Interviu

Călătorii literare cu Tatiana Țîbuleac: „Pentru că niciodată nu a știut cum să-și arate sentimentele, tata a investit mult în mâncare și în povești”

Invitata cu nr. 50 în cadrul Anchetei „Călătorii literare”, o serie de interviuri de sezon cu scriitori români contemporani, este Tatiana Țîbuleac.

Tatiana Țîbuleac – Născută în 1978 la Chișinău. Din 2008 stă la Paris. A publicat Fabule Moderne (2014), Vara în care mama a avut ochii verzi (2017), Grădina de sticlă (2017). Cărțile ei sunt traduse în 14 limbi. Crește și educă doi copii.  

– Este pasionată de călătorii scriitoarea Tatiana Țîbuleac?

Pasionată sună cam pretențios și ar fi și neadevărat. E nevoie de mult timp liber, bani, rezistență. Cred că mai degrabă călătoresc cu treabă decât din pasiune. În ultimul an am plecat de acasă cam de trei ori pe lună, ceea ce mi se pare și mult, și obositor. Interesant, da. Dar obositor. Uneori, se întâmplă să ajungi într-un loc, ai planuri mari cu el, dar în realitate abia de reușești să te îndepărtezi de hotel într-o seară. În rest  – muncă. Așa am învățat că nu orice drum este o călătorie. Pe de altă parte, au fost și vizite de la care nu am așteptat mare lucru, dar care au însemnat enorm pentru mine. Un om, un loc, o emoție sau o nebunie de moment – cum ar fi să mănânci în plină stradă un borcan cu dulceață de trandafiri. Iarna aceasta m-am întâlnit într-un aeroport cu un scriitor cunoscut, care, la fel ca și mine, scria ceva pe niște foi. M-a amuzat gândul că poate în următoarele noastre cărți vom avea câteva pagini scrise în același loc.

– Cum ar trebui să fie călătoria perfectă pentru scriitoarea Tatiana Țîbuleac?

În primul rând n-ar trebui să înceapă ca o călătorie. Sunt unele orașe în care te duci cumva pregătit. Știi mai mult sau mai puțin unde vrei să ajungi. Mergi la câteva muzee, mănânci ceva local, înveți trei cuvinte și revii cu sentimentul că „ai fost, ai văzut”. E nevoie și de astfel de vizite organizate, mai ales când ai puțin timp și mulți copii. Mie însă îmi plac călătoriile neplanificate. Ajungi într-un loc și pur și simplu trăiești în el, îl lași să te devoreze. Odată am mers cu un om pe un pod lung și mi s-a părut că am fost cu el într-o călătorie.   

– Care a fost însă călătoria reală, pe care ai făcut-o, care s-a apropiat cel mai aproape de perfecțiune?

Aveam 25 de ani și din varii motive am ajuns cu cinci zile libere, singură și nefericită. M-a salvat tata. În câteva ore ne-am luat niște haine într-o valiză și ne-am cumpărat bilete la Odessa. Acolo am închiriat două camere cu o terasă comună, chiar pe malul mării, și așa a început cea mai bizară și fantastică vacanță pe care am avut-o vreodată. Tata își făcea griji pentru mine, dar pentru că niciodată nu a știut cum să-și arate sentimentele, a investit mult în mâncare și în povești. Fără vacanța aceea viața mea ar fi fost acum altfel.  

– Ce cărți de călătorie a citit în copilărie și adolescență Tatiana Țîbuleac?

Nu mi-au prea plăcut cărțile de călătorie și nici acum nu-mi plac. Mai degrabă citeam SF și îmi imaginam că mă aflu în alte lumi.

– Faci călătorii literare? Ai cărți-model (nu ghiduri de călătorie, ci beletristică) în funcție de care îți planifici călătorii?

Nu fac. Dar cartea lui Italo Calvino „Orașele invizibile” mi-a plăcut.

– Știu că sună clișeistic, dar ce cărți ai lua (nu neapărat) pe o insulă pustie sau într-o călătorie în locul tău de suflet, fie că e vorba de o insulă grecească sau caraibiană, fie în Provence sau Veneția?

Nu m-aș duce niciodată pe o insulă pustie. Îmi amintesc de unele vacanțe în care am citit chiar și câte cinci cărți pe săptămână. Dar au fost și din acelea în care nu am citit niciuna sau am citit doar în avion. A fost totuși o vară, o minunată vară, în care am descoperit-o pe Aglaja Veteranyi. Când m-am întors acasă am înțeles că niciodată nu voi mai putea scrie ca înainte. Atunci, după cărțile ei, am început „Vara în care mama a avut ochii verzi.” Dacă Aglaja nu ar fi murit, aș fi căutat-o, aș fi găsit-o și aș fi cuprins-o. Atât de mult a însemnat femeia asta pentru mine.   

– Cărțile tale îndeamnă la călătorii și spre ce orizonturi? Care dintre cărțile tale se potrivesc cel mai bine pentru a fi luate în concediu?

Poate doar Fabule Moderne, e cea mai umană carte a mea.

– Unde vei călători vara asta, atât fizic, cât și literar?

Voi fi pe drumuri mai tot timpul, însă că cel mai tare îmi surâde Bistrița. Am fost invitată la festivalul Poezia e la Bistrița și sunt mulți oameni acolo pe care vreau să îi revăd. 

Articole similare

Octombrie în filme

Delia Marc

D-ale carnavalului – Ion Luca Caragiale

Delia Marc

Top 5 mașini de la Hollywood

Jovi Ene

Leave a Comment

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Acest site folosește cookie-uri pentru a oferi servicii, pentru a personaliza anunțuri și pentru a analiza traficul. Dacă folosiți acest site, sunteți de acord cu utilizarea cookie-urilor. Filme-carti.ro prelucrează datele cu caracter personal furnizate de voi în cadrul înscrierilor la concursurile organizate pe blog, în scopul desemnării câștigătorilor. Doar datele câștigătorilor vor putea fi dezvăluite sponsorilor concursurilor respective. Datele personale nu vor fi folosite altfel. OK Aflați mai mult