-Adrian Georgescu scrie din ce în ce mai des despre filme pe blogul său, iar resursele sale sunt foarte interesante. Astăzi vă dau două exemple. Primul articol este despre trei thrillere mai puțin cunoscute, unul dintre ele fiind Thief din 1981: ”James Caan interpretează rolul unui hoț care dă spargeri la magazine de bijuterii, cu o echipă mică. Banii furați îi investește în mici afaceri legale și ar vrea să se așeze la casa lui, când un mafiot din Chicago îi propune să lucreze sub comanda lui, crescând și miza. Nimeni nu interpretează un tip aflat sub presiune mai bine ca James Caan: am văzut-o în „The Godfather” (1972), „The Gambler” (1974), „Killer Elite” (1975). La data apariției, filmul nu a stârnit mult interes, dar timpul i-a fost un aliat de nădejde. „Thief” a lansat câțiva actori – Dennis Farina, James Belushi, William Peterson. Coloana sonoră a stabilit trend-ul în thrillerul optzecist: muzica electronică de atmosferă, aici semnată de Tangerine Dream. La fel, stilul de filmare – întunecat, rece, realist – este unul vizionar; îl veți regăsi la multe alte thrillere ulterioare ale lui Michael Mann, cum ar fi „Collateral” (2004).”
–Dar care este cel mai prost film din istorie, în opinia aceluiași Adrian Georgescu? Ei bine, alesul său este ”Birdemic: Shock and Terror” din 2010, despre care scrie: ”Îi țineți minte pe cei mai slabi elevi din clasă, care dezlănțuiau mereu hohote de râs când răspundeau la ore și treceau mereu clasa pentru că erau simpatici în prostia lor? Așa e și acest film: un omagiu tâmp pentru „Păsările” lui Hitchcock. În 2009, regizorul și producătorul James Nguyen a încercat să-și înscrie filmul – a cărui realizare îl costase 10.000 de dolari – la Festivalul Sundance. Refuzat de către organizatori, a început să colinde zona, organizând proiecții gratis lângă microbuzul pe care instalase difuzoare și scrisese „Bidemic”, „mâncând” astfel o literă. Nguyen susține că este părintele unui nou gen: thriller-ul romantic. De altfel, are dreptate: în prima jumătate a filmului, un flăcău se străduiește să ducă o fată în așternut, apoi, când tocmai reușește – șoc și teroare: apar păsările ucigașe! Zburătoarele aduc cu navele extraterestre din prima generație de jocuri electronice, din anii ’80 și se văd ca abțibildurile înnegrite de pe mobila albă de bucătărie. La contactul cu solul, explodează. Actorii sunt parcă ciopliți din lemn și își declamă replicile ca niște roboți telefonici.”
-Un articol foarte interesant (ca de obicei) pe IstoriaFilmului.ro. David Pernecker scrie despre istoria 3D, fenomenul 3D sau ”praful în ochi” 3D (fiecare cu propria părere): ”Avem foarte multe opţiuni dacă vrem să vedem un film. Putem să cumpărăm pentru bani mărunţi un DVD, sau Blu-ray un pic mai scump, putem să împrumutăm din videotecile digitale, la casele mai mari sunt în mare vogă canalele de internet streaming, cum sunt Netflix, Hulu, Fandor sau Mubi. Bineînţeles, mai există şi televiziune pentru cei care nu se supără dacă văd Titanic printre vreo douăzeci de reclame la detergenţi de spălat. Cum, bineînţeles, putem să alegem ilegalitatea şi să descărcăm filmele. Oricum, se pare că dacă avem chef de film, cinemaul nu mai este prima opţiune. Calitatea optimă a imaginii, sunetul potrivit, întunericul care te scoate din rutina zilnică, experienţa plăcută a unei călătorii în scaunul sălii în cazul spectatorilor pasivi, sau popcornul nu mai sunt de ajuns. Trebuie deci să existe ceva, un element specific cinemaului care să-i atragă pe spectatori în cozile din faţa ghişeelor de bilete. Pentru moment, acest element este imaginea 3D, respectiv promisiunea de 3D.”
–Ioana Flora este una dintre actrițele mele preferate din noul val al actorilor post-decembriști, așa că am găsit o plăcere personală în a citi articolul lui Ionuț Mareș de pe ZiarulMetropolis.ro despre ea și ”4+1 roluri de ținut minte”. Pescuit sportiv este unul dintre favoritele mele: ”Tot un debut, de această dată al lui Adrian Sitaru, avea să-i ofere peste câţiva ani Ioanei Flora şansa unui al doilea rol important – Iubi, în “Pescuit sportiv”. Interpretează tot o tânără de la oraş, de această dată amanta unui profesor (Adrian Titieni) cu care pleacă într-o escapadă în timpul căreia cuplul se confruntă cu prezenţa unei fete misterioase (Maria Dinulescu) care le pune relaţia la încercare. Film al duelurilor verbale şi realizat exclusiv în tehnica POV (unghiuri subiective în care camera se substituie privirii personajelor), care solicită mai mult interpreţii, nevoiţi să privească direct în aparatul de filmat, “Pescuit sportiv” permite tururi actoriceşti de forţă. Ioana Flora oferă o interpretare care combină cu succes naturaleţea şi profunzimea psihologică. Face un personaj verosimil, care, într-un interval scurt de timp, trece prin stări extreme, de la relaxare la disperare, de la confort la teamă.”
–Au fost anunțate nominalizările la Premiile Gopo, s-au născut deja controverse, s-au reclamat neconcordanțe, s-au retras filme și autori. Iată ce spune Cristi Mărculescu despre această ediție: ”Nominalizările la Gopo 2016 sunt pe filme din 2015 (ba chiar și 2014, la film european) dar sunt cele mai solide nominalizări din istoria premiilor ăstora. Chestie care mă face să mă gândesc la câteva lucruri. Faza cu nominalizările la Gopo 2016 e că au venit cu un antren de cotcodăceli și pizme d-alea atât de specifice unei industrii mici și oportuniste, cu bani de la stat și ego-uri cât Casa Poporului. Dar sunt, cu mici scăpări (în zona de scat, ce-i drept) incredibil de echilibrate. A fost un an în care e cam greu de ales ceva, pentru că (la anumite categorii) e mare concurența. Nu-s genul care votează filme premiate deja prin alte festivaluri pentru că au fost premiate prin alte festivaluri, deci Aferim! nu-mi e pe lista de votat automat, și faptul că e dat ca favorit din start mă face să mă gândesc de 3 ori apropos de fiecare vot care s-ar duce către filmul premiat la Berlinală.”
(Jovi)
-Angela a vazut episodul Allegiant din seria Divergent si a scris despre el la CineAmator: ‘Actiunea avanseaza greoi. Filmul pare sa se fi indepartat de identitatea cu care debuta, iar plotul este subtire, pus in sarcina unor eroi care par debusolati si suparati. Este in mare, o reabordare a aceleiasi teme din seriile precedente – lupta pentru putere si cautarea identitatii. Dar decorurile facute de ansambluri tehnologice si elemente ale societatii distopice sunt mai bune.’
-Dan de la DMovieblog a vazut ‘Deadpool’: ‘Rated R din motive din cele mai intemeiate. E spurcat la gura, porcos cat cuprinde si sangeros nevoie mare. In concluzie: o jucarie indecenta. Dar toate lucrurile astea au de fapt efect in spectator pentru ca Marvel a rulat film dupa film intr-un regim PG-13 odios. Iar acum, bum!, surpriza. Scenaristii sunt aceiasi de la Zombieland, iar Deadpool functioneaza cumva pe acelasi principiu – inlocuind genul filmelor cu zombie cu cel al filmelor cu supereroi pe care le ia creativ si tupeist in colimator. Totusi ultimul sfert de film, poate si din cauza ca toate trucurile de storytelling s-au epuizat, intra intr-un mod inert si nici ca isi mai revine.’
(Dan)
Contributori: Jovi, Dan.
Recenzii filme pe Filme-carti.ro în această perioadă:
-”The Danish Girl” (2015)
