Carti Literatura romaneasca

Exil și identitate: „Umbra exilată”, de Norman Manea

Umbra exilată”, de Norman Manea
Editura Polirom, Seria de autor Norman Manea, Iași, 2021

Dacă este să judecăm după ‘Umbra exilata’, volumul publicat în 2021 la Editura Polirom în seria de autor Norman Manea, aniversarea vârstei de 85 de ani îl prinde pe scriitor în plină forță creatoare. Cartea aceasta reprezintă, desigur, un fel de sinteză, continuând pe planuri diferite biografiile spirituale ale unor personaje (sau , dacă vreți, ale personajului) din cărți că ‘Întoarcerea huliganului’ sau ‘Despre clovni’ și reluând o parte dintre temele preferate ale scriitorului dezvoltate în volume cum sunt culegerea de dialoguri cu Leon Volovici. În același timp apar și multe elemente tematice noi și este utilizată o formă literară care demonstrează că Norman Manea continuă să caute modalitățile cele mai potrivite de a-și deschide lumea interioara și de a-și asocia cititorul cu dilemele și frământările sale.

‘Umbra exilată’ este definit încă din subtitlu ca un ‘roman colaj’. Aproximativ o treime din text este reprezentat de citate din cărțile altor scriitori și cercetători, lucrări de ficțiune și studii literare, memorii, filosofie și poezie. Formula aceasta literară este poate mai puțin utilizată, dar nu total inedită, și include conotații și tehnici literare diverse. Există precedente ilustre în literatura universală de la câteva romane suprarealiste, cele mai faimoase aparținând lui Max Ernst, până la romane polițiste și cărți de ‘horror’ contemporane asamblate din fragmente de texte. În limba română genul și-a câștigat notorietatea și a provocat câteva dintre cele mai acerbe polemici ale istoriei literare datorită romanelor lui Eugen Barbu ‘Incognito’ și ‘Princepele’. Abordarea lui Norman Manea este simultan și mai riguroasă și mai subtilă. Fiecare citat este identificat cu precizie, și un scurt dar detaliat aparat critic incluzând o serie de note poate fi examinat la sfârșitul cărții, așa că din acest punct de vedere, putem privi ‘Umbra exilata’ ca un eseu sub formă de roman. Citatele sunt incluse în mod firesc și organic în text și în narațiune.

Eroul principal al cărții este un intelectual, scriitor român exilat care devine profesor la o prestigioasă universitate americană, și prin natura profesiei cărțile și textele îi însoțesc întreagă viață și modul de a se raporta la lume. Eroul, folosind o expresie pe care Norman Manea o utilizează des în raport cu el însuși, trăiește într-o republică a cuvintelor. Căutările intelectuale și sentimentele sunt transformate permanent în text sau reflectate de lecturi și studii care utilizează textele altor scriitori și gânditori. Intre cele două niveluri, cel personal și cel al citatului atribuit, este intercalat în unele locuri încă un strat textual, cel al referatelor studenților, care contribuie prin lucrările lor la studiul și clarificarea anumitor termeni și teme. Rezultatul este un amestec de texte, originale și citate identificabile, care susține treaz interesul cititorului inteligent și pasionat de căutările și dialogurile intelectuale.

Biografia personajului central din ‘Umbra exilată’ include multe repere asemănătoare cu cele ale scriitorului, ba acesta chiar și primește o poreclă, Nomadul Mizantrop, care are aceleași inițiale ca și cele ale numelui autorului. Citirea cărții în cheie strict biografică ar fi totuși o eroare, și deoarece există destule distanțări dintre ficțiune și viața scriitorului, și deoarece personajul din carte propune un set de trăiri și idei care se ridică peste detaliile personale. Primul capitol indică faptul că ceea ce vom citi in cele ce urmează reprezintă un caz dintr-o lume a migrațiilor si exilurilor. Narațiunea începe în stil Kafka, în România comunistă, cu o violare a domiciliului și a sferei private de către autoritățile care îl convoacă pe scriitor la o întălnire la ‘sediu’. Veștile furnizate de colonelul Tudor, personaj care va însoți coșmarurile eroului pentru multă vreme, sunt de data aceasta diferite – i se oferă pașaportul pentru plecarea în Occident. Dorește regimul să se debaraseze de un intelectual incomod, sau poate presiunile făcute de sora și cumnatul său stabiliți în Statele Unite dăduseră roade, sau poate este eroul doar un articol în târgurile de exilați vânduți pe valută? Exilul nu este o experiență complet nouă pentru cel care fusese un copil evreu deportat în Transnistria, și plecarea nu este lipsită de angoase:

‘Exil, deci! Alt exil decât cel din copilăria cu sârme ghimpate. Exil! Eliberarea de mizerie și tiranie, despărțirea de iscoadele înmulțite ca ciupercile după furtuna promisiunilor mincinoase. … Aici, în țara nașterii, se inițiase în complicitățile supunerii. Aici se îndrăgostise de cuvinte și se amăgea că nu trăiește într-o țară ci într-o limbă. Nu, nu se simțea pregătit să devina surdomut în Paradisul Prosperității …’ (pag.24-25)

Cititorii îl vor urmări pe erou în traseul său de exilat, întâi la Berlinul de Vest unde se întâlnește cu prietenul său Gunther, exilat și el, om de stânga și critic în aceiași măsură al sistemelor comunist și capitalist, și apoi în Statele Unite, unde îl așteaptă sora sa vitrega, Tamar (sau Agatha în întruchiparea sa personală și idealizată). După un stadiu într-o mică universitate izolată în care predă unul dintre subiectele sale preferate – arta clovnilor -, este angajat profesor la o universitate reputată. Traseul acesta ar fi din punct de vedere social și material o poveste de succes, dar nu așa este resimțită de personajul nesigur permanent de identitatea sa, negăsindu-și locul nicăieri și trăind într-o permanentă stare de exil. Pe rand și câteodată alternativ povestitorul îl numește Călătorul, Străinul, Nomadul, Profesorul și spre final ‘bătrânul singuratec’. Într-un singur moment al biografiei sale el reușește să se identifice cu locul în care se află – cu ocazia evenimentelor de la 11 septembrie 2001:

‘Ecranele planetei fuseseră brusc cotropite de păsările de prada și prăpăd: mari zburătoare metalice coborau în picaj să spulbere clădiri și oameni. … Nomadul se simțea, iată, solidar cu cei care locuiau bucata de pământ pe care naufragiase în urmă cu peste un deceniu. Acum, da, era unul de-ai lor! Avea dreptul să spună cum altădată spusese președintele lor, „Ich bin ein Berliner”. Mai simplu: „I am yours”, „I am here”, „Among you”, „With you”, „That’s it”, „I am here”, „Like you”, „Like you”. Își justifica, abia acum, noua identitate, refugiul devenit domiciliu …’ (pag. 201-202)

Eroul literar simbolic pe care îl alege Norman Manea ca simbol al complexității situației exilatului este Peter Schlemihls, eroul unei povești scrise la origine pentru copii, în limba germană, de un exilat francez pe nume Adelbert von Chamisso la începutul secolului 19. Este povestea unui om care a făcut un pact faustian (von Chamisso a fost contemporan cu Goethe) și și-a vândut umbra contra unei pungi cu bani fără fund, întotdeauna pline. Târgul acesta care se dovedește, desigur, nefast, îl transformă pe erou într-un damnat, un nefericit, un ‘schlemiel’ – personaj și concept din folclorul evreiesc care are semnificația de inutilitate, nepricepere, neadaptare la lumea din jur (‘she lo moil’ înseamnă în limba ebraică ‘cel care nu este bun de nimic’). Biografia personajului și a scriitorului care l-a creat (care fusese și un faimos botanist și explorator în perioada fraților Humboldt) devine o preocupare obsesivă a eroului și cartea este presărată de analize originale și citate adăugate în colaj legate de aceștia:

‘Este aventura lui Schlemihl valabilă și pentru expatriatul dintr-o dictatură sau dintr-o familie tiranică sau dintr-o enclavă retardată de sărăcie, sălbăticie, fanatism? Acoperă drama lui Peter, atâta cât este, cea a tuturor înstrăinaților, deposedaților, expulzaților, nomazilor goniți de furtunile Istoriei dintr-un refugiu în altul?’ (pag.163)

Ce este de fapt umbra? Conceptul are asociații diferite, depinzând de localizarea geografică și de perioada istorică.

‘Sunt întrebat adesea despre umbra pe care o pierdem frecvent când conștiința se retrage în umbră. În socialism, umbra era Informatorul, care ne urmărea ca să poată raporta cât mai multe. Iscoada. Umbra în serviciul colonelului Tudor.‘ (pag.63)

Mai târziu conceptul capătă o semnificație mai generală, în principal o asociere identitară. Pierderea ei, reprezintă pierderea identității. Absența ei, o caracteristică a unei categorii de oameni care nu găsesc, nicăieri unde s-ar afla, mediul material de care să se atașeze și care să îi primească:

‘Umbra pare o metaforă pentru patrie, limbă, rădăcini sau orice altă relație cu apartenență.’ (pag.209)

Experiență traumatica a Holocaustului planează asupra întregii vieți a eroului, dar el refuză victimizarea și asocierea tribală sau religioasă cu poporul care a fost victima principală a genocidului declanșat de naziști și de aliații lor. Este unul dintre aspectele complexe ale relației dintre el și prietenul său Gunther, care îl întreabă direct într-un moment: ‘De ce iți astupi urechile când auzi de Holocaust, pogrom, ură etnică?.’ Cea care pare să prindă în cuvinte cel mai bine esența acestei prietenii complexe este Eva, partenera târzie de viață a povestitorului:

‘Despre relația cu Gunther, inclusiv despre ce a fost și a rămas intre voi. S-ar zice că nu mare lucru, doar nu mai sunteți copii.Copilăroși ați rămas, am înțeles, fiecare în felul sau. Nici opoziția în relația cu Holocaustul nu vă desparte cu totul, cred eu. Unul, victima, evreul, adică el, nu vorbește niciodată despre subiect; celălalt, neamțul, se consideră complice prin etnie cu asasinii.’ (pag.260-261)

Trauma Holocaustului domină și relația dintre povestitor și sora sa, Tamar, copilul născut în deportare, aparent din legătura dintre tatăl lui și sora mamei care nu supraviețuise. Între cei doi, care posibil sunt frate și soră vitregi, se construiește în copilăria începută în deportare și continuată în orfelinatele republicii populare o legătură simbiotică, care judecată strict ar putea fi numită incestuoasă. Norman Manea nu ezită să abordeze această problemă delicată, prezentând perspectiva celor implicați, copii ai Holocaustului.

‘Am recitit Cântarea Cântărilor, am frunzărit cărți despre incest. Incestul, acest aliaj mistic: prietenie și intimitate fără limite, altfel de neatins.’ (pag.194)

 

‘Oare cei doi melci în amor erau frate și soră sau măcar din aceeași familie? Exista incest la animale?’ (pag.197)

Există un liman pentru frământările exilatului? Nu primim un răspuns clar în carte, dar totuși, paginile finale par să indice o aliniere a structurii psihologice a eroului cu identitatea poporului din care provine.

‘Ai pus degetul pe rana milenară. Ești înfumurat în modestia dumitale exagerată, nu vrei să te dezvălui, nu te dai pe piață. Parcă ai adăposti cine știe ce comoară. Exilat nu pentru că ești departe de locul natal, ci pentru că te-ai asimilat cu această categorie de îngeri bizari, asta-i! Exilat prin structură, nu prin situație.

Structura, musiu! Structura milenară! De care nu vrei să vorbești decât în gând, să nu te autodemaști. Să nu te descopere vânătorii, cu haitele lor de dulăi turbați. Ai crescut într-o lume în care cei ca tine erau invidiați sau umiliți sau ambele. Mai bine stai pitit, sub mască și sub bârlog. Degeaba, te-au ghicit repede. Tovarășul Colonel era doar unul dintre paznicii instruiți în expertiza de identificare. Identificare și deparazitare. Igienizare etnică.’ (pag.288-289)

Este destinul evreiesc o continuă peregrinare și o căutare fără succes a identității, sau există o șansă de stabilizare? Ancorarea evreiască este de obicei raportată la unul dintre cele doua repere: religia sau țara evreilor. Uneori, pentru unii, acestea se combină. În cazul Nomadului Mizantrop răspunsul se află poate în propoziția care încheie cartea. Ea include cuvântul ebraic ‘hineni’ – ‘iată-mă’, cuvântul pe care eroii Bibliei îl rostesc în repetate rânduri atunci când încearcă să-și facă prezența cunoscută divinității.

Cu ‘Umbra exilată’, Norman Manea oferă literaturii române un roman complex și fascinant. Calitatea scrierii se combină cu incandescența discursului intelectual. Are șansa să ajungă una dintre cărțile esențiale despre exil din literatura noastră, dar și din cea a lumii. În fine, identitatea evreiască, cu toate complexele și complexitătile sale își găsește o exprimare dintre cele mai precis conturate de la Mihail Sebastian încoace.

Puteți cumpăra cartea: Cartepedia.ro.

Articole similare

Apariţie la Polirom: N. Steinhardt în evocări

Jovi Ene

Un secol prin deșert: Cartea numerilor, de Florina Ilis

Dan Romascanu

Zenul pânzei: Uciderea Comandorului. O idee își face apariția, de Haruki Murakami

Carmen Florea

Leave a Comment

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Acest site folosește cookie-uri pentru a oferi servicii, pentru a personaliza anunțuri și pentru a analiza traficul. Dacă folosiți acest site, sunteți de acord cu utilizarea cookie-urilor. Filme-carti.ro prelucrează datele cu caracter personal furnizate de voi în cadrul înscrierilor la concursurile organizate pe blog, în scopul desemnării câștigătorilor. Doar datele câștigătorilor vor putea fi dezvăluite sponsorilor concursurilor respective. Datele personale nu vor fi folosite altfel. OK Aflați mai mult