Prin blogosfera literara Recomandat

Prin blogosfera literara (2 – 8 mai 2011)

Pe blogul editurii Nemira, Ionut dedica un articol unui aspect de regula mai putin discutat in cronicile si prezentarile de carte, dar care are de multe ori o influenta importanta in selectia cartilor pe care le cumparam sau imprumutam de la biblioteci si mai ales in placerea lecturii – copertile. Mai exact Ionut se refera la copertile cunoscutului ilustrator de carti de science fiction Jim Burns, si in special la coperta pentru ‘Urzeala Tronurilor’. ‘Lucrările sale impresionează, înainte de toate, prin viziunea suprarealistă asupra viitorului şi prin tehnica extrem de bine stăpânită de a surprinde pământul, cerul, armurile  într-o manieră atât de plastică, încât aproape că simţi în ilustraţiile sale atingerea metalică a cromului. Cumva, poate că exact la asta s-a gândit şi scriitorul Harry Harris când a spus despre Burns: “În răceala metalului său veţi simţi aceeaşi textură seducătoare ca în moliciunea pielii unei femei. E un artist SF de prima mână”.

Magda Carneci publica in ultimul numar al Romaniei Literare accesibil pe Internet un interesant eseu intitulat ‘Manifest pentru Fondane’: ‘De cîte ori recitesc textele poetice sau despre poezie ale lui Benjamin Fondane, nu ca o specialistă sau o exegetă a operei sale bogate şi uimitoare, ci ca poet şi cititor, îmi pun mereu aceeaşi întrebare: de unde vine impresia puternică persistentă, convingerea ireductibilă a unei conivenţe spirituale profunde şi a unei coincidenţe interioare tulburătoare?’

In acelasi numar, Razvan Voncu analizeaza ediţia Geo Bogza – ‘Poemul invectivă şi alte poeme’ sub titlul ‘A doua posteritate a lui Geo Bogza’: ‘Până în urmă cu câţiva ani, părea că steaua lui Geo Bogza a apus definitiv, posteritatea sa tinzând să se identifice tot mai mult cu uitarea. Pe măsură ce amintirea omului de curaj din ultimii ani ai regimului Ceauşescu se estompa, interogaţiile cu privire la valoarea literaturii sale deveneau tot mai incomode, iar falsitatea unei mari părţi din proza sa (în special a reportajelor literare) era acuzată din ce în ce mai insistent de către comentatori. Istoriile literare au revizuit descrescător valutarea flatantă de care beneficiase între 1948 şi 1989, începând cu Eugen Negrici şi Literatura română sub comunism, continuând cu Alex Ştefănescu şi Istoria literaturii române contemporane (1941-2000) şi încheind cu verdictul lapidar al lui Nicolae Manolescu, din Istoria critică a literaturii române: “Tot ce a scris Bogza după 1948 în afară de poezie este de un nivel lamentabil”. S-a întâmplat, însă, un fenomen curios, oricâte explicaţii istoricoliterare i-am găsi. Poeţii tinerei generaţii s-au întors la poezia lui Bogza dintre cele două războaie mondiale, pe care şi-au asumat-o drept model, insensibili la contestaţii sau la dezvăluirea activităţilor prosovietice ale scriitorului.’

Tot aici Ruxandra Ceseranu isi descrie sub titlul ‘Poezie in Tara Sfanta’ impresiile de la Festivalului Internaţional de Poezie Nisan la care a participat la inceputul lunii aprilie impreuna cu alti colegi poeti din Romania.

O revista literara frumoasa grafic si consistenta in continut este ‘Cronica veche’ – continuatoare a traditiei ‘Cronicii’ iesene care in anii 60 si in deceniile urmatoare a fost una dintre cele mai bune reviste literare din Romania. Versiunea PDF este accesibila pe blogul revistei. In recentul numar 3 gasim la pagina 23 un semnal al recentei carti de poezie publicat de Bianca Marcovici, originara din Iasi, locuitoare astazi a Haifei, a carei poezie se ocupa de ‘drama dezradacinarii si inradacinarii’. În acelasi numar al ‘Cronicii Vechi’ am mai retinut la pagina 19 articolul Iuliei Pruteanu Isacescu ‘Un fals milenar: Omorul ritual la evrei’ ca si studiul comparativ (discutabil) al lui Stefan Oprea la ‘Cazul Shylock’ in pagina 17. Incitante si (aproape) notele de calatorie ale lui Catalin Mihuleac si Liviu Antonesei. Pe scurt o revista cu continut variat si interesant, iar accesibilitatea ei pe Internet face un frumos serviciu cititorilor de departe.

Adrian Ionita semneaza in OradeTimis.ro o relatare de la festivalul Jimbo Blues, initiat cu ani in urma de regretatul muzician timisorean Kamocsa Bela: ‘…un festival de blues incandescent care de la ediţie la ediţie trece printr-un proces de călire şi încercări ce are nevoie din partea noastră de o atenţie nedivizată şi un suport logistic şi financiar sporit. Funcţionând cu un buget de 10.000 de lei, ce poate intra în The Guinness Book of World Records în materie de supravieţuire, este o minune că acest festival poate acoperi acomodarea artiştilor şi un platou de pizza. Miracolul se datorează şi fondatorului acestui festival, regretatului bluesman timişorean Kamocsa Bela, care a lăsat cu limbă de moarte dorinţa sa de a vedea împlinit un vis artistic pentru Banat. Faptul că Bela a ales Jimbolia nu este întâmplător. Oraşul se află aproape de graniţa cu Ungaria şi Serbia şi, încă din anul 2003, Bela a văzut în el un Triplex Confinium al jazz-bluesului european.’

Tot despre ‘muzica faina’ scriu si entuziastii care tin blogul librariei Humanitas din Sibiu si care saptamana trecuta au organizat a doua intalnire din ciclul ‘Rhytm & Books’ dedicata muzicienilor hippie americani, dar si despre lansarea cartii ‘Viata lui Kostas Venetis’ a lui Octavian Soviany: ‘Am ajuns să o fac şi pe asta: să vorbesc în public despre Kostas. Cu vocea tremurată, poate cu incoerenţă, dar am făcut-o. Nu mi-am propus decât să îl prezint pe Kostas ca pe o  lecţie de izbăvire prin literatură a unui suflet damnat, căci asta mi se pare a fi, de fapt, tema centrală a romanului şi miza existenţială majoră a personajului.’

‘O febră a cuprins, de ceva vreme, lumea scriitorilor: la cererea USR, devin publice colaborările unora dintre membrii ei marcanţi cu Securitatea. Cazurile cele mai noi sînt Ioan Groşan şi Nicolae Breban, care au stîrnit discuţii părăsite rapid, replici ale “acuzaţilor”, dar mai ales editoriale semnate de Nicolae Manolescu. Anul trecut, Adrian Marino a suferit un linşaj post mortem, ba chiar s-a găsit o minte suficient de isteaţă încît să emită o ipoteză de-a dreptul imbecilă: marele teoretician şi-ar fi scris opera doar pentru a avea prilejul să călătorească şi să se infiltreze astfel printre membrii exilului, pentru a avea ce raporta. Numai cineva care habar nu are ce înseamnă să stai cu ceasurile, zilele, lunile, anii în liniştea bibliotecii putea scorni aşa ceva.’ Asa isi incepe Bogdan Cretu articolul intitulat ”Scriitorii si Securitatea. Probleme spinoase’ in Observatorul Cultural, articol care se ocupa de cea mai recenta polemica starnita in lumea literara si nu numai, care ii opune pe (poate) cel mai important romancier roman in viata (poate) celui mai important critic literar roman in viata. In acelasi numai am retinut un foarte interesant articol al lui Liviu Antonesei ‘Presa noastră cea de toate zilele – O “analiză spectrală” a presei româneşti de după 1989’.

(Dan)

Din toata nebunia declansata zilele acestea de Proiectul de Lege „dublarea  filmelor” lansat de deputatul Victor Socaciu in Parlamentul Romaniei exista si aspecte bune, printre care comentariile pline de bun simt ale cetatenilor privind pozitia fata de o astfel de initiativa:

petitia online;

-luari de pozitie:  Hotnews 1, Hotnews2.

-secventele care ilustreaza efectul hilar al unor intreprinderi de genul: 220.ro si Adevarul.ro.

Dupa cum spuneam “somnul natiunii” naste monstruozitati! Noroc ca uneori, natiunea e treaza 🙂

Pe site-ul Radio France Internationale Romania, putem citi sub semnatura lui William Totok Corespondentul RFI la Berlin – un articol referitor la „Apariţia scrierilor pro-fasciste ale lui Emil Cioran, apărute acum în traducere germană, la prestigioasa editură Suhrkamp, din Berlin” si care „au fost primite cu stupoare”.

Pe certitudinea.ro putem citi o scrisoare emotionanta primita prin e-mail, de la Nicu Covaci.

Luati cunostinta cu noul studio al fotografului Alex Galmeanu (si bucurati-va pentru el 🙂 ).

Pe blogul numit „locuri in Bucuresti”, am citit o evocare a inaugurarii „celui dintâi Stadion oficial, clădit din puterile Neamului întreg şi deschis masselor celor mai adânci ale poporului românesc unit într-o singură Patrie!” (9 mai 1926). Emotionant! Si pierdut, ca atat de multe alte constructii si obiective bucurestene!

Pe Blogul de carti, avem parte de o recenzie inteligenta a romanului Freedom – scris de Jonathan Franzen: „Cel de-al patrulea roman al lui Jonathan Franzen i-a adus acestuia prezenta pe coperta revistei Time – si putini scriitori au parte de aceasta cinste”.

(Delia)

Bogdan-Alexandru Stanescu scrie pe blogul Elefant.ro despre cartile care i-au sucit mintea, un articol foarte interesant despre cartile copilariei si cartile care i-au indrumat viata si cariera profesionala: “Ce mi-a rămas în minte a fost trecerea absolut bruscă și neașteptată de la imagine la text: tocmai de aceea o să leg cititul, întotdeauna, de boală. Nu-mi dau seama dacă am fost într-adevăr un copil bolnăvicios, sau dacă mama mea mă cocoloșea, însă știu că mi se întâmpla foarte des să lipsesc de la școală, în clasele primare. Iarăși, aceaste absențe aveau loc mai ales în timpul zilelor ploioase – și iată că am trasat a doua coordonată obligatorie pentru citit. Așadar, boala și ploaia. Într-o asemenea zi am început să citesc, de plictiseală, un volum albastru, BPT, pe care nu l-am mai lăsat din mână. Este vorba, bineînțeles, de Cei trei muschetari, după care au urmat, în avalanșă, După douăzeci de ani, Vicontele de Bragelonne, de data asta într-o ediție cartonată, splendidă, din casa bunicilor mei. Din clipa în care mi-am dat seama că pot primi din partea unei cărți mai mult decât îmi oferea programul televiziunii ceaușiste, am abandonat televizorul. A contribuit la treaba asta și faptul că televiziunea bulgară își începea transmisia pe la ora 2, cînd linia de forță era oferită de muzica populară tânguitoare până la demență. Citeam fără întrerupere, mimam tot felul de boli, eram interesat de simptome (care apăreau dimineața, până când mama mea pleca la serviciu, dar treceau repede înspre ora 12, când deja nu mă mai prefăceam).”

Acum catva timp, Codrut scria pe acest site despre moartea cinematografelor de provincie, cu referire la orasul in care locuim, Campina. Iulian Fira ne dovedeste ca se mai nasc cinematografe in Romania, mai exact la Craiova, unde se va infiinta Centrul Pentru Cultura Contemporana “Club Electro Putere”, CEP Cinema, o initiativa de cinematograf alternativ, non-profit: “Proiectul incurajeaza productiile non-occidentale, filmele cu o latura comerciala cat mai redusa, filmele independente, produse cu un buget mic si mediu, de catre regizori tineri, atat autohtoni, cat si straini. Sunt promovate in special scurt-metrajele, filmul de arta, filmele documentare, experimentale si de animatie.”

Dupa am spus si in alte editii ale blogosferei literare, conditia scriitorului roman nu este deloc una fericita. Cazurile in care un scriitor roman traieste exclusiv din scris sunt extrem de rare, iar articolul gazduit saptamana trecuta de Ziua de veste ne-o dovedeste cu prisosinta. Intitulat “Cat castiga scriitorii timisoreni din drepturile de autor?”, ne dezvaluie cazurile unor autori precum Cornel Ungureanu, Robert Serban, Radu Paraschivescu sau Radu Pavel Gheo: Avem în Timişoara (şi în Banat) scriitori importanţi? Ce fac aceştia, ce scriu, cum trăiesc şi, mai ales, din ce trăiesc? Pentru a afla răspunsurile la aceste întrebări, am stat de vorbă cu 10 dintre cei mai de succes scriitori contemporani care locuiesc sau au locuit în Banat.”

Dragos-chestii livresti isi incepe unul dintre articolele de saptamana aceasta astfel: “După părerea mea, un semn al maturităţii unei culturi literare, pe lângă colecţii editoriale în care sunt incluşi şi autori români, îl constituie şi traducerile noi ale unor cărţi, mai ales clasice. Într-o cultură minoră cum e a noastră, ne mulţumim să citim traduceri în premieră ale atâtor cărţi, bucurându-ne că citim autorul şi băgând mai puţin în seamă traducătorul. fără el însă, cartea în limba ei ne e văduvă.” si apoi ne semnaleaza pe larg traducerile noi din clasici aparute in ultimii ani. De citit!

(Jovi)

Contributori: Dan, Delia, Jovi

Articole similare

Vechi arhitecturi traditionale pe teritoriul Romaniei

Delia Marc

Prin blogosfera cinefila (2 – 15 iulie 2012)

Jovi Ene

Nimic de invidiat. Vieți obișnuite din Coreea de Nord, de Barbara Demick

Jovi Ene

Leave a Comment

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Acest site folosește cookie-uri pentru a oferi servicii, pentru a personaliza anunțuri și pentru a analiza traficul. Dacă folosiți acest site, sunteți de acord cu utilizarea cookie-urilor. Filme-carti.ro prelucrează datele cu caracter personal furnizate de voi în cadrul înscrierilor la concursurile organizate pe blog, în scopul desemnării câștigătorilor. Doar datele câștigătorilor vor putea fi dezvăluite sponsorilor concursurilor respective. Datele personale nu vor fi folosite altfel. OK Aflați mai mult