Editorial

Top 5 cele mai bune filme văzute pe Netflix în mai 2021

În mai, a existat o permanentă preumblare între trecut și prezent, lucru care se observă din acest top atipic: primele două filme au ca subiecte principale personalități ajunse clasice, precum nemuritorii comici ai copilăriei noastre, Stan și Bran, sau bardul William Shakespeare, a cărui viață este mereu explorată de cărți sau filme. La final, ultimele două filme sunt noutăți, apariții foarte proaspete de pe Netflix, cărora le-am dat o șansă, iar impresiile mele le-am exprimat mai jos. La mijloc, un film românesc chiar bun. Enjoy!

1. Stan & Ollie (2018)

Stan și Bran. Poate cea mai mare bucurie oferită de micile ecrane în copilărie. Îi credeam nemuritori și de neclintit. Dar au avut și ei problemele lor, momentele lor slabe, dezamăgirile că nu au reușit mai mult și, mai ales, că au îmbătrânit. Stan & Ollie intră în culise și ne povestește despre ultimul lor turneu împreună, în Marea Britanie, pe când încercau târziu să-și revigoreze cariera, după ani de zile în care fuseseră despărțiți de capriciile producătorilor și de sensibilitățile personale. Din păcate, chiar era cântecul de lebădă. Foarte bună interpretarea celor doi actori din rolurile principale (Steve Coogan și John C. Reilly), dar filmul este străbătut de un sentiment permanent de nostalgie: e greu să-i egalizi pe cei doi maeștri ai umorului de dinainte de război, pe care i-am iubit cu toții în perioada comunistă și după aceea, și orice încercare de acest tip ne lasă în fața unei senzații de „nepotrivire”. Nostalgie, da, tristețe, da, dar măcar aflăm de aici lucruri puțin știute despre ultimii ani ai carierelor lor. Despre film a scris pe larg Dan, aici. Nota: 7,5/10

2. All Is True (2018)

După ce am citit excelentul volum Hamnet, de Maggie O’Farrell, am descoperit acest film din 2018, care este construit în jurul ultimilor ani de viață ai lui Shakespeare, cel care se retrăsese din iureșul londonez după ce teatrul său arsese din nou, definitiv. Așa că se reîntoarce în mijlocul familiei, la Stratford-upon-Avon, la acea familie de care se depărtase, nu numai fizic, în ultimele decenii. Iar aici, chiar dacă el vrea liniște, se trezește în mijlocul evenimentelor locale, micilor intrigi și bârfe în jurul cărora se concentrează viața unei comunități mici la începutul secolului 17. Și aici îl regăsim și pe Hamnet, care bântuie conștiința fiecărui membru al acestei familii, după presupusa sa moarte de ciumă pe când avea 11 ani. Excelente interpretări (cu precădere Kenneth Branagh și Judi Dench), o poveste intrigantă și dramatică, o privire interesantă asupra vieții familiale a lui William Shakespeare. Pentru cei care au citit Hamnet, acest film poate fi o completare bună (deși nu cartea semnată de O’Farrell este la baza sa, ci scenariul lui Ben Elton), dar cartea bate din nou filmul. Nota: 7/10

3. La Gomera (2019)

Corneliu Porumboiu iese din România pentru a face un film internațional, un film altfel, un film care s-ar putea să fie apreciat de mai multe categorii de spectatorii, nu doar de fanii Noului Val Românesc. Chiar dacă povestea se desfășoară și în România, mi s-a părut că cea mai interesantă parte a acesteia este cea care are în prim-plan insula La Gomera din Canare, unde localnicii comunică prin fluierături, tocmai ca mesajele lor codificate să nu fie descoperite de poliție, de autorități. Este locul unde ajunge si un polițist român, care pendulează mereu între corupție și datorie, între mirajul banilor și cel al eroismului. Adăugăm o atmosferă destul de imprevizibilă, câteva personaje puternice feminine și un film per ansamblu bun pentru fanii thrillerului polițist. Bun, nu extraordinar, pentru genul său. Despre film, au scris pe larg Dan și Carmen. Nota: 7/10

4. The Woman in the Window (2021)

E greu să faci un film care încearcă să împrumute sau să îl copieze parțial pe Hitchcock. Rămân la părerea că Rear Window este o capodoperă, iar Femeia de la fereastră este o copie destul de palidă, deși sursa sa nu este strict Hitchcock, ci romanul lui AJ Finn (apărut la noi la Editura Litera, pe care nu l-am citit). Anna Finn nu a mai ieșit de zece luni, după o tragedie plină de traume, din casa sa din New York, opulentă și amintind de casele bântuite, și tot ceea ce face e să ia pastile de depresie, să discute cu psihoterapeutul, cu chirișul de la subsol și… să privească de la fereastră. Așa că e martora unei crime în casa noilor vecini sau, cel puțin, asta este impresia ei. Cum să facă să deslușească acest mister fără să iasă din casă, cine o va crede, este adevăr sau vedenie? The Woman in the Window este un thriller decent în mare parte, o dramă despre implicațiile suferințelor tragice asupra sufletului uman și asupra percepției asupra lumii, un film „populat” cu actori excelenți, dar care oferă o senzație de incomplet, de previzibilitate și de fadă încercare de copiere sau de reinterpretare a lui Hitchcock. Despre film a scris pe larg Tudor-Costin, aici. Nota: 6,5/10

5. Stowaway (2021)

O navă spațială, destinată unei călătorii de 2 ani spre Marte, este inițial construită pentru doi pasageri. Cu chiu, cu vai, este modificată pentru a găzdui trei pasageri, care pleacă în misiune spre Marte. Numai că, în primele ore după lansare, cei trei vor descoperi că la bord se află un al patrulea, un călător nu neapărat clandestin, ci aflat acolo din întâmplare. Cum aparatul care furnizează oxigen este deteriorat, rămâne de văzut cum și dacă vor supraviețui, cum și dacă vor ajunge pe Marte. Subiect interesant, realizare slăbuță.
Problema filmului este că realizatorii nu au știut ce vor să facă: un film science-fiction, care să se concentreze pe complexitatea tehnologiilor de pe o navetă spațială; un film care să previzioneze felul în care va arăta viața pe Marte, cu un accent pe plantele și ființele vii care pot fi duse acolo; un film despre coordonarea Pământ-navă spațială și greutățile apărute când se ivește un scenariu inexistent în manuale. Niciuna dintre aceste piste nu este urmată îndeajuns și pare pierdută „în spațiu”, iar accentul este pus pe aspectul dramatic, pe alegerea complicată pe care trebuie să o facă oamenii în condiții complexe de supraviețuire: cine va muri, cine va trăi, pe cine lăsăm în urmă și cum, va fi ucis sau se va sinucide. O relație deloc ușoară între egoism și altruism, așadar. Nota: 6/10

Pentru alte filme, puteți căuta cu încredere și pe grupul de recomandări Netflix România.

(Sursă fotografii: IMDb.com)

Articole similare

Fragment din ”Papa Nicolau şi alte povestiri foarte, foarte scurte”, de Roxana Dumitrache

Jovi Ene

10 locuri de vizitat în Cipru

Jovi Ene

Premiile Bloggerilor Cinefili din România, ediția a 2-a

Jovi Ene

Leave a Comment

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Acest site folosește cookie-uri pentru a oferi servicii, pentru a personaliza anunțuri și pentru a analiza traficul. Dacă folosiți acest site, sunteți de acord cu utilizarea cookie-urilor. Filme-carti.ro prelucrează datele cu caracter personal furnizate de voi în cadrul înscrierilor la concursurile organizate pe blog, în scopul desemnării câștigătorilor. Doar datele câștigătorilor vor putea fi dezvăluite sponsorilor concursurilor respective. Datele personale nu vor fi folosite altfel. OK Aflați mai mult