Clockers (1995) – Micii traficanți de droguri
Regia: Spike Lee
Distribuția: Harvey Keitel, Mekhi Phifer, John Turturro, Delroy Lindo
Noul cinema independent al afro-americanilor coincide cu schimbările care au loc în societatea americană din anii ’80, la nivel social, economic și cultural. Totodată, tranziția către post-industrializare a marilor orașe americane servește drept imbold pentru realizarea acestui tip de cinema.
New Jack Cinema se naște în special datorită succesului de care s-a bucurat filmul lui John Singleton, Boyz n the hood (1991), însă și din nevoia de a exprima anumite problematici stringente ale societății americane, pe care, dintr-un motiv sau altul, regizorii holywoodieni nu avuseseră „curajul” să le redea către public precum : corupția, traficul de droguri și epidemia SIDA.
O perspectivă diferită se întrevede în cazul filmului Clockers în regia lui Spike Lee, lansat în 1995, având un scenariu adaptat după romanul omonim al autorului Richard Price.
Filmul spune povestea lui Strike ( Mekhi Phifer), un tânăr afro-american prins în lumea perfidă a traficului de droguri, care încearcă să scape de sub influența nefastă a șefului său, Rodney (Delroy Lindo). Atunci când crimele și violențele stradale devin tot mai dese în cartier este momentul ca doi detectivi locali Rocco Klein (Harvey Keitel) și Larry Mazilli ( John Turturro) să intervină.
Spike Lee face o serie de modificări față de materialul literar care a stat la baza filmului : recontextualizarea narațiunii inițiale ( așa cum se regăsea ea în sursa principală, textul literar), construcția personajului său principal (Strike) și a locului ( setting-ul) în care se petrec evenimentele.
În romanul lui Price, acțiunea se desfășoară în New Jersey; în film, aceasta este mutată în Boerum Hill (o parte din Brooklyn). Preferința regizorului pentru Boerum Hill nu este deloc întâmplătoare, tendința fiind de trecere de la central către marginal (periferic).
Cartierul Brooklyn este prezentat diferit de Lee în filmul Clockers (1995), atât față de imaginea cu care își obișnuise spectatorii în Do the Right Thing (1989), cât și vis-à-vis de filmele noii generații de regizori afro-americani.
De asemenea, ca reacţie la propaganda practicată de televiziuni în încercarea de a colabora la alcătuirea unei imagini perfecte „împotriva consumului de drogurilor” se dezvoltă un subgen muzical intitulat Gangsta rap, care se dorea încă de la lansarea sa din 1987 a fi o critică aspră la adresa jurnalismului „la comandă”.
În Clockers, mai mult ca în oricare dintre filmele anterioare ale regizorului, muzica capătă un rol diegetic, fiind adesea un mijloc de a comenta întâmplările prezentate pe ecran.
Ceea ce aduce nou Spike Lee în filmul acesta este abordarea directă a două aspecte importante care au modificat de-a lungul timpului mentalitatea generală, stârnind controverse și dând naștere numeroaselor dezbateri. Un prim aspect, se referă la intervenția brutală și exagerată a mass-mediei în privința atacurilor stradale și a consumului de droguri.
Pe de altă parte, procesul gentrificării, care facilitează anumite schimbări în interiorul micilor cartiere. Sărăcia ca fenomen social este o consecință a acestui proces început în anii ’80 și care se amplificase alarmant în anii ’90.De altfel, majoritatea cartierelor din Brooklyn au un profil social bine stabilit, format în principal din clasa de mijloc (middle-class) și clasa muncitoare (working-class).Însă procesul lent al gentrificării, deși dorit de către administrație și privit ca un lucru pozitiv, se dovedește de cele mai multe ori a fi un eșec în rezolvarea reală a problemelor și a inegalităților sociale.
Strike face parte din clasa socială afectată și defavorizată de gentrificare, fiind un personaj a cărui psihologie și modalitate de a acționa devin imprevizibile. Din punctul acesta de vedere, el se încadrează în arhetipul clasic din filmele care abordează viața în interiorul inner-cities − profilul delicventului cu tulburări comportamentale, care trăiește undeva în afara societății și care face alegeri proaste, ajungând în cele din urmă să fie prins de oamenii legii.
Cu toate acestea, tânărul afro-american visează la o viață mai bună, la distanță de cartierul în care trăiește și implicit departe de problemele cu care se confruntă zi de zi. Dorința sa de schimbare începe să fie explorată pas cu pas de Lee în Clockers, construind în felul acesta o narațiune tipică pentru filmul independent american, în care accentul este pe dezvoltarea personajului și nu pe diegeza clasică, ce organizează evenimentele narate în mod determinist, într-o dinamică de tipul cauză-efect.
În final, trenul devine un simbol al libertății individuale dincolo de funcța atașată ideii de călătorie. Strike lasă în urmă un cartier marcat de moarte.Chiar dacă sfârșitul imaginat de Lee poate fi interpretat ca având o puternică încărcătură dramatică, la nivel simbolic, personajul său pare că a ieșit din întuneric și se îndreaptă spre lumină.
Strike poate privi apusul și să exclame: „Am reușit!”
Disponibil pe Skyshowtime.
