Prin blogosfera literara Recomandat

Prin blogosfera literara (10 – 16 octombrie 2011)

“Invitati fiind la lansarea celui de-al doilea numar al ziarului Daily Cotcodac, ne-am gandit ca daca tot cantam, sa cantam pentru toata lumea. Asa ca cine vrea sa se distreze, sa danseze si sa cante cu noi, e asteptat, luni, 17 octombrie, in Control Club, incepand cu ora 22.00”, spun cei 4 partizani.

Discret, neiubitor de prima pagină a ziarelor, nici de camere tv. Cu ce interes vine la Bucuresti !?” Iata ce scrie Stelian Tanase pe blogul sau, despre Etienne Francois Jacques, viconte Davignon – care a prezidat grupul Bilderberg între 1998 -2001.

Andreea Toma a citit, ca si noi, volumul “Se numea Sarah” si isi impartaseste impresiile pe SerialReaders.com, unde in final spune: “Mi-a placut foarte mult cartea, dar as fi vrut mai mult, as fi vrut-o putin altfel. Sau poate asta a fost si intentia autoarei. Sa faca aceasta poveste sa iti patrunda in suflet, sa iti ramana intiparita acolo mult dupa terminarea cartii… sa-ti ramana gandul la Sarah…”.

La “semne de carte”, am citit despre aparitia in Ed. Polirom a volumului “Lapte si miere” de Jean Mattern, “o meditatie subtila asupra traumelor exilului si fragilitatii existentei umane, dar si asupra resorturilor complicate ale iubirii si prieteniei.”

Despre Dennis Ritchie, “dezvoltatorul limbajului C si a co-creator al sistemului de operare Unix”, plecat dintre noi la 8 octombrie 2011, citim la Rezistenta.net.

Si tot pe “rezistenta urbana”, citim “o poveste in imagini – Hanul lui Manuc”, postata de Raiden. Articol bogat documentat si ilustrat!!!

Un remember atat de necesar, mai ales pentru nestiutori si nostalgici, acest post de pe blogul lui Tetris.

O recenzie a volumului “Hobiscus Purpuriu” de Chimamanda Ngozi Adichie, citim pe blogul Cartidecitit.ro: În decorul frământat al Nigeriei unde, ca pe întreg continentul african, instabilitatea politică reprezintă un mod de viaţă, vom descoperi că traiul dominat de lipsuri nu reprezintă cel mai mare rău.”

(Delia)

Dan Boeriu a citit cartea autorului maghiar, Sandor Marai, apărută recent la Editura Curtea Veche, respectiv romanul „Lumânările ard până la capăt”. Impresia-foarte bună: „Romanul Lumânările ard până la capăt e o mică bijuterie literară. Iar autorul Sándor Márai  este considerat unul dintre cei mai importanţi scriitori europeni ai secolului trecut. Başca faptul că a avut o viaţă interesantă. Vă las pe voi s-o descoperiţi.

Romanul prezintă întâlnirea finală (sună extinctiv, ştiu, dar asta e) dintre doi prieteni care nu s-au văzut de 41 de ani şi a căror despărţire de atunci s-a consumat în nişte condiţii suspecte. Henrik a rămas la locul de baştină, „ostracizat” într-un castel cu încărcătură istorică, dublat de o evoluţie spectaculoasă a propriei familii, cu vechi tradiţii nobiliare. Generalul, căci aşa e numit în roman, vegheat din copilărie de mereu prezenta Nini, doica lui, care trăieşte şi azi, se pregăteşte de vizita prietenului lui din copilărie, Konrad. Se simte în aer emoţia posibilei revederi, dar şi a primirii răspunsurilor care l-au măcinat pe General timp de 4 decenii.”

Dragos a citit in saptamana ce a trecut un roman “subtirel” al lui Serghei Dovlatov, Geamantanul, aparut in 2011 in traducere la Editura Humanitas. Nu a fost prea impresionat, insa unele merite i-a gasit: “al doilea merit este ştiinţa fragmentului. fiecare întâmplare are în el fie o anecdotă, fie o replică burlescă, iar dovlatov ştie perfect când să se oprească, pentru a lăsa efectul să se difuzeze în mintea cititorului. cred că este un talent, pe care nu l-am mai întâlnit decât, poate, la cehov sau la harms (tot ruşi, din păcate).”

Pe Blogul de carti, Adina ne povesteste despre calatoria scriitorilor rusi Ilf si Petrov din 19335 prin America, calatorie din care a rezultat cartea “America fara etaje”, publicata anul trecut si in traducere romaneasca, la editura Polirom: Ilf și Petrov nu privesc SUA cu ochi dușmănoși sau critici; când ceva e mai bun în această țară o spun, când ceva e mai prost la fel. Comparațiile cu URSS-ul sunt omniprezente, dar făcând o sumă nu se poate spune că vreuna dintre țări iese în pierdere. SUA are cele mai bune șosele din lume, are mașinării avansate și oameni harnici și mereu dornici să își ajute aproapele. URSS-ul are mai mult respect pentru inginerii săi, filme mai bune și oameni mai cultivați. “

 (Jovi)

Contributori: Delia, Jovi

Articole similare

O răzbunare asumată: Zavod (2018) la Cinepolitica 2019

Delia Marc

I Don’t Know How She Does It (2011)

Delia Marc

La căpcăunii veseli, de Daniel Pennac

Jovi Ene

2 comments

Raiden 18 octombrie 2011 at 10:07

Multumesc pentru promovare, Delia!

Reply
Delia Marc 18 octombrie 2011 at 14:50

Cu placere! Va “urmaresc” saptamanal blogul!!! Ca inca indragostita de urbea mea natala!

Reply

Leave a Comment

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Acest site folosește cookie-uri pentru a oferi servicii, pentru a personaliza anunțuri și pentru a analiza traficul. Dacă folosiți acest site, sunteți de acord cu utilizarea cookie-urilor. Filme-carti.ro prelucrează datele cu caracter personal furnizate de voi în cadrul înscrierilor la concursurile organizate pe blog, în scopul desemnării câștigătorilor. Doar datele câștigătorilor vor putea fi dezvăluite sponsorilor concursurilor respective. Datele personale nu vor fi folosite altfel. OK Aflați mai mult