Prin blogosfera literara Recomandat

Prin blogosfera literara (1 – 7 octombrie 2012)

Se poate spune ca blogosfera literara a ajuns in centrul atentiei ‘mainstream’-ului cultural in aceasta saptamana. Cand un critic si director de reviste de talia lui Nicolae Manolescu ‘se ia’ de un bloger, eu zic ca asta este un semn bun pentru noi, blogerii, al ponderii crescande a mediului nostru in viata culturala romaneasca. Intrigat de felul in care se decide castigatorul primei ediţii a Premiului literar Augustin Frăţilă 2011, Nicolae Manolescu scrie in ‘Adevarul’: ‘ Laureatul va fi decis de „cei mai influenţi bloggeri”, în număr de 20. Iar romanul anului va fi republicat pe spezele asociaţiei premiatoare, cu acordul, prevăzut în regulament, al autorului. Despre eventuale contracte anterioare şi despre rezilierea lor nu ni se spune nimic. Noutatea fiind bloggerii, nu putem să nu ne întrebăm cine îi alege pe „cei mai influenţi” 20 (presupunem că în materie de literatură) şi nici cine le verifică priceperea. O mică idee ne putem face citind o intervenţie a lui dragos c butuzea: „în afara celor care activează în ea, industria literară nu există pentru publicul cultivat, moştenite din vechiul regim, revistele literare au rămas instrumente prin care colaboratorii să poată lua nişte bani de la stat”.’

Raspunsul – chiar si indirect – il da bloggerul citat in Chestii livresti: ‘venerabilul nu dă răspunsul, dar eu îi propun să-l pună pe aghiotantul domniei sale, președintele uniunii scriitorilor filiala bucurești, și el tot blogăr – dar cel mai bun blogăr dintre scriitori (că tot nu-i plac venerabilului superlativele), horia gârbea. ‘

Disparitia unei reviste culturale nu este niciodata un eveniment fericit. Suntem mai obisnuiti sa consemnam incetarea aparitiilor revistelor in format traditional, tiparite pe hartie si blamam de multe ori concurenta internetica. Iata insa ca si revistele internetice dispar, una dintre cele mai valoroase, e-Leonardo, editata de Laszlo Alexandru si-a anuntat cu numarul recent publicat ca se afla la capat de drum: ‘Întîlnire de literatură, muzică, pictură sau fotografie, împletire de poezie, proză, eseu, istorie, civism, polemică sau memorialistică, publicaţia noastră cred că a avut o factură unică în peisajul cultural românesc. Pentru momentul cînd a apărut, ea a reprezentat oricum o iniţiativă de pionierat. Astăzi multe dintre motivele care i-au justificat existenţa nu se mai regăsesc. Fostul prim-ministru autoritar se află după gratii. Libertatea cuvîntului nu mai e – deocamdată – periclitată în România. Mijloacele de expresie electronică au dobîndit o evoluţie tehnică pe care n-o mai putem concura prin entuziasmul personal. Ritmul frenetic al vieţii a dezvoltat site-urile revistelor şi ale ziarelor tipărite, a înmulţit blogurile cu adnotări cotidiene. O revistă cu frecvenţă anuală şi fără posibilităţi de interacţiune rapidă cu cititorii ţine deja de trecutul venerabil.’

Editia electronica recent aparuta a revistei Scrisul Romanesc prilejuieste intre altele o reintalnire cu poezia lui Vlad Solomon. Iata finalul poemului ‘Mall’: ‘Marea e aproape, mi­ai şoptit, e târziu, poate ajungem să surprindem apusul,/ Efemera atingere dintre zi şi noapte… / Mi­-am prelins palmele pe obrajii tăi: Lacrimile se opreau nehotărâte deasupra buzelor mele, sfidând gravitaţia./ Erai doar o iluzie. M-­am desprins şi am ieşit din Mall, se anunţa ora închiderii.’

Din Jurnalul de Scriitor al poetei si prozatoarei Ruxandra Cesereanu de la elefant.ro am retinut aceasta marturisire: ‘Scriu proză şi poezie din urgenţă interioară. Poezia mă descuamează cel mai bine, mă curăţă de toxine şi reziduuri mentale. Poezia este şi o cură, o terapie, probabil de aceea sunt destul de vehementă aici. Cu proza este altfel: ador poveştile, să spun poveşti şi să ascult poveşti. Îmi place să mă înfăşor în fraze ca într-un cocon dantelat. Îmi place să migălesc proza, să o încarc şi să o descarc în mine ca pe un marfar de preţ, cu marfă de contrabandă. Când scriu proză, încerc întotdeauna să îmi asum o arhitectură narativă, un stil personalizat și mai ales impetuozitate.’

Tot aici am citit interviul luat de Virginia Costeschi Claudiei Moscovici, autoarea romanului ‘Intre doua lumi’: ‘VC: Cum ați ales personajele din Între două lumi? CM: Într-un fel, ele m-au ales pe mine, locuind în mintea mea atâta vreme. Ne-am părăsit rudele și țara din motive politice. Dar emoțional ne-a fost foarte greu. Îmi iubeam țara și familia și aveam mulți prieteni la școală. Fundamental, mă simțeam româncă din punct de vedere cultural și la fel simt și acum, deși am unele probleme în a vorbi și a scrie românește. Aveam 11 ani când am părăsit țara și mi-am promis că dacă nu mă voi mai întoarce vreodată la cei dragi, măcar să scriu despre ei. Între două lumi este efortul meu de a păstra trecutul viu, prin intermediul ficțiunii, pentru mine și pentru ceilalți.’

Rontziki a citit in saptamana trecuta ‘Şi te trezeşti râzând’ al lui Philip Ó Ceallaigh si a scris despre carte pe ‘Evantaiul Memoriei’: ‘Prima şi, probabil, ultima carte dintre cele scrise de Philip Ó Ceallaigh, pe care o citesc. Încă încerc să-mi dau seama dacă am rămas cu ceva din ea şi constat că nu cu mare lucru.’

(Dan)

Pe blogul “Lume de umbre…”, gasesc cu bucurie o recenzie a romanului lui Ovidiu Craznic, “…si la sfarsit a ramas Cosmarul”, o carte pe care am primit-o si eu de la autor, am apreciat-o, din pacate nu am scris inca despre ea: „Coşmarul” m-a impresionat. Este un roman excelent scris, complex, dar nu obositor, genul de carte care te ţine în suspans de la prima până la ultima pagină. Mai mult decât satisfacţia lecturii, această carte mi-a insuflat încredere în literatura română: încă mai avem scriitori buni, care merită descoperiţi.”

Tot despre conflictul nou iscat Nicolae Manolescu/bloggeri scrie si Constantin Pistea in articolul “Niste sclifoseli si un premiu care se latra”: Nu o să mă retrag, ci o să rămân în juriu pentru că aşa mi se pare demn. Cred în libertatea deciziilor noastre şi îi rog pe cei care comentează negativ pe marginea acestui premiu să o facă în continuare. E şi asta o reţetă de marketing. Altfel, tot pe aceştia îi invit să citească pe blogul meu şi altceva decât fragmentul pe care l-a extras Rogozanu. Printre altele, sunt acolo interviuri cu Dan Lungu, Radu Aldulescu, Andrei Ruse şi Alexandru Vlad.  Sau şi astea sunt tot sclifoseli?”

(Jovi)

Recenzii carti pe Filme-carti.ro in aceasta saptamana:

Interviu cu Daniela Zeca, autoarea romanului „Omar cel orb”

Metamorfoza si alte povestiri, de Franz Kafka

Concert in memoria unui inger, de Eric-Emmanuel Schimitt

La capcaunii veseli, de Daniel Pennac

Tragedia Germaniei 1914-1945, de Lucian Boia

Contributori: Dan, Jovi

Articole similare

Key Largo (1948)

Jovi Ene

Prin blogosfera cinefilă (9 – 15 mai 2016)

Jovi Ene

Premiile Bloggerilor Cinefili din România, ediția a 3-a

Jovi Ene

Leave a Comment

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Acest site folosește cookie-uri pentru a oferi servicii, pentru a personaliza anunțuri și pentru a analiza traficul. Dacă folosiți acest site, sunteți de acord cu utilizarea cookie-urilor. Filme-carti.ro prelucrează datele cu caracter personal furnizate de voi în cadrul înscrierilor la concursurile organizate pe blog, în scopul desemnării câștigătorilor. Doar datele câștigătorilor vor putea fi dezvăluite sponsorilor concursurilor respective. Datele personale nu vor fi folosite altfel. OK Aflați mai mult