Prin blogosfera literara

Prin blogosfera literară (9– 15 octombrie 2017)

Dragos Butuzea continuă să citească volumele apărute în limba română ale lui Javier Marias și să scrie despre ele pe blogul său. Săptămâna ce tocmai a trecut a scris despre ”Chipul tău, mâine. Dans și vis”: ”volumul e cel mai plin de umor și cel mai dinamic – javier marías știe să-l construiască, introducând personajul clovn, veșnic nesătul de femei, amuzant prin limbajul său colorat, prin îmbrăcămintea fistichie, ornată cu plasă de păr, cercel de țigan și briliant în buric, ce devine în dansul de pe ring un adevărat bici șfichiuitor. și, la fel, știe să lege prin ițe numai de el știute întâmplările de primul roman, febră și lance, dar și de romanul oxfordului, și mai cugetă la temele sale, ce se vor prelungi și în al treilea roman al acestei trilogii excelente.”

Metro 2033 este una dintre cărțile aflate și pe lista mea. Despre acest volum, a scris Radu Mihalache pe Semnebune.ro: ”Jocul simplifică narațiunea și face dilema morală a poveștii ceva mai clară, în timp ce cartea te pierde în detalii și povestioare neînsemnate și abia aproape de sfârșit își aduce aminte că nu ți-a vorbit despre problema finală – destul de importantă în opinia mea. De aceea pot spune că Metro 2033 (jocul) este un exemplu de adaptare reușită a unui roman. Este simplu, clar, rămâne în zona SF-ului post-apocaliptic, nu evadează în zone ușor fantasy, cum face cartea, și, pe alocuri, spune povestea ceva mai bine chiar decât sursa. Shooter-ul a primit și o continuare în 2013 (anul Apocalipsei din poveste), prin Metro Last Light și acum, în 2017, ne pregătim pentru Metro Exodus, al treilea joc din serie. Ce trebuie menționat este că cele două continuări nu mai sunt bazate pe romanele lui Gluhovski, ci își spun povestea proprie. Ce mi se pare admirabil este că autorul a pus bazele unei lumi și apoi a lăsat-o liberă. De ce spun asta? Pentru că el permite și altora să spună povești desfășurate în metroul moscovit, sau prin alte orașe ale lumii: în „Universul Metro 2033” există peste 30 de cărți scrise de diferiți autori, toate promovate și aprobate de Dmitri Gluhovski.”

The Underground Railroad, de Colson Whitehead, este o altă carte ce merită a fi achiziționată, mai ales că va apărea în această toamnă, în traducere românească, la Humanitas Fiction. Până atunci, pentru cei interesați, dar și pentru cei care citesc și în limba engleză, vă recomand recenzia cărții, semnată de Andreea Iulia Toma, de pe Bookhub.ro: ”The Underground Railroad este o lectură palpitantă, adeseori tristă, dar de un optimism efervescent. Cruzimile, greutățile, nenumăratele încercări prin care trece Cora nu fac decât să-i întărească voința. Chiar și când totul pare pierdut, visul libertății îi conferă puteri nebănuite. Pentru cititorul contemporan, romanul oferă o perspectivă interesantă asupra unei epoci tulburi.”

În continuare, se discută mult despre manuale, Baltajul, lista auxiliarelor interzise și felul în care se va proceda în viitor, pe așa-zisul manual unic. Printre atâtea discuții, mai apar și câțiva profesori, de română sau nu, care citesc, care propun lucruri noi, cum ar fi Adela Stan, din Turda, care le-a recomandat elevilor săi filmul Eclipsă totală, despre simbolism, Verlaine și Rimbaud, dar care are și anumite scene homosexuale. Ce a urmat a fost o reacție incredibilă a părinților și conducerii școlii și inspectoratului, despre care aflăm, pe larg, din articolul de pe Scena9.ro, semnat de Luiza Vasiliu, care trebuie citit în integralitate. Reiau doar un mic fragment: ”Adela Stan povestește că a încercat mereu să-și învețe elevii să gândească cu capul lor, să le dea instrumentele cu care să descopere lumea din jur. În ultimii patru ani, și-a mai păstrat doar trei clase de liceu. Ca să meargă la școală din plăcere, nu din obligație. Vorbește despre ore ca despre niște „întâlniri” și folosește timpul trecut, ca și cum ar vorbi despre o epocă încheiată: „Erau frumoase întâlnirile noastre… Noi am reușit să facem o familie de spirite foarte frumoasă.” Scandalul cu filmul a întrerupt ordinea lucrurilor, „ca și cum ar fi picat un bolovan din cer”. Reacția conducerii școlii și, apoi, cea a inspectoratului, i-au zguduit profesoarei fundațiile pe care-și construise, an după an, relația cu elevii. Dintr-odată, nimic nu mai avea sens: „Era absurditatea asta, era strigător la cer, adică nu era o chestiune oarecare. După ce s-a dat știrea, eu am fost năucită, nu am mai știut ce să fac.”

Recenzii cărţi pe Filme-carti.ro în această săptămână:

-”Operațiunea Omul negru. Biroul de investigații nr. 2”, de Jorn Liers Horst și Hans Jorgen Sandnes

Lapidarea Sorayei”, de Freidoune Sahebjam

Povestiri cu înjurături”, de Sorin Stoica

-”L’homme de l’art. D.-H. Kahnweiler 1884-1979”, de Pierre Assouline

13 întâmplări haioase și memorabile ale scriitorilor români la FILIT 2017

Sfaturi despre cum se scrie un blog și alte delicii literare – FILIT Iași Ziua 4

Citiți cât mai mult posibil! – Sfatul lui Gao Xingjian pentru tineri la FILIT 2017 (ziua 3)

Articole similare

Revista presei culturale (iunie 2016)

Jovi Ene

Strigătul pietrelor, de Hikaru Okuizumi

Jovi Ene

Prin blogosfera literară (5 – 11 martie 2018)

Dan Romascanu

Leave a Comment

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Acest site folosește cookie-uri pentru a oferi servicii, pentru a personaliza anunțuri și pentru a analiza traficul. Dacă folosiți acest site, sunteți de acord cu utilizarea cookie-urilor. Filme-carti.ro prelucrează datele cu caracter personal furnizate de voi în cadrul înscrierilor la concursurile organizate pe blog, în scopul desemnării câștigătorilor. Doar datele câștigătorilor vor putea fi dezvăluite sponsorilor concursurilor respective. Datele personale nu vor fi folosite altfel. OK Aflați mai mult