Dans la maison (2012) – In the House
Regia: François Ozon
Distribuția: Fabrice Luchini, Ernst Umhauer, Kristin Scott Thomas, Emmanuelle Seigner
„Dans la maison”, regizat de François Ozon, este unul dintre cele mai surprinzătoare filme vazute de mine în ultimul timp. Adaptare a unei piese de teatru, scenariul este atât de inteligent, încât prima întrebare care mi-a trecut prin minte este cum de nu l-a scris Woody Allen? Sau poate chiar l-a scris el, dar deghizat? Este cu adevărat o poveste în stilul lui Allen, în care viaţa reală se amestecă cu imaginaţia, scriitorul apare ca un creator de viaţă, iar viaţa ca o creatoare de literatură.
Filmul are chiar și un fir narativ despre relaţiile dintre adulţi şi minori și, chiar dacă acesta îşi pierde puţin din esenţă spre final, dorindu-și atât de mult un happy-end al poveștii încât uită să creeze unul foarte bun si neconvenţional, este totuşi unul dintre cele mai inteligente și mai originale scenarii pe care le-am urmărit în ultimul timp transpuse pe ecran.
Personajul principal este un profesor de literatura franceză (Fabrice Luchini), destul de inteligent încât să deteste reintroducerea uniformelor în liceu, ale cărui ambiţii literare nu s-au realizat și care a găsit un scop şi o schimbare în rutina zilnică în a-l iniția, în stilul lui Pygmalion, pe unul din elevii săi, Claude (Ernst Umhauer), în tainele literaturii. Subiecții povestirilor lui Claude sunt prietenul si colegul său Rapha (Bastien Ughetto), casa sa ce reprezinta visul oricărui copil sărac de la periferie de a ajunge în clasa mijlocie și familia, în special mama sa (Emmanuelle Seigner) care devine obiectul viselor adolescentine şi a dorinţelor sale vinovate.
În timp ce povestea se dezvoltă, casa devine scena acţiunii, la început realitatea inspiră ficţiunea doar pentru a face loc ulterior ficțiunii literare ce devine realitate, iar intervenția profesorului devine cu mult mai importantă decât o simplă corectură gramaticală sau de stil, începe să fie o corecție a destinului. Totul desfăşurându-se în cea mai mare parte a timpului într-un stil fluent şi cu un ritm bun.
Mi-a plăcut jocul lui Fabrice Luchini, bine ajutat de ceilalţi actori talentați, cum ar fi încântătoarele Kristin Scott Thomas (în rolul soţiei lui, împreună cu care citeşte eseurile lui Rapha, un personaj secundar care va avea un surprinzător rol în poveste) şi Emmanuelle Seigner. Toţi actorii imprimă rolurilor o interpretare solidă, problemele lor sunt credibile şi spectatorii pot simţi atmosfera şi chinurile clasei mijlocii din Franța provincială. Cei doi adolescenţi sunt jucați cu naturaleţe şi prospeţime de Ernst Umhauer şi Bastien Ughetto (ultimul este foarte promiţător, să sperăm că va avea noroc să fie distribuit în roluri care i se potrivesc talentului și înfăţişării sale!). Per ansamblu, este un film inteligent si amuzant, care merită sa fie văzut pentru multe motive.
Nota: 9/10
[yframe url=’http://www.youtube.com/watch?v=lnDyu-6B5ks’]
2 comments