Per amore di una donna (2025) – For the Love of a Woman
Regia: Guido Chiesa
Distribuția: Mili Avital, Ana Ularu, Ori Pfeffer
Iată un film care m-a surprins. În bine. ‘Per amore di una donna’ (sau ‘For the Love of a Woman’ în limba engleză) este filmul unui regizor italian pe care nu-l cunoșteam pe nume Guido Chiesa. Am ales să văd filmul deoarece este vorba despre ecranizarea romanului unui scriitor israelian pe care l-am apreciat mult (Meir Shalev) și pe afiș apar Mili Avital (actriță israeliană cu o carieră mai mult decât onorabilă la Hollywood) și Ana Ularu, o excelența actriță din România a cărei cariera o urmăresc de asemenea oricând am ocazia. Cele doua actrițe nu m-au dezamăgit, dar am descoperit și un film care m-a captivat, bazat pe un scenariu bine construit în jurul dramei unei familii cu multe secrete și a unei povesti romantice neobișnuite, altoite pe istoria Israelului și a Palestinei Mandatare care l-a precedat.
Narațiunea are două planuri. Esther, o americancă trecută de 40 de ani, primește după moartea mamei sale, la sfârșitul anilor ’70, un plic misterios în care se afla un lănțișor de gât ciudat și o scrisoare care o îndeamnă să călătorească în Israel (de unde venise familia cu multă vreme în urmă) pentru a descoperi secretele familiei și ale propriei sale persoane. Fară prea mare entuziasm, femeia va face călătoria într-o lume foarte diferită ca mentalitate, cultură, istorie. Aici va descoperi că destinul ei este legat de cel al unei alte femei pe nume Yehudit, care trăise în anii ’30 și ’40 în Palestina aflata atunci sub mandat britanic. Întâlnirea cu aceasta lume diferită și cu Zayde, un bărbat puțin ciudat, puțin fermecător de profesie ornitolog, se va transforma într-o explorare a propriului trecut, dar și va permite și descoperirea unei povești de iubire foarte speciale.
Filonul romantic funcționează foarte bine. Portretul femeii care trăise cu decenii în urma în acele locuri, singură într-o lume care se năștea și care schimba și tradițiile și relațiile dintre oameni în general, bărbați și femei în special, este foarte bine adusă pe ecran. Contribuie aici creațiile întregii echipe de actori. Ana Ularu face un rol extraordinar, Yehudit a ei va rămâne în memoria și inimile celor care văd filmul. Personajul ei este o femeie frumoasă și puternică, o luptătoare care refuză statutul de victimă în pofida loviturilor și prejudecaților. Toți actorii și în special interpreții celor trei bărbați din viața lui Yehudit joacă foarte bine. O mențiune specială merita și Ori Pfeffer, interpretul rolului Zayde, căruia îi dăruiește căldură și sinceritate. Nu este ușor să legi o echipa de actori internațională, formată din italieni, români, israelieni (printre care și doi actori foarte cunoscuți în roluri secundare) și din alte țări și să-i dirijezi să joace în engleză o poveste care se petrece în Israel. Guido Chiesa a reușit asta foarte bine, în opinia mea, și a reușit să redea destul de veridic și atmosfera Israelului din anii ’70 și cea a așezărilor evreiești dinainte de crearea statului Israel. Sigura notă distonantă a fost folosirea limbii engleze pentru scenele petrecute în anii ’30 și ’40, imigranții și pionierii de atunci (majoritatea dintre ei) vorbeau alte limbi, dar dificultățile de distribuire și execuție ar fi fost probabil insurmontabile. Chiar dacă abordarea este uneori inegală, unele episoade sunt expediate prea repede, altele super-explicate, cred că majoritatea capcanelor au fost depășite. Acest film cu povestea sa de dragoste și de reziliență într-o lume nouă, cu figura luminoasă a eroinei principale, merită să fie căutat și văzut.
Nota: 7/10
(Sursă fotografii IMDb.com)
