Carti Carti de fictiune Recomandat

Pan. Victoria, de Knut Hamsun

Pan Victoria”Pan. Victoria”, de Knut Hamsun

Editura Humanitas Fiction, Colecție Raftul Denisei, București, 2014
Traducere din limba norvegiană de Valeriu Munteanu

Moto: ”Altădată, nici măcar întâmplările cele mai neobișnuite nu reușesc să te scoată din toropeală; poți rămâne indiferent chiar și în mijlocul unei săli de bal, fără să iei parte la ceea ce se întâmplă în jur. Căci izvorul tuturor supărărilor și bucuriilor se află în noi înșine.”

Mare păcat că Knut Hamson nu a scris prea mult, mare păcat că s-a retras după o perioadă din primplanul literaturii. Îl citesc acum pentru prima dată și rar am văzut o asemenea prospețime a textului și a mesajului, de mult timp nu mi-a mai fost dat să citesc cu atâta ”poftă” un roman, încât să îl devorez pur și simplu. Mai mult, în volumul editat la Humanitas, suntem în fața a două romane, scurte, dar consistente, care tratează cu precăderea iubirea, poate cel mai important sentiment care a preocupat literatura lumii.

În ”Pan”, centrul îl deține Glahn, un locotentent aparent nebun, dar pe care eu îl consider mai degrabă non-conformist şi apropiat sufletului meu. Nu vă voi povesti romanul, dar voi face câteva mici consideraţii: undeva în nordul Norvegiei, are loc o poveste de dragoste mai curând neobişnuită, între un bărbat matur, frumos şi non-conformist, Glahn, şi o frumoasă fiică a aristocratului local. Neobişnuită nu neapărat din cauza nepotrivirii de clasă, ci şi din depărtarea succesivă pe care o încearcă fiecare dintre ei, conştienţi de imposibilitatea trăirii dragostei. Deşi, să recunoaştem, această imposibilitate este indusă, şi nu trăită, astfel că nu ştim niciodată că imposibilul aparent nu este posibil în realitate:

”Povestea noastră. N-o să se termine cu bine. Fie că mă crezi, fie că nu, uite, acum când merg, mă ia cu friguri; mă trece un fior rece pe spinare de îndată ce mă apropii de tine. Asta e de fericire.”

Knut Hamsun
Knut Hamsun

Prin contrast cu nebunia sentimentelor lui Glahn şi a Evandrei, viața din Nordul sălbatic pare a fi plină de savoare și nu știu cât din această aromă de boemie mai există și azi: pescuit, vânătoare, plimbări prin păduri și insule, întâlniri tainice în dosul copacilor sau petreceri șarmante și nu atât de pline de etichete față de viața din Franța sau Italia aceleiași epoci. Până la urmă, însuflețit de o formă ciudată de dragoste (mai puțin mărturisită, mai mult forțată, pe care o dorește în același timp departe, dar și aproape), el ia decizia să fugă de toate, deși parcă toată lumea îl dorește: o crimă din neatenție, câteva mici contravenții vânătorești și o grămadă de mitocănisme:

”În cursul nopții chibzuisem adânc și luasem o hotărâre. De ce să mă tot las dus de nas de aceasă ființă capricioasă, de o fată fără cultură, crescută printre pescari? Nu trecuse, oare, destul timp de când numele ei, gravat în inima mea, mă chinuia fără încetare? Acum s-a terminat! De altfel, aveam impresia că parcă mă apropiasem și mai mult de ea, tocmai fiindcă-i arătam indiferență și o zeflemiseam. O, cât de tare îmi bătusem joc de ea; închipuiți-vă, după ce îmi ține o tiradă de câteva minute, o întreb calm: A, da, parcă doreați să-mi spuneți ceva?…”

Romanul ”Victoria”, subintitulat ”Povestea unei iubiri”, este o altă poveste de dragoste neîmplinită. Johannes, fiul morarului, pare îndrăgostit încă din copilărie de Victoria, atunci în vârstă de zece ani, dar este în același timp conștient că nu va ajunge niciodată să se căsătorească cu ea, din pricina originii sale. Chiar dacă nu îl vedem înconjurat de astfel de gânduri, acțiunile sale o demonstrează; pleacă peste mări și țări, în oraș, apoi în străinătate, mânat de un scop nobil: să învețe, să ajungă un om important, să depășească prin propriile mijloace condiția părinților. În cele din urmă, să ajungă un scriitor valoros. Din când în când, o întâlnește pe Victoria, deja promisă (vom afla cum!) fiului șambelanului, iar iubirea lor, deja matură, se aprinde și se afirmă:

”Johannes își continuă drumul până jos, la debarcader; îl cuprinse un sentiment de neliniște; mersul îi deveni nesigur. Cât de mult crescuse Victoria! Se împlinise și era mai frumoasă decât oricând. Sprâncenele aproape că i se împreunau, păreau două linii fine de catifea. Culoarea ochilor i se mai întunecase, erau acum de un albastru foarte închis.”

Victoria-HamsunNumai că amândoi sunt orbiți de tradiții și de societate, de temeri și de frici continue, astfel încât iubirea nu poate fi împărtășită celuilalt la adevărata ei splendoare. E undeva absurdă această lipsă de înțelepciune în relația dintre cei doi, dar până la urmă aceasta este și savoarea scrierii lui Knut Hamsun, dar și incredibila presiune dată de epocă, de societatea în care cei doi trăiesc. Chiar și deznodământul final putea fi altul, dar scriitorul norvegian a reușit să păstreze limita dintre un roman de Nobel și un chick-lit, prin alungarea happy-end-ului.

Ambele romane – ”Pan” și ”Victoria” – sunt povești de iubire neconvențională, între oameni care par că nu se potrivesc niciodată, tocmai datorită timpurilor și a cutumelor din societate: pe de o parte, avem un militar retras și distant, de aproape treizeci de ani, parțial nebun (părerea mea!), care se îndrăgostește de frumoasa fiică a aristocratului local; pe de altă parte, îl avem pe fiul morarului, un meșteșug important din punct de vedere local, dar care nu îi conferă aura de clasă înaltă a aristocrației scandinave, care o iubește și este iubit de Victoria, fiica unui castelan, cel care are în proprietate regiunea, dar care are nevoie de un ginere bogat, fiind destul de aproape de un faliment impresionant. Nimic potrivit nu pare a fi în aceste relații, dar cu toții știm că dragostea nu ține sau nu ar trebui să țină cont de clasă socială, diferențe economice etc.

Fiecare poveste are aura sa de mister al iubirii, de depărtare și de reapropiere și este meritul lui Knut Hamsun că a găsit rezolvări inedite fiecărei povești, astfel să nu cădem într-o doză prea mare de romantism (modern, dulce și nesănătos). Astfel, volumul alcătuit din două romane ale scriitorului norvegian Knut Hamsun mi s-a părut foarte bine scris, două povești reale despre și cu dragoste, reprezentând una dintre cele mai bune cărți citite de mine în acest an.

Puteți cumpăra cartea: Editura Humanitas Fiction/Libris.ro/Elefant.ro.

Articole similare

10 locuri de vizitat în Cipru

Jovi Ene

10 ”tudorisme” amuzante culese de Robert Șerban

Jovi Ene

Biblidioteca, de Mihail Vakulovski

Jovi Ene

2 comments

Coffee 7 septembrie 2014 at 09:28

Pacat ca nu i-au facut o coperta originala. Daca nu citesti o recenzie treci usor cu vederea cartea.

Reply
Jovi 9 septembrie 2014 at 11:20

Mai contează coperta în ziua de azi?

Reply

Leave a Comment

Acest site folosește cookie-uri pentru a oferi servicii, pentru a personaliza anunțuri și pentru a analiza traficul. Dacă folosiți acest site, sunteți de acord cu utilizarea cookie-urilor. Filme-carti.ro prelucrează datele cu caracter personal furnizate de voi în cadrul înscrierilor la concursurile organizate pe blog, în scopul desemnării câștigătorilor. Doar datele câștigătorilor vor putea fi dezvăluite sponsorilor concursurilor respective. Datele personale nu vor fi folosite altfel. OK Aflați mai mult