Interviu

”Acea epocă, brejnevistă, a produs multe măști, fețe desfigurate de ideologie și frică” (interviu Nicolae Spătaru)

Am citit cu mare plăcere romanul lui Nicolae Spătaru, ”Măștile lui Brejnev”, apărut recent la Editura Paralela 45, un roman proaspăt (chiar dacă vorbește despre metehnele trecutului) și care oferă o imagine clară, reală (chiar dacă cu nuanțe distopice) a Uniunii Sovietice aflată în curs de destrămare. Nicolae Spătaru s-a născut în 1961 la Cernăuți și este membru al Uniunii Scriitorilor din Moldova, al Uniunii Scriitorilor din România și al PEN-club-ului. A fost amabil să ne răspundă câtorva întrebări despre volumul său, despre felul în care l-a conceput și a scris despre ultimii ani ai ”domniei” lui Brejnev. Mulțumim! − Ce vă mai aduceți aminte din epoca lui Brejnev? Ați utilizat amintirile dvs. în volumul ”Măștile lui Brejnev” sau v-ați documentat asupra epocii? N-a fost cazul, pentru că ceea ce-mi propusesem să fac în acest roman nu necesita o documentare specială. Mi-a fost de ajuns doar spiritul anilor '80, acele timpuri sunt încă vii în memoria mea. Fișierele, deși n-au fost „digitalizate”, s-au păstrat bine. În acea vreme, care a coincis cu ultima perioadă de „domnie” a lui Brejnev, studiam la facultatea de filologie a Universității din Cernăuți. Eram la vârsta când omul dorește să cunoască lumea, dar și să se cunoască pe sine. Când se îndrăgostește, se bucură, suferă și... conspectează „lucrările nemuritoare” ale clasicilor marxism-leninismului. Pentru că exact în perioada când ni se spunea că suntem în apogeul realizărilor societății socialiste, că a apărut deja omul nou al socialismului dezvoltat – constructor incontestabil al comunismului, începuse procesul de fisurare a imperiului. Cu fiece zi, năluca pierdea din farmecele sale. „Întotdeauna lumea comunistă şi-a făcut un titlu de glorie nu doar din ce era, dar şi din ce vroia – şi deci urma – să devină", scrie profesorul Francois Furet în cartea sa Trecutul unei iluzii. Și probabil că „ce vroia – şi deci urma – să devină” înclinase mult balanța în defavoarea a ceea „ce era”.  Se acumulaseră prea multe iluzii. Castelul de nisip se prăbușea. Cu alte cuvinte, perioada brejnevistă a fost una a paradoxurilor, a absurdului, când noțiunile și criteriile (de tot felul) se băteau cap în cap. Acea perioadă este un teren propice pentru cei care vor să facă ficțiune.    − Este satul Sinihău unul tipic pentru Ucraina sovietică și în ce sens? Nu. Pentru că Sinihăul este, în primul rând, o așezare populată de români, nu de ucraineni. Ținutul Herța a fost ocupat de sovietici în '40. Locuitorii Sinihăului învățau din mers realitatea comunistă: una să gândești, alta să vorbești și să faci cu totul altceva. Cei care voiau să parvină se acomodau mai repede, ceilalți – chiar și după 30 de ani de ocupație – nu știau buche rusească și n-au mai adoptat limbajul noii puteri. − Care este povestea din spatele romanului Măștile lui Brejnev: când ați început scrierea lui, cât a durat concepția, cum ați „gândit” titlul acestuia? De trecut trebuie să te desparți râzând, spunea Marx. Asta am încercat să fac și eu. Romanul a pornit de la o nuvelă, care…

”Nimeni nu are dreptul să-i judece pe supraviețuitorii Holocaustului pentru că au supraviețuit” (interviu cu Heather Morris)

Cele două romane ale autoarei australiene Heather Morris au devenit rapid bestsellere. „Tatuatorul de la Auschwitz” și „Călătoria Cilkăi” sunt călătorii în infernurile lagărelor de concentrare și de exterminare naziste și sovietice, călătorii în trecut al unor persoane care, cu propriile mijloace, au reușit să supraviețuiască. Scrise pentru un public mai larg, pe baza unor fapte reale (inclusiv discuții cu acești supraviețuitori), ele au reușit să impresioneze publicul. În limba română, cele două romane au fost traduse la Editura Humanitas Fiction, căreia îi mulțumim pentru intermedierea acestui lung interviu online, din care veți afla felul în care scriitoarea își întâlnește personajele și le descoperă secretele. – Cum ați aflat despre Lale Sokolov, cum l-ați cunoscut și cum ați ajuns să scrieți cronica vieții sale, fermecată de „farmecul vulpoiului bătrân” – așa cum ați scris în Nota Autorului? Într-o zi, un prieten cu care m-am întâlnit la o cafea mi-a spus, întâmplător, „Am un prieten a cărui mamă tocmai a murit. Tatăl său i-a cerut să găsească pe cineva care nu este evreu căruia să îi spună o poveste”. M-a întrebat dacă accept să mă întâlnesc cu el, deși nu știa despre ce vrea să vorbească, și am acceptat. Timp de multe luni, el a suferit teribil. Abia dacă se putea uita la mine și vorbea într-o manieră vagă, adesea incoerentă. Pe măsură ce a ajuns să mă cunoască, ne-am împrietenit și el a devenit o parte a familiei mele. A fermecat pe toți cei pe care i-a cunoscut și da, l-am iubit. Glumea cu soțul meu: „O fi soția ta, dar este iubita mea”. Se referea la faptul că mă duc cu el la cafea, la filme, la activitățile sociale din comunitatea evreiască. (mai mult…)

”Scrisul e singurătate” (interviu cu Veronica D. Niculescu)

Pornind de la romanul ”Toți copiii librăresei”, publicat anul acesta la Editura Polirom, am provocat-o pe scriitoarea și traducătoarea Veronica D. Niculescu la un taifas literar. Am vorbit despre scris, viața personajelor, locurile speciale care o inspiră, pasiunea pentru cărți, traduceri, raportul realitate-ficțiune și granițele dintre ele, dar și despre bucuria lucrurilor simple în viața zilnică. Mulțumesc tare mult pentru amabilitatea de a fi răspuns întrebărilor și sper că veți citi cu interes interviul. - Cum ai început să scrii ”Toți copiii librăresei”? A existat un factor declanșator? (mai mult…)

”M-a fascinat zona bizarului şi a inexplicabilului pentru că îl pune pe cititor pe gânduri” (interviu Andrei Panțu)

Andrei Panţu a debutat în 2019 cu un volum de proză scurtă, „Tonomatul”, apărut în colecţia 821.135.1 Scriitori români contemporani, coordonată la Editura Humanitas de Andreea Răsuceanu. Volumul s-a bucurat de aprecierea publicului încă de la lansare și a venit cu un suflu nou pe piața editorială românească prin tematică și scriitura clară, care, paradoxal, abordează de cele mai multe ori zone și subiecte bizare, deseori greu sau imposibil de explicat. Andrei a răspuns câtorva întrebări legate de scris, scriitori și povestirile din ”Tonomatul”, care sper să constituie un motiv în plus să citiți cartea, asta dacă nu ați citit-o deja. (mai mult…)

”Iona e foarte aproape de condiția omului modern” (interviu Ioana Pârvulescu)

'Prevestirea', romanul Ioanei Pârvulescu, apărut la Editura Humanitas, mi-a prilejuit una dintre cele mai frumoase și mai interesante lecturi din ultima vreme. Inspirată din lumea și vremurile profeților Bibliei, cartea reușește să creeze o lume plină de culori și de mirosuri, de pasiuni și de înțelepciune, de suferințe și de credință. Profetul Iona și personajele care îl înconjoară, imaginate de scriitoare, prind viață în ochii și sufletele cititorilor, ne devin tovarăși într-o călătorie imaginară și ne sunt contemporani prin întrebările și speranțele lor perene. Într-o săptămână foarte aglomerată de lansări și dialoguri cu publicul, scriitoarea a avut amabilitatea să răspundă la câteva din întrebările mele. Dialogul a fost și el pasionant și sper să fie încă o invitație spre citirea acestei cărți deosebite. (mai mult…)

”Școala, prin dascăli dăruiți meseriei, formând copiii de azi, poate salva societatea de mâine” (interviu cu Marius Albert Neguț)

”Cerberus” este volumul cu care Marius Albert Neguț debutează la Editura Polirom, în cadrul Colecției Ego.Proză, după mai multe romane publicate la Libris Editorial. După ce l-am citit la rândul meu și am scris câteva impresii despre ”Cerberus”, am stat îndelung de vorbă cu autorul acestuia (online, respectând distanțarea socială!) și l-am descusut în privința ideilor de bază ale noului său roman. Îi mulțumesc și vă invit să îl citiți! -Cel mai recent roman al tău, ”Cerberus”, folosește ca titlu o creatură mitologică grecească. Te-ai gândit de la început la acest nume sau acesta a venit pe parcursul scrierii romanului? Părerea mea este că la un roman titlul trebuie să reprezinte - pe cât posibil - chintesența acestuia. În cazul particular al Cerberus, animalul mitologic cu pricina, paznic fiind la porțile Hadesului, nu permite evadarea din acel loc. Ei bine, așa își percepe inițial tatăl Mara - eroina romanului: „Modul în care îi îngrădea libertatea, o făcea să-l compare cu șarpele Kaa, cel care-i promite lui Mowgli câte în lună și-n stele, în timp ce-l imobilizează.” Prea târziu, din păcate, fata conștientizează bunele intenții ale tatălui său: „Naivă, ca orice copil dornic de libertate, se crezuse închisă în iad. Viața-i demonstrase contrariul: tatăl - ca orice părinte responsabil -, din dragoste și înțelegere a traiului și naturii oamenilor, își asumase, într-adevăr, misiunea de cerber, dar nu pentru a o ține captivă în iad, ci pentru a o feri să pătrundă în el.” Ca să răspund și la restul întrebării, da, titlul romanului a fost fixat de la bun început. -Cum a apărut ideea acestui roman și care au fost pașii care te-au condus spre Colecția Ego.Proză a Editurii Polirom? Romanul s-a născut din experiență personală. Sunt tată a două fete; cea mare având vârsta Marei. Prin urmare, trebuie să recunosc că trăirile lui Albert - tatăl Marei - îmi aparțin, lăsându-vă pe dumneavoastră să estimați resursele emoționale consumate în decursul creației... În privința Polirom, profit de interviu pentru a răspunde celor care m-au întrebat cum am reușit să public la această editură prestigioasă: Ei bine, pur și simplu trimițând manuscrisul pe mail. Îndrăznesc să postez aici un link spre un interviu al domnului Lucian Dan Teodorovici, coordonatorul colecției Ego.Proză, interviu pe care îl consider lămuritor asupra procesului de selecție, urând, totodată, succes celor dornici de a fi publicați. -Știu, în privința romanelor tale anterioare, că puneai prietenii și cititorii tăi să aleagă coperta din mai multe idei avute de tine sau de graficieni. Este cazul și acestui roman? Într-adevăr, la romanele publicate anterior Cerberus am ales copertele împreună cu cititorii. La Cerberus, lucrurile au stat altfel. Din propunerile domnului Radu Răileanu - un adevărat artist - am ales una, iar aceasta a fost supusă aprobării colectivului de redacție. -Care crezi că este cititorul ideal pentru ”Cerberus”? Cerberus este un semnal de alarmă destinat atât părinților, cât și adolescenților. Este un îndemn de depășire a conflictului dintre generații prin dialog și înțelegere reciprocă. Prin Cerberus nu îmi doresc să sperii, ci să…

„Am început jocul de-a literatura în copilărie, mult înainte să învăţ să citesc” (dialog cu Mihail Vakulovski)

Personalitate complexă și personaj fascinant, atipic, fermecător. Unul din cei mai de succes reprezentanți ai literaturii române contemporane. poVestaș, istoric, rockman (adică scriitor de rockmane). Hâtru, jovial, mereu tânăr în spirit și exprimare. Câteva din cuvintele și lucrurile care-l caracterizează pe Mihail Vakulovski, invitatul nostru de astăzi și autorul volumului ”Tata mă citește și după moarte”, apărut la Editura Humanitas, pe care nu ai cum să nu-l simți ca pe un frate mai mare pe care-ai sta să-l asculți povestind vara, în curtea casei, șezând pe pământ cu o strachină de cireșe în brațe și imaginându-ți călătorii minunate pe care el știe ce face și cum face ca ele să ia naștere. Tudor-Costin Sicomaș: Îmi încep orice interviu cu o întrebare standard – care a fost parcursul lui Mihail Vakulovski de la om la artist, la scriitor? (mai mult…)

„Convingerea mea – scrisul implică totuși un fel anume de a trăi” (interviu Ioana Bradea)

Pe Ioana Bradea am cunoscut-o grație romanului „Băgău”, reeditat la Editura Humanitas; chiar și după ce l-am citit, îmi rămâneau o seamă de întrebări, pe care am ținut să i le adresez direct. Oare nu e acesta visul oricărui cititor? Să ia pe nepusă masă autorul, ca să să-i înțeleagă scopurile, tendințele și aspirațiile.  Și dacă mă așteptam să descopăr o autoare modestă, retrasă din spațiul public, iată că am avut parte de o discuție antrenantă și energică, pe care sper să o savurați pe îndelete. (mai mult…)

”Literatura şi filosofia s-au născut împreună” (interviu Walther Alexander Prager)

Filosof de formație și profesie, Walther Alexander Prager și-a dedicat în ultimii ani o mare parte din timp încercărilor literare în genuri diferite. 'Pelerinul' care apare acum în colecția 'Avanpost Proză' a Editurii Paralela 45 este o carte concentrată și absorbantă, ai cărei eroi sunt în permanentă căutare a sensului vieții și a descoperirii de sine. Scriitorul a avut amabilitatea să răspundă întrebărilor noastre și a rezultat un dialog interesant despre distanțare și izolare, despre literatură și filosofie, despre credință, rolul și sensul ei în lumea de astăzi. -Să începem cu întrebarea de sezon - cum treceți și cum vă petreceți perioada de 'distanțare socială'? (mai mult…)

”Traducătorii sunt scriitori mai buni de literatură” (interviu cu traducătoarea Alexandra Turcu)

Alexandra Turcu este absolventă a Facultății de Litere din cadrul Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, fiind licențiată în literatură universală și comparată și limba și literatura engleză. A urmat la aceeași facultate programul de masterat Istoria Imaginilor – Istoria Ideilor. Scrie poezie, traduce poezie și proză din limba engleză. Cea mai recentă traducere a sa (de care am cunoștință) este reprezentată de excelentul roman ”Gândește-te că nu mai sunt”, de Adam Haslett, în curs de apariție la Editura Paralela 45. De la acest volum, am plecat la construirea unor întrebări despre traducere, rutina traducătorului și modalitatea în care se împacă, dacă o face, cu autorul și cartea traduse. Mulțumim, Alexandra Turcu, pentru amabilitatea de a ne răspunde atâtor întrebări! (mai mult…)