Editorial

Top 5 cele mai bune filme văzute pe Netflix în septembrie 2021

Septembrie a fost luna unor premiere interesante pe Netflix, fie că vorbim despre seriale (La casa del papel sau Sex Education), documentare (Schumacher, în principal) sau filme de lungmetraj de tot felul, inclusiv românești. Am trecut prin câteva dintre acestea, dar m-am aplecat și asupra preferatelor mele, precum filmele clasice, mai ales franțuzești (găsim pe Netflix tot felul de comedii franțuzești de calitate, produse din anii 70 până în prezent, avem de unde alege și avem cum îndepărta prostiuțele americane ale ultimilor ani). Iată preferatele mele din cele văzute de mine în septembrie 2021:

1. Schumacher (2021)

Documentarul despre viața lui Michael Schumacher este unul dintre marile documentare despre viața unui sportiv emblematic, apărute în ultimii ani. Din nefericire, așa cum s-a întâmplat și cu documentarul despre Ayrton Senna, ne este prezentat după ce viața sa este pusă sub semnul întrebării din cauza gravului accident petrecut în 2013, care l-a lăsat într-o stare (posibil) vegetativă. De altfel, pentru cei care nu sunt apropiați de fenomenul automobilismului, cele mai emoționante momente sunt cele de final, în care cei din familia lui Schumacher (soția, fiul, fiica) ne povestesc despre ce înseamnă Michael pentru ei, cum au perceput accidentul, cum trăiesc această perioadă cumplită din viața familiei lor. În rest, cei care sunt fani Formula 1, cei care au fost sau sunt fani Schumacher vor avea la fiecare pas momente în care vor fi extaziați, enervați sau terifiați de ceea ce s-a întâmplat pe pistă, în vreme ce vor fi emoționați de omul de familie care a fost acest sportiv excepțional. Așadar, o permanentă pendulare între seriozitatea, duritatea și dorința de perfecțiune a sportivului față de veselia, empatia și sensibilitatea dăruite celor din jur de omul Schumacher. Un documentar neapărat de văzut de toată lumea, chiar și de cei care nu-s pasionați de sport și vor fi îndepărtați de acele momente din cursele de tot felul (victorii și înfrângeri) din anii 90. Nota: 10/10

2. Hold-Up (1985)- Un jaf de pomină

Sunt mulți pasionați pe aici de Casa de papel, așa că vă ofer azi un film despre un jaf la fel de bine organizat, dar care oferă câteva amănunte în plus față de apreciatul, dar totuși din ce în ce mai telenovelizat serial spaniol: în primul rând, prezența unui actor mare și în formă, Jean-Paul Belmondo; apoi, o atmosferă atipică (jaful are loc în Canada) și mai puțini jefuitori în banda ce se străduiește să scoată câteva milioane de dolari canadieni; în al treilea rând, un jaf bine chibzuit al unui personaj care stârnește polițiștilor groaza și ostaticilor și copiilor hazul – un Clovn; apoi, întreg filmul este o parodie bine construită și isteață asupra tuturor filmelor genului, pe care le persiflează și le ironizează tot arsenalul de clișee. Sigur, filmul are un aer de neverosimil, dar este acceptat, ba chiar dorit: polițiștii sunt ironizați la maxim, dar nu putem spune că aceștia ar umple tabloul de onoare din școlile de prestigiu; jafurile sunt trecute în derizoriu, de vreme ce oricine poate realiza un jaf de pomină. Nota: 8/10

3. Tata mută munții (2021)

Greu de spus ce decizii vei lua atunci când îți dispare copilul undeva în munți, pe un traseu imposibil iarna, la cheremul unei naturi care ucide pe toți cei care nu îi respectă toanele. Cel mai probabil, vei face orice îți stă în putință să îl cauți, să îl găsești în viață, chiar dacă asta înseamnă ipotecarea casei, despărțirea de soție și chemarea tuturor prietenilor în ajutor. Este și cazul lui Mircea Jianu, care își vede băiatul major dispărut pe Jepii Mici în toiul iernii și care, deznădăjduit de ceea ce crede el că este nepăsarea autorităților, își cheamă foștii colegi de la SRI în ajutor, care încep misiunea de salvare. Dar salvarea nu este doar a tănărului, ci și a propriului suflet, încorsetat de vinovățiile adunate în timp, față de fiu, față de fosta soție, față de actuala. Filmul lui Daniel Sandu este pe alocuri sfârșietor, pe alocuri neverosimil, dar este o dramă autentică, bine construită și bine interpretată. Și m-am bucurat că speranța care se vede mereu la capătul tunelului, ca luminița aia celebră, nu a fost îmbrăcată de scenarist într-un happy-end (dezgustător) de tip Hollywood. De văzut! Nota: 7,5/10

4. Moromeții 2 (2018)

Prin 2018, revedeam filmul Moromeții din 1987, pe care-l consideram unul dintre cele mai frumoase filme românești, dornic să văd și Moromeții 2, în care Stere Gulea a încercat reluarea temelor din filmul de acum 30 de ani și o adaptare a celui de-al doilea volum al romanului scris de Marin Preda. Am ajuns la Moromeții 2 doar acum, la peste trei ani de la premieră, și iată ce-am aflat: Moromeții 2 este un film care își propune să readucă nostalgia pentru filmul românesc „clasic”, așa că nu se îndepărtează prea mult de la original, este plin de nostalgie și de tradiție, de imagini bine puse în valoare despre satul românesc și cu o distribuție stelară; cu toate acestea, mai ales dacă îl comparăm cu originalul, nu pare să ofere aceleași surprize și suferă tot timpul din cauza comparației (meritată, de altfel). Satul românesc, în perioada descrisă (în preajma grevei regale, furtuna comunistă), este în disoluție, iar țăranii nu prea mai contează și devin, în ciuda istețimii lor ancestrale, insignifianți; tocmai de aceea, Stere Gulea pare a nu mai miza pe Ilie Moromete (care are în continuare replici excelente), ci pe fiul acestuia, Niculae, care se preocupă de carte și se află între ciocan și nicovală, între dorința de a învăța și cea care-l apropie de lumea satului, între mirajul comunismului și învățăturile tatălui. În orice caz, unul dintre filmele de văzut din cinematografia românească recentă. Despre film, a scris pe larg Dan aici. Nota: 7,5/10

5. L’incredibile storia dell’Isola delle Rose (2020)

Foarte interesantă povestea care stă la baza acestui film: în 1967, un inginer italian excentric a construit un fel de platformă maritimă (asemănătoare cu cele petroliere), în afara apelor teritoriale italiene, care devine în același timp un loc de distracții, un ideal și un subiect de controversă. Insula își declară independența în 1968, iar autoritățile italiene încep presiunile la adresa noii „țări”. Filmul regizat de Sydney Sibilia spune această poveste, punând accentul pe inginerul Giorgio Rosa, pe stângăciile sale atât în privința dragostei, cât și a ingineriilor, dar și pe întâmplările extraordinare (nu știu cât de reale) cu noii locuitori ai insulei sau încercările acestora de a fi recunoscuți ca independenți de Consiliul Europei. Un film simpatic, amuzant și informativ, cu câteva pilde despre felul în care aproape niciodată autoritățile nu sunt interesate de tine, ca individ, până nu ajungi să devii rivali politici sau geografici. Nota: 7/10

Pentru alte filme, puteți căuta cu încredere și pe grupul de recomandări Netflix România.

(Sursă fotografii: IMDb.com)

Articole similare

Nu vei uita niciodată prima dată… când ai făcut binging pe Netflix

Jovi Ene

O carte de memorii despre o educație neconvențională: ”Învață cu inima”, de Tony Wagner

Jovi Ene

Nașterea primului copil, o problemă pentru cuplu? – Calitatea luminii, de Mircea Pricăjan

Jovi Ene

Leave a Comment

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Acest site folosește cookie-uri pentru a oferi servicii, pentru a personaliza anunțuri și pentru a analiza traficul. Dacă folosiți acest site, sunteți de acord cu utilizarea cookie-urilor. Filme-carti.ro prelucrează datele cu caracter personal furnizate de voi în cadrul înscrierilor la concursurile organizate pe blog, în scopul desemnării câștigătorilor. Doar datele câștigătorilor vor putea fi dezvăluite sponsorilor concursurilor respective. Datele personale nu vor fi folosite altfel. OK Aflați mai mult