Fin août, début septembre (1998)
Regia: Olivier Assayas
Distribuția: Mathieu Amalric, Virginie Ledoyen, François Cluzet
Au trecut 25 de ani de la lansarea filmului ‘Fin août, début septembre’. Vizionarea lui, o generație mai târziu, a fost pentru mine o experiență foarte interesantă. În 1998, Olivier Assayas venea după succesul cu ‘Irma Vep’, până astăzi unul dintre cele mai bune filme ale sale. Era atunci și este și astăzi unul dintre regizorii cei mai buni în Franța, în Europa și în întreaga lume. Mathieu Amalric este unul dintre actorii mei preferați și nu m-a dezamăgit niciodată. Două motive foarte bune deci, pentru a vedea filmul, și nu am regretat deloc. Într-un fel ar putea fi vorba despre o capsulă a timpului care ne aduce în urma cu 25 de ani. Anii nu au lasă însă o amprentă prea vizibilă, dacă facem abstracție de lipsa telefoanelor mobile. Din punct de vedere cinematografic, ‘Fin août, début septembre’ ar putea trece și astăzi drept un film experimental, și sunt sigur că regizori dintr-un loc sau altul fac sau plănuiesc chiar acum experimente similare. Roțile sunt reinventate permanent.
Personajele principale sunt oameni maturi care au trăit însă până la acel moment într-un fel de prelungire a adolescențelor lor. Gabriel este scriitor și editor, are 30 de ani și încă câțiva. Tocmai s-a despărțit de fosta iubită și a început o legătură cu Anne, o fată ceva mai tânără și cam năbădioasă. Prietenul său, Adrien, este un scriitor de mare talent, dar pe care editorii îl cam boicotează. Este bolnav, dar încearcă să braveze boala și se încurcă într-o relație cu o fată foarte tânără. O mare parte a filmului este compusă din dialogurile dintre acești prieteni și iubitele lor, și prietenii și iubitele acestora. Multe dialoguri, ca în orice film despre mediile intelectuale franceze. Întâmplările dramatice vor avea loc în cele din urmă, dar ceea ce contează și ne revelează esența personajelor sunt tocmai dialogurile.
Filmat nervos, cu un aparat de filmat de 16mm foarte mobil, cu dialoguri spontane, poate improvizate, filmul dă o senzație puternică de autenticitate. Creațiile actorilor sunt remarcabile. Mathieu Amalric se află în plina formă și domină ecranul într-un rol complex, dintre cele mai bune ale sale. Prietenul său Adrien este jucat cu reținere și demnitate de François Cluzet. Rolul lui Anne este foarte bine jucat de Virginie Ledoyen, o actriță extrem de talentată, care se lansa în acea perioada. Nu stiu exact de ce, cariera ei nu a fost pe măsură promisiunilor de atunci, dar sigur nu este din cauza acestui rol. Olivier Assayas face un pariu riscant punând povestea (care are totuși destule elemente interesante) pe planul doi și dedicând cea mai mare parte a timpului de pe ecran vieții înseși. Căștigă, cred eu pariul. Mărturisesc că nici eu nu m-am conectat de la început cu ceea ce se întâmplă pe ecran și am fost intimidat de avalanșa de vorbărie. Răbdarea însă mi-a fost răsplătită, personajele au devenit familiare și a început să-mi pese de ele. Spre final a apărut și drama și emoția. ‘Fin août, début septembre’ este un instantaneu din viața personajelor și un moment de calitate din cinematografia franceză de sfârșit de secol 20.
Nota: 7/10
(Sursă fotografii: IMDb.com, https://www.videoexpress.be/index.php/actor/alex-descas/)
