Filme Filme americane Recomandat

The Three Musketeers (2011)

The Three Musketeers (2011) – Cei trei muschetari
Regia: Paul W.S.Anderson
Scenariul: Alex Litvak, Andrew Davies, Alexander Dumas tatal – romanul omonim
Distributia: Logan Lerman (D’Artagnan), Matthew Macfadyen (Athos), Ray Stevenson (Porthos), Luke Evans (Aramis), Milla Jovovich (Milady de Winter), Orlando Bloom (Ducele de  Buckingham), Christoph Walz (Cardinalul Richelieu), Mads Mikelsen (Rochefort), James Corden (Planchet)

Nu ca astazi as mai fi foarte atrasa de Dumas si aventurile muschetarilor sai, intratat incat sa merg cu mare bucurie la o noua asezare pe ecran. Insa amintirea lecturilor din copilarie si mai ales a copilariei insasi, cu imaginatia vie zburdand alaturi de cei patru muschetari, m-au facut sa merg la vizionare in sala de cinema.

Si bine am facut, pentru ca am savurat fiecare scena a acestei reusite pelicule datorata unei echipe extrem de inspirate, care a stiut cum sa se adreseze unor minti deschise. Unui public  capabil sa accepte „clasicul” invesmantat in hainele moderne ale timpurilor pe care le traim si a experientei de viata acumulata. Scenaristii au avut o scanteie de inspiratie de zile mari, sesizand filonul bogat al dramei politiste „made of Dumas”, pe care au avut fantezia sa o parodieze cu mult umor si bun gust.

Au facut un pas inainte si si-au imaginat un Dumas, care daca ar fi trait in contemporaneitate, ar fi aplicat intrigii romanelor sale elemente moderne de ordin tehnic si psihologic.  Si asta au facut scenaristii Litvak si Davies,  pastrand insa cu acuratete ambianta, costumele si cutumele istorice ale secolului XVII, devotamentul oamenilor de onoare, tradarea, jocul la doua capete, etc, carora le-au perfuzat nunate noi, impreuna cu tehnologia moderna si cu implicatiile actuale ale filmelor de spionaj. Cred ca daca Dumas – prin cine stie ce minune – ar avea posibilitatea sa vada acest film, s-ar amuza si el. Poate! 🙂

Si iata cateva dintre elementele amuzante de parodie la care apeleaza echipa realizatorilor:

–          implicarea lui Da Vinci (vezi „Codul lui Da Vinci”) – cei trei „unul pentru toti si toti pentru unul”, impreuna cu duplicitara Milady – constituiti intr-o invincibila echipa de super-spioni brand „007” patrund in seiful maestrului italian dintr-o catedrala venetiana si intra in posesia planurilor mult ravnitei „corabii zburatoare”;

–          „corabia zburatoare” surclaseaza viziunile tehnologice ale lui Jules Verne, iar batalia aeriana dintre cele doua dirijabile este realizata impecabil, aidoma celor din Top Gun (de asemenea – o parodie spumoasa);

–          dirijabilul muschetarilor aterizeaza si se infige intr-o turla a Notre-Dame si ramane acolo precum arca lui Noe pe Ararat, marturie a salvarii umanitatii;

–          Milady de Winter – Milla Jovovich – precum Catherine Zeta-Jones din zilele noastre, baleteaza invincibila printre razele laserului care asigura protectia seifului in care troneaza colierul de diamante – pretiosul atu al intrigilor lui Richelieu. Si tot Milady evolueaza spectaculos in scene gen Spiderman :), ba chiar si Matrix :);

–          Athos, Porthos si Aramis par a fi fost trei vajnici CIA-ist, scosi la pensie si pusi pe tusa, precum cei trei din filmul RED (Bruce Willis, Morgan Freeman, Helen Mirren);

–          „La France c’est moi!”, sintagma lui Ludovic al XIV-lea (L’Etat c’est moi!), dar si a a multor altor conducatori francezi (de Gaulle, Sarkozi), pusa in gura lui Richelieu, care o utilizeaza pentru a-si justifica coruptia si tradarea;

–          aluzii pline de umor la „tichetul de parcare” al calului in spatiul public, sau la „bugetele reduse ale curtii regale”, sau replici precum „alege femeia – Franta se va descurca singura!” – se integreaza perfect in actiune si fac deliciul spectatorilor.

In permanenta, pe o canava clasica, realizatorii brodeaza aceste elemente inedite despre care v-am vorbit si care se integreaza perfect ca epica, logica, ritm si culoare, astfel incat ansamblul este rotund si agreabil.

Inteligenta regizorului Paul W.S.Anderson si a echipei de producatori de a-si selecta interpretii este salutara.

“Acest film a fost o provocare imensă în ceea ce priveşte distribuţia, pentru că toţi actorii trebuie să aibă simţul umorului bine dezvoltat, trebuie să fie fermecători şi mai ales trebuie să fie capabili să se descurce cu problemele amoroase ale personajelor pe care le interpretează. De asemenea, filmul necesită ca mulţi dintre ei să zboare, să lupte cu sabia, călare sau într-un dirijabil, etc. Astfel, fiecare actor trebuia să aibă un larg spectru de talente,” spune Kuzler – unul dintre producatorii peliculei.

Sigur ca mi-a placut necunoscutul actor (pentru mine) – Logan Lerman – cu o figura extrem de deschisa si cu multa mobilitate fizica, despre care regizorul Anderson povesteste: “Ei bine, atunci când interpretează rolul lui D’Artagnan, Logan Lerman o face cu o intensitate pătimaşă. Logan îmi aminteşte de Tom Cruise când era tânăr în filmul Afaceri riscante. Pur şi simplu explodează de intensitate. Iar asta îl defineşte pe D’Artagnan.”

Mi-au placut si cei trei – Matthew Macfadyen (Athos), Ray Stevenson (Porthos), Luke Evans (Aramis), fiecare bine “insurubat” in tipologia personajelor. Cu ceva in plus pentru Ray Stevenson – Porthos (The Book of Eli)!

Mi-am reconsiderat parerea pe care o aveam despre Milla Jovovich, pentru ca a fost convingatoare, frumoasa, expresiva si foarte dotata pentru un astfel de rol Iata ce ne spune ea: “Întotdeauna am considerat-o pe Milday ca fiind una din cele mai moderne femei din literatură. Este singură, foarte deşteaptă şi capabilă să se integreze în diferite medii sociale, fără prea mult efort. Doar o femeie foarte puternică şi inteligentă poate face parte dintr-o lume a bărbaţilor, mai ales în secolul XVII, când femeia putea fi trimisă la mănăstire sau la ospiciu dacă îndrăznea să îi răspundă soţului său. E o mare realizare să fii o femeie suficient de deşteaptă încât să manipulezi aceşti bărbaţi.”

Insa preferatii mei au fost Christoph Waltz si Orlando Bloom. Waltz pentru ca realizeaza un Richelieu diabolic, pe masura figurii pe care mi-am imaginat-o eu intotdeauna si in ochii lui sclipeste mereu privirea rece a unui sarpe care cloceste planurile puterii si a unui scorpion gata sa-si infiga acul in victima care sta in calea acestor planuri.

Si Mapa de Presa ne impartaseste: <<Ca mulţi alţi actori foarte buni, s-a documentat despre rol, arătându-şi aprecierea pentru filmele din acea epocă. “Am citit biografii şi m-am documentat despre Richelieu, pentru a căpăta inspiraţie; dar reprezentaţia mea actoricească nu are nicio legătură cu adevăratul Richelieu. Este adevăratul meu Richelieu,” spune Waltz. “El deţine puterea – Richelieu are cea mai mare putere din Franţa. Tot ce are de făcut este să rezolve situaţiile, astfel încât lucrurile să decurgă fără probleme. Nu este o problemă existenţială, cât o chestiune de diplomaţie. Este un joc al puterii.”>>

Orlando Bloom a fost intruchiparea ticalosiei, de speta cea mai abjecta si total amorala si sper sa il mai intalnesc intr-un asfel de rol, care i s-a potrivit “manusa” 🙂

Sigur ca atentia deosebita care s-a acordat decorurilor si costumelor, pentru a crea si recrea ambianta si atmosfera Parisului si a palatelor sale si a strazilor sale, pentru a imbraca cat mai original personajele si a le imprima credibilitate, a dus la imaginea autenticitatii epocii. Si aici, regizorul Anderson ne spune: <<A fost foarte interesant şi pentru faptul că, sincer, în toate versiunile precedente a filmului Cei trei muschetari, nimeni nu a descris Franţa şi Parisul. Şi ştiu că poate părea ciudat venind de la un producător care a turnat filmul în Germania, dar arhitectura a fost autentic franceză. Şi, de asemenea, ceea ce am reuşit să facem prin efectele vizuale a fost să reproducem părţi întregi din Paris, care nu mai fuseseră văzute până atunci. Catedrala Notre Dame aşa cum era la acea vreme. Muzeul Louvre, aşa cum era pe-atunci, acele poduri minunate care se arcuiesc peste râul Sena pe care sunt construite case, case şi magazine, lucruri care nu mai fuseseră văzute în nicio versiune a filmului Cei trei muschetari.”>>

Originalitatea costumelor vine din aceea ca sunt create in maniera epocii, insa au ceva in plus :), ceva cu un pas in timpurile moderne, ceva “hiperrealist” – dupa cum spune Anderson.

<<Creatorul costumelor (Pierre-Yves Gayraud) a făcut o treabă minunată, îl laudă Stevenson (Porthos): “A creat aceste costume grozave care s-au potrivit la perfecţie cu împrejurimile flamboiante. A reuşit să creeze nişte costume cu un caracter teatral adecvat – va fi un film foarte bogat din punct de vedere vizual, lucru amplificat şi de efectele 3D. Gayraud continuă: “Am folosit multă culoare şi, desigur, folosirea efectelor 3D ne-a oferit ocazia de a ne juca cu texturile şi de a face totul să pară cât mai mare.”>> Atat Milla Jovovich, cat si Freddie Fox sunt mari iubitori ai designului vestimentar, Milla chiar este implicata profesional, astfel incat ideile si sfaturile lor au fost luate in consideratie de catre Gayraud. In final, implicarea si integrarea fiecarui actor in fiecare scena interpretata au fost cu succes intermediate si de catre aceste extraordinare costume create. Si iata si o chestiune inedita: costumele au fost produse in ROMANIA. Gayraud ne spune: “Am creat costumele în trei locuri diferite. Am început într-un atelier din Paris, unde am realizat prototipurile şi am lucrat la imaginile pe care doream să le creăm atât pentru bărbaţi cât şi pentru femei. Odată ce am stabilit asta, ne-am mutat în România pentru a începe producţia costumelor. De-abia în prima săptămână a lunii august am ajuns în Munchen, pentru a face probe cu actorii care urmau să le poarte în film. A fost o provocare imensă din punct de vedere al sincronizării. Puneam la punct ultimele detalii chiar înainte de momentul în care aveau nevoie de costume pe platou.”

Ei – si iata ca am ajuns la soundtracks, inca un atu al acestui film. Coloana sonora originala a filmului este compusa de catre Paul Haslinger  (Shoot’Em Up printre altele) si completata in final cu superba piesa  a celor de la Take That – „When We Were Young”

Iata cateva dintre piesele compuse de catre Haslinger pentru aceasta pelicula: As Far Away As Possible, All For One, Rochefort Ante Portas, Only For Men.

Imaginea (Glen MacPherson) )este impecabila (atat cat ma duce pe mine perceptia) la acest film si am vazut un 3D  de departe cel mai bun si mai prietenos dintre cele pe care le-am accesat pana acum, pentru ca nu am avut nicio clipa senzatia de „facatura”, de mecanism, de mici papusi manipulate sacadat, de agresare a realului. Pana la urma, pot sa spun ca senzatia a fost fireasca, prietenoasa, cursiva si extrem de placuta.

Din Mapa de Presa, va aduc si cateva DETALII AMUZANTE – CEI TREI MUSCHETARI 3D

  • 260.000 de litri de apă au fost necesari pentru a umple secţiunea canalului Veneţian construit la Studioul Bablesberg, pe Platoul 15.
  • Nu doar actorii au avut nevoie de peruci şi de machiaj; calului care a interpretat rolul lui ‘Buttercup’ i s-au pus extensii de păr gri în coamă şi în jurul picioarelor, transformând-o astfel în calul prea iubit al lui D’Artagnan.
  • Pentru a se pregăti pentru filmări, Logan Lerman şi actorii din Cei trei muschetari 3D au fost instruiţi în arta scrimei de către Campioana Europeană la scrimă, câştigătoare a medaliei de aur, nemţoaica Imke Duplitzer.
  • Departamentul armurierilor au construit manual 800 de arme individule aparţinând acelei epoci pentru filmarea celor Trei Muschetari, incluzând arme, pistoale, muschete, pumnale, florete şi săbii.
  • Pentru scenele care au necesitat efecte vizuale, echipa de filmare a folosit 3000 de metri de “ecran verde” pe platou, asta însemnând în jur de 3 km.
  • Pentru scena boltei din Veneţia, departamentul de artă a pictat 1800 de placi de marmură, a construit 180 de măşti de gargui pentru a fi atârnate pe pereţi şi desfăşurat 2000 de ornamentaţii.

Ma opresc aici, m-am intins deja prea mult, spun in final ca as vrea ca scenaristii, regizorul, producatorii si toti cei care au pus umarul la acest film, sa se mai „joace” si cu alte „clasicisme”, in aceeasi maniera originala, pentru a-mi confirma ideea ca filonul este bogat.

Nota: 8/10

Articole similare

Black Mass (2015) – Black Mass: Afaceri murdare

Alexandru Militaru

True Grit (2010)

Dan Romascanu

Scott Pilgrim vs. The World (2010)

Delia Marc

3 comments

Delia Marc 17 octombrie 2011 at 19:46

E bine sa fac o trimitere si la actuala serie TV “Sherlock Holmes”, transpusa pe Baker Street-ul secolului 21 – si in care Sherlock si dr. Watson manipuleaza cu dezinvoltura laptopuri, telefoane mobile de ultima generatie, etc, etc. Inspiratia este Conan Doyle, ceea ce nu inseamna ca imaginatia scenaristilor nu poate broda!

Reply
Lotus 13 februarie 2012 at 13:17

Dar înainte ce părere aveai despre Milla Jovovich ? 🙂

Reply
Delia Marc 13 februarie 2012 at 20:53

🙂 decorativa si cam atata!

Reply

Leave a Comment

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Acest site folosește cookie-uri pentru a oferi servicii, pentru a personaliza anunțuri și pentru a analiza traficul. Dacă folosiți acest site, sunteți de acord cu utilizarea cookie-urilor. Filme-carti.ro prelucrează datele cu caracter personal furnizate de voi în cadrul înscrierilor la concursurile organizate pe blog, în scopul desemnării câștigătorilor. Doar datele câștigătorilor vor putea fi dezvăluite sponsorilor concursurilor respective. Datele personale nu vor fi folosite altfel. OK Aflați mai mult