Literatura romaneasca

„Fracturi”, de Mihail Victus – un roman al manipulatorului eșuat

„Fracturi”, de Mihail Victus Editura Vremea, București, 2019 Undeva, în adâncul întunecat al conștiinței umane, se ascunde un geniu al răului. Cineva îl inhibă sub un strat de moralitate și educație, cineva îl cioplește, ascunzând așchiile în faldurile memoriei, iar cineva îl convertește într-o sursă de existență și de profit constant. S-ar părea că această introducere sfidează canoanele unei recenzii literare? După ce am terminat romanul „Fracturi”, semnat de tânărul și ambițiosul Mihail Victus și apărut în 2019, la editura Vremea, simt că anume această ecuație întortocheată, grea reflectă impecabil subiectul lucrării. (mai mult…)

Un altfel de zbor. Dincolo de trup: ”Buburuza”, de Liliana Corobca

”Buburuza”, de Liliana Corobca Editura Polirom, Colecția Fiction.LTD, Iași, 2019 "Am un loc pe corp care, atins, dar mai ales sărutat, mă topește de tot. E la încheietura mâinii, acolo unde pielea e foarte fină. Politicos, sărutăm mâna femeii, dar mâna e lungă și dacă nu te oprești și înaintezi... Da, și buzele pot fi sărutare, dar mâna e de preferat, e fără riscuri sentimentale, dacă relația e avansată, nici nu stau încordată, cu gâtul întins și cu spatele în poziție incomodă sau de-a dreptul dureroasă, cu nasul acoperit de fața celuilalt. " Am să repet de foarte multe ori, că sunt adepta unor cărți care educă esteticul și empatica, dar care o fac într-un fel firesc, ordonat, aproape cuminte. Prefer cărțile în care te scufunzi, în care densitatea cuvântului și al frazei te trag, ademenindu-te într-o beatitudine aparte. Și nu, nu mă refer aici la banalele standarde de frumusețe sau la istorii cu happy-end. Sunt mai degrabă cărțile în care fericirea se ridică la rangul unor stări, a unor gânduri. (mai mult…)

Trei autori români și cărțile lor recente: Radu Paraschivescu, Lucian Boia, Mihail Vakulovski

Într-un fel, toate aceste trei volume, pe care vi le prezint astăzi, sunt despre părinți, despre legăturile acestora cu copiii lor (scriitori): volumul lui Radu Paraschivescu este un omagiu pe care acesta îl face, în principal, tatălui său, prin intermediul unei serii de povestiri în care acesta este privit, în diferite ipostaze ale vieții, cum influențează viața copilului său; mini-romanul lui Mihail Vakulovski este o incursiune în copilăria sovietică, în care, dincolo de comunism, personajele principale sunt tatăl, mama și fratele său; chiar și în cazul lui Lucian Boia, se poate observa această privire asupra trecutului și asupra strămoșilor, dar aici personajul principal este țara mamă, România. (mai mult…)

Traficul de carne vie pe înțelesul tuturor: ”Cerberus”, de Marius Albert Neguț

”Cerberus”, de Marius Albert Neguț Editura Polirom, Colecția Ego. Proză, Iași, 2020 ”Cum de părintele iubitor, care o crescuse cu atâta dragoste, se transformase în ultimii ani într‑un cerber care‑i controla orice mişcare?! Când va înţelege şi el că nu mai e copil, ba din contră?! Împlinea 18 ani!... Alte fete se măritau la vârsta asta!” (pag. 35) Într-un roman dedicat fiicelor sale, Marius Albert Neguț încearcă să tragă un semnal de alarmă împotriva pericolelor care împânzesc lumea modernă și, în special, împotriva traficului de carne vie. O face, desigur, pe înțelesul tuturor cititorilor, poate și de aceea am perceput această carte ca fiind destul de comercială. Dar, într-un asemenea context și având un asemenea subiect, alegerea este normală, în care contrar semnalul de alarmă ar fi răsunat în gol, în silențiozitate. (mai mult…)

Frumusețea Deltelor: ”10 povești și rețete pierdute prin Deltă”, de Teodor Hossu-Longin

”10 povești și rețete pierdute prin Deltă”, de Teodor Hossu-Longin Cu 100 de fotografii de Valeriu Leonov Editura Hyperliteratura, București, 2020 Motto: ”Dobrogea înseamnă istoria de milenii a vestigiilor cetăților grecești și romane, sacralitatea bisericilor ortodoxe pe turlele cărora se sprijină albastrul unic al cerului, tradițiile lipovenilor, haholilor, ucrainenilor, turcilor, tătarilor, grecilor, evreilor, sașilor, italienilor, românilor, poveștile și legendele neamurilor care conviețuiesc pe acest pământ de sute de ani, aroma neasemuită a bucatelor pierdute prin pomenirile bunicilor.” (pag. 12) Nu am ajuns niciodată în Deltă, dar am călătorit deseori acolo prin intermediul cărților, prin mijlocirea studiilor istorice sau geografice despre acest loc considerat, pe bună dreptate, un paradis terestru. Știu și fără să fi ajuns, așa cum știu despre multe alte locuri, că un teritoriu devenit turistic nu este reprezentat cu adevărat doar de lucrurile esențiale în care ajunge ”turistul” – precum Sulina sau pensiunile de lux, în cazul Deltei Dunării –, ci de cele pe care le cunoaște adevăratul călător, adică mai ales de oamenii care locuiesc în zonă, care au păstrat obiceiurile, care cunosc pe propria piele greutățile trecutului și ale prezentului. Asta ne oferă, în primul rând, Teodor Hossu-Longin în ”10 povești și rețete pierdute prin Deltă”, un album-poveste, care îmbină meșteșugit istoria orală a locurilor cu excepționalele imagini realizate de Valeriu Leonov. De la prima călătorie în Delta Dunării, undeva la începutul anilor ’90, autorul s-a întâlnit cu oamenii locului, le-a devenit companion și prieten, le-a ascultat poveștile, le-a gustat mâncarea și a închinat mereu un pahar în cinstea acestora. Nu s-a mărginit la Delta Dunării, ci a mers de mai multe ori și într-un alt loc de basm, Delta Neajlovului, mai mică, mai puțin cunoscută, mai neglijată, dar tot un paradis, în miniatură. Prin intermediul a mai multor personaje-prieteni, cunoaștem o parte a istoriei tărâmurilor cu apă, dincolo de luxul turismului modern, ci al adevăratului turism, despre care vorbeam mai sus, acela construit prin intermediul localnicilor. Aceste personaje ne devin dragi, imediat ce le cunoaștem numele (și ce nume! – nea Blându, Baba Vadra, unchiul Doroftei etc.), povestea și poveștile lor. Aflăm despre destinul Cetății Argamum, posibil cea mai veche colonie grecească dintre Dunăre și Marea Neagră; despre legendele, reale sau nu, schitului Sion, al Izvorului Tămăduirii de la Bașchioi sau ale locului în care a fost înmormântat Vlad Țepeș, la Mânăstirea Comana; despre venirea lui Ceaușescu în Deltă și cumplitul accident din 1989 de la ”Cotul Pisicii”; ba chiar și adevăratul motiv pentru care există din ce în ce mai puțin pește în Deltă, explicat de Nea Blându: ”Crima asta – pentru că tot ce s-a întâmplat înainte de 1989 în Deltă e o crimă, așa să știți! – a început odată cu nebunia lui Ceaușescu legată de agricultură. S-au apucat de asanări, au distrus bălțile Brăilei, toate luncile de fugă, create natural de sute de ani ca zone de revărsare, au fost îndiguite, arate și plantate cu grâu sau porumb. Și acum îmi amintesc titlurile din Scânteia: ”Încă 1.000 de hectare de pământ…

Farmecul copilăriei sovietice: ”Tata mă citește și după moarte”, de Mihail Vakulovski

”Tata mă citește și după moarte”, de Mihail Vakulovski Editura Humanitas, Colecția 821.135.1 Scriitori români contemporani, București, 2020 A existat mereu o fascinație legată de trecut, de istorie. Întotdeauna căutăm să aflăm date cât mai corecte în ceea ce privește tot ce ține de evenimentele care s-au întâmplat. Bineînțeles, puțină romanțare nu strică niciodată. Dar, oricum ar fi, suntem avizi de a cunoaște ceea ce a fost înaintea noastră. Poate din dorința de a nu repeta greșelile celor de atunci (greu de crezut). Sau, poate, din dorința acerbă de a „privi pe gaura cheii”. Căci, până la urmă, de aici vine iubirea noastră pentru povești, fie ele literare, cinematografice sau scenice. Omul are plăcerea asta aproape macabră de a ști ce se petrece cu celălalt, de a-i invada teritoriul intim și, adeseori, sacru. Această nevoie aproape animalică de a intra în viața celorlalți cu cizmele a stat și la baza creării tuturor serviciilor secrete din lume. Iar una din cele mai violente astfel de ramuri a existat în URSS. De altfel, KGB-ul a fost creatorul principal al terorii sovietice. Această monstruoasă instituție a fost cea care, de-a lungul întregului secol XX, a instigat la ura față de aproape, la violență; a făcut copii să se întoarcă împotriva părinților; a semnat condamnări la moarte ale unor oameni complet nevinovați. Și totul venit din dorința de a ști, de a controla, de a avea putere. Căci a cunoaște înseamnă a fi puternic. Knowledge is power, vorba englezului. (mai mult…)

Un secol prin deșert: Cartea numerilor, de Florina Ilis

”Cartea numerilor”, de Florina Ilis Editura Polirom, Colecția Fiction Ltd., Iași, 2018 Frumos nume a ales Florina Ilis pentru cel mai recent roman al sau, apărut în 2018 în colecția 'Fiction Ltd.' a Editurii Polirom: 'Cartea numerilor'. De la latinul 'numeri' vine desigur 'numere' și este numele versiunii latine a celei de-a patra cărți a Vechiului Testament, care este și a patra dintre cele cinci cărți ale Torei. În limba ebraică numele acestei cărți este 'Be Midbar' adică 'În deșert'. Ea povestește despre cei 40 de ani de peregrinare în deșert a evreilor ieșiți din Egipt, între poalele Muntelui Sinai unde Moise primise Tablele Legii și munții Moab de unde urmașii săi dintr-o altă generație se pregătesc să treacă Iordanul pentru a păși pe Pământul Făgăduinței. (mai mult…)

Cum să faci literatură aberantastică într-o țară a paradoxurilor perpetue?

”Jurnalul unui căpcăun român”, de Liviu Drugă Editura Paralela 45, Colecția Avanpost Proză, Pitești, 2020 Un căpcăun scriitor. O femeie care își aruncă veșnic chiloții de la balcon într-o voită tendință sinucigașă. O pereche de ochelari zburători pe nume Vuț. Iată doar câteva dintre personajele deloc de ignorat ale cărții „Jurnalul unui căpcăun român”, semnată de Liviu Drugă și apărută la Editura Paralela 45, în martie a anului curent. Volum cu elementele inerente ale unui jurnal cotidian, în care acest Unu Căpcăunu, un autor care nu-și poate duce la bun sfârșit propriul roman și ajunge aproape de linia celor cincizeci de ani, notează cele mai aberante, fantasmagorice și erotico-virtuale experiențe, dar într-un stil alegoric de un fel cu totul aparte: (mai mult…)

„Băgău”, de Ioana Bradea – anti-roman erotic și vâscos

„Băgău”, de Ioana Bradea Editura Humanitas, Colecția 821.135.1 – Scriitori români contemporani, București, 2020 „Fuck like rabbits, raise kids and live happily ever after…”. Despre Ioana Bradea cred că am auzit prima oară dintr-un material apărut pe Scena 9 și sunt sigură că prima impresie a fost ceva de genul: „Nu cred că o să ajung prea curând să o citesc”. Dar se pare că nebănuite sunt căile lecturilor moderne, or editurile, deși se află într-un impas economic, țin să ne alimenteze apetitul literar și să ne ofere mici doze de endorfină scriitoricească. (mai mult…)

Pelerinaje si cautări de sine: Pelerinul, de Walther A. Prager

”Pelerinul”, de Walther A. Prager Editura Paralela 45, Colecția Avanpost Proză, Pitești, 2020 Cu 'Pelerinul' lui Walther A. Prager care apare acum în colecția 'AVANPOST Proză' a Editurii Paralela 45 avem de-a face cu un debut oarecum neobișnuit. Este vorba despre un debut, dar și despre un volum de maturitate, și asta nu numai datorită datelor biografice ale autorului, dar și ca stil și substanță. Este o carte concentrată și absorbantă, ai cărei eroi sunt în permanentă căutare a sensului vieții și a descoperirii de sine. Filosof de formație și profesie, Walther Alexander Prager și-a dedicat în ultimii ani o mare parte din timp încercărilor literare și a abordat și avansat în paralel un număr de proiecte literare în genuri diferite. 'Pelerinul' este, după câte știu, prima care ajunge ca volum pe rafturile librăriilor și sper că, după ce acestea se vor redeschide, cartea își va face loc între multitudinea de proiecte editoriale amânate din cauza molimei și va ajunge la cât mai mulți cititori. (mai mult…)