donnie Darko si Southland Tales).”

secondhand_lions01Piratul cinefil ne povesteste despre un film mai vechi, dar insuficient cunoscut, pe care l-am trecut repede pe lista mea de filme. Este vorba de Secondhand Lions, un altfel de The Bucket List: “Secondhand Lions e un film care mi-a oferit una dintre cele mai placute surprize din ultima vreme prin simplitatea si dorinta de-a povesti. E chiar interesant de ce un film asa de bun se pare ca nu s-a bucurat de popularitate la vremea lui, mai ales ca are multe din caracteristicile filmului “The Bucket List” (2007) minus artificii. Dar filmul nostru din 2003 unde Jack Nicholson si Morgan Freeman sunt inlocuiti de carismaticii Michael Caine si Robert Duvall plus Haley Joel Osment (drept invatacel), ne descopera o lume a maturitatii privita prin ochii unui baietas.”

(Jovi)

‘La buticul de filme si carti’ aflam despre ‘Copii nostri’ (‘A perdre la raison’ in original) al lui Joachim Lafosse (numele regizorului nu este mentionat in cronica, ceea ce este cam neobisnuit): ‘Mai pe românește Copiii noștri e un film franțuzesc tulburător, cel mai tulburător de acest gen de la We need to talk about Kevin încoace. Numai că în cazul acesta raportul dintre personaje e invers față de cel din We need to talk about Kevin. Filmul va intra și în cinematografele de la noi de vineri, 26 Aprilie. Pentru a înțelege de unde vine filmul e important de știut faptul că actrița Émilie Dequenne a câștigat premiul Un certain regard anul trecut la Cannes pentru acest rol, iar din restul distribuției mai face parte un cuplu de actori pe care i-am văzut în aceeași combinație și cam în același raport de subordonare din Un Prophet: Niels Arestrup și Tahar Rahim.’

onetwothree-8-In ‘Caiet de insemnari’ Iulian Fira scrie despre o comedie a lui Billy Wilder ‘One, two, three’ pe care nu o cunosc: ‘One, Two, Three este o comedie deliranta, trepidanta si captivanta care n-o avea, poate, atingerea de geniu din Some Like It Hot, dar merita vazuta pentru un numar de motive egal cu minutele care o compun. Rar mi-a fost dat sa vad un film cu un ritm atat de sustinut si constant, care nu te lasa sa respiri, proces fiziologic de care ai mare nevoie, pentru ca hohotele de ras tind sa il anihileze.

-O zi dupa Paste cinesseur ne povesteste despre cinci moduri de a folosi ouale fara a le vopsi – in filme, desigur. Primul pe lista este ‘Catch 22’ regizat de Mike Nichols in 1970: ‘Atenţie la figură: consorţiul pe care-l conduce importă ouăle din Malta cu 7 cenţi/bucata, le revinde bazelor militare cu 5 cenţi/bucata şi cu toate acestea reuşeşte performanţa uluitoare de a face profit. Raţionamentul său, sublim de întortocheat, are o anume logică economică: banii rămân in the house. Şi asta pentru că temelia e o malversaţiune simpatică: ouăle care la finalul ciclului ajung să fie valorificate cu 5 cenţi/bucata sunt iniţial procurate din Sicilia cu 1 cent, vândute în Malta cu 4, recumpărate cu 7 şi, în cele din urmă, vândute cu 5. Cu alte cuvinte, banii sunt mutaţi dintr-o parte în alta. Putem cu uşurinţă eticheta bizara lui schemă de a face bani ca nonsens. Totuşi, aşa complet ilogică şi imposibil de justificat cum e (ca multe alte concepte din roman) produce bani. Faptul că are sau nu sens e nerelevant: rezultatul final îi sfidează pe cei care încearcă să explice procesul.’

(Dan)

Contributori: Jovi, Dan

Recenzii filme pe Filme-carti.ro în această săptămână:

4.3.2.1(2010)

V tumane(2012) – In the Fog

Les nuits de la pleine lune(1984)

Articole similare

Top 10 filme despre călătorii în timp

Dan Romascanu

Prin blogosfera literară (22 – 28 ianuarie 2018)

Dan Romascanu

Orașul morții: Orașul în mantie purpurie, de Asli Erdogan

Dan Romascanu

Leave a Comment

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Acest site folosește cookie-uri pentru a oferi servicii, pentru a personaliza anunțuri și pentru a analiza traficul. Dacă folosiți acest site, sunteți de acord cu utilizarea cookie-urilor. Filme-carti.ro prelucrează datele cu caracter personal furnizate de voi în cadrul înscrierilor la concursurile organizate pe blog, în scopul desemnării câștigătorilor. Doar datele câștigătorilor vor putea fi dezvăluite sponsorilor concursurilor respective. Datele personale nu vor fi folosite altfel. OK Aflați mai mult