Editorial

“Per aspera, ad astra”: Festivalul de conferințe ”Despre lumea în care trăim”

Fundația Humanitas Aqua Forte a continuat si in anul 2020 evenimentul prin care “iși propune să promoveze valorile umanismului şi să ofere sprijin dialogului public prin proiecte menite să contribuie la îmbunăţirea raporturilor dintre actul de cultură şi categorii foarte diverse de public”.

Oferta celei de-a treia editii a acestei manifestari de inalt nivel a cuprins sase conferinte urmate de dezbateri, desfasurate traditional deja, in sala unui edificiu simbol al culturii bucurestene, Ateneul Roman.

Si pentru ca oferta culturala, de toate formele, este din ce in ce mai bogata in ultima vreme, consumatorul este obligat sa aleaga cu multa grija si discernamant, in functie de timpul sau liber si mai ales de pregatirea si interesele sale.

Iata de ce si eu am ales sa merg doar la doua dintre aceste conferinte, avand insa satisfactia pentru care multumesc intelegerii si ofertei organizatorilor, de a putea urmari video, in conditii excelente, in spatiul internautic, celelalte teme dezvoltate in sesiunea 2020.

Conferintelor la care am participat si despre care voi puncta in aceasta cronica, le-am atasat un motto, cat se poate de expresiv din punctul meu de vedere, aceasta veche locutiune latina “per aspera, ad astra”, adica “prin spini, catre stele”, sau “prin greutati, catre izbanzi”. Deoarece tema primei conferinte audiate imi sugereaza chiar acesti spini si nenumarele rani pe care le-a cauzat libertatii individului, ingenunchierea morala a acestuia si malformarea relatiilor interumane, iar cea de-a doua tema reprezinta puterea gandirii si spiritului uman de a analiza documentat, organizat si clasificat, lumea din care am reusit (partial) sa iesim, sa supravietuim, lumea in care traim, cum s-a nascut ea, ce ne ofera si cum treuie sa ne ingrijim de greselile si excesele care ar putea-o distruge.

Conferinta “CE A FOST SECURITATEA? VÂRSTELE ŞI FEŢELE EI” sustinuta de Germina Nagâț, membru în Colegiul Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS) si timp de 17 ani Cercetator –Sef la Directia de Investigatii din aceeasi institutie a sustinut o conferinta-lectie emotionanta nu printr-o abordare patimasa a unui subiect complex si tragic prin fetele sale morale, psihologice si umane, ci printr-o abordarea  organizata, stiintifica, cu implicatiile istorice ale epocilor parcurse (separand perioada 1948-1965, de cea care a urmat din 1968 pana in 1989).  Conferentiara a prezentat metodele – model KGB, utilizate in prima perioada de catre Securitate, “bratul inarmat al Partidului”, care urmarea curatarea gradinii tarii prin smulgerea tuturor radacinilor “dusmanoase” ale vechiului regim, pe baza unui sistem justitiar adaptat si a unei legislatii de clasa, pe baza faptului ca de cele mai multe ori, “Uniforma inlocuia Legea”- eludand Justitia, judecata, fata de acuzatii ridicole de uneltire, diversiune si alte cele, umpland inchisorile, coloniile de munca, azilele si spitalele de psihiatrie cu elitele intelectuale din toate specialitatile… politice, umanioare, militare, medicale, administrative, financiare. Ura era instrumental oferit “poporului” pentru a curata gradina tarii de tocmai aceia care au edificat aceasta tara. Ani de ura si de razbunare. Ura ca forta mortice a societatii saracita de valorile reale. Ura un sentiment uman, incontestabil, Ura ca instrument de dominare, intr-un stat slabit, si incapabil de recladirea bazata pe valoarea cetateanului si a contributiei sale oneste. Ura la care s- a apelat in continuare si dupa intrarea in epoca Ceausescu si care reprezinta si dupa 1989 un sentiment utilizat diabolic in politicile de stat care ridica omul majoritar impotriva omului nemajoritar.

Prin urmare, analiza ne prezinta epoca Ceausescu, din punct de vedere al Securitatii si sub cele doua perioade ale sale, cea din 1965 pana in 1973 si urmatoarea, din ’73 pana in ’89. Epoca de Aur a inceput cu ideea  sarcinii capitale a Securitatii, aceea de preventie. Numarul activistilor din Securitate s-a redus, insa creste numarul “colaboratorilor” din toate domeniile, atenti la orice critici asupra regimului, la orice manifestari ostile, la acte de protest, la comparatii si curiozitati deranjante… monitorizarea starii de spirit. Dezghetul… inocularea ideii unei stari populare de fericire…duc insa la sarcini crescute ale activului Securitatii. Fiecare ofiter era obligat sa aiba 15 “surse” si in lucru inca 10 actiuni noi de atragere a noilor informatori. Acum recrutarea se facea insa nu prin metode dure, ci prin apelarea la “sentimente patriotice”. Cele mai oribile fapte cu care s-au confruntat lucratorii CNSAS in studierea arhivelor in acesti ani, au fost informatiile referitoare la atragerea ca surse informative, a MINORILOR. Sute de volume cu fise ale minorilor… nume conspirative… corupti pentru a-si vinde colegii, parintii, profesorii, rudele… ca intr-un joc nevinovat… patriotul in lupta cu dusmanul. Si bineinteles, totul urmat de REPRESIUNE si din nou formele binecunoscute: condamnari pe motive de drept comun (nu politice), azile de psihiatrie, internari fortate, coruperea medicilor si restului personalului medical, coruperea magistratilor…acte impotriva populatiei civile din ce in ce mai impilata si ingrozita. Epoca de Aur a fost mult mai nociva decat precedenta etapa, pentru ca a lucrat invaziv in toate clasele sociale si in adancime, pana la celula ADNului romanesc.

Dictatura comunista a fost o boala autoimuna, care a distrus frumusetea si valoarea poporului roman, cu urme tragice si in ziua de azi.

A urmat, la timpul prezent, alaturi de Gabriel Liiceanu – Profesor de filozofie și scriitor, o discutie despre “Limitele deconspirării”.

In dezbaterea care a urmat conferintei, s-a subliniat din nou distrugerea anticorpilor romanilor, distrugerea dialogului social, lichelismul istoric si azi ca si ieri si ceea ce a fost, fara doar si poate hardcore-ul dialogului dintre Germina Nagâț si Gabriel Liiceanu  – problema “lustratiei”, o lege ceruta de romani, insuficient ceruta insa, care astazi a dus – conform dosarelor de la CNSAS, culmea cinismului,  la existenta in aparatul diplomatic roman, in Camera Deputatilor, la Senat, la SRI, la varf in Consiliul Primarie Capitalei, in institutii de Stat, la “luptatori cu merite speciale in Revolutia Romana”, chiar si in CNSAS, a lucratorilor si surselor din vechea Securitate.

De ce? Pentru ca noi, uneori refuzam sa stim adevarul – unii dintre noi! Sau suntem “amnezici” – altii!

Pentru ca exista “slabiciuni’ musai strecurate in legislatie, astfel incat atunci cand preopinentul declara ca NU a facut politie politica si ca declaratia sa este “in sensul legii”, cunoaste si se foloseste de slabiciunea legii lipsite de continut clar.

Cat de greu le este acestor persoane angajate intr-o astfel de activitate, la CNSAS, avand zilnic in fata ochilor deranjamentele de onoare si morala a semenilor lor si stiind la ce pedepse au fost supusi toti aceia “turnati” de catre “sursele” – rude, prieteni… Angajamentul lucratorilor CNSAS “nu este politic”, este o chestiune “morala si optima” fata de nevoile societatii.

Filmul lui Radu Jude, “Tipografic Majuscul”, pe care va indemn sa mergeti sa il vedeti , poate va fi cat atat mai mult inteles de catre fiecare roman cinstit si cu capul pe umeri.

Conferinta “SUPERSTIILE MODERNE” sustinuta de catre Horia-Roman Patapievici

Modernitatea se naște ca o reacție la prejudecățile tradiției. Iluminismul proclamă necesitatea emancipării omului ca etapă obligatorie în afirmarea demnității sale și definește emanciparea ca fiind o eliberare de superstiții. Dacă admitem că superstițiile sunt prejudecățile în care avem o încredere religioasă, ne putem întreba, având drept scop același ideal al emancipării și afirmării demnității omului, care sunt superstițiile lumii moderne, de ieri și de azi:

https://www.facebook.com/Fundatia.Humanitas.Aqua.Forte/videos/501575087145261/

Conferința “SUPERSTIILE MODERNE” a fost susținută de filozoful Horia-Roman Patapievici si a fost urmata de un dialog cu Gabriel Liiceanu.

Dacă admitem că superstițiile sunt prejudecățile în care avem o încredere religioasă, ne putem întreba, având drept scop același ideal al emancipării și afirmării demnității omului, care sunt superstițiile lumii moderne, de ieri și de azi.”

Cu aproape doi ani in urma am avut ocazia sa il ascult pe Horia-Roman Patapievici conferentiind despre “Corectitudinea politica”. Am stat in sala foarte aproape de conferentiar si am putut urmari odata cu rostirea cuvintelor sale si expresivitatea sa intru comunicare si ambele aceste mijloace conjugate, mi-au creat o stare speciala de intelegere a gandirii sale si a mesajului transmis. In tot acest timp avand insa foarte atenta si circumspecta propria gandire-receptie, care nu a avut a bombani sau a nega, ci a ingurgitat, s-a luminat si a admirat constructia obiectiv-valabila a ideilor discursului sustinut.

Ei bine, de aceasta data, tema a fost cu mult mai complicata pentru mine, poate si pentru faptul ca – data fiid departarea mea fata de scena – nu am putut urmari si figura vorbitorului. Insa mi-am ascutit atentia si chiar mi-am notat cateva idei care m-au marcat, finalul fiind ca, impreuna cu sala arhiplina, l-am aplaudat in picioare pe vorbitor dupa peste o ora si jumatate de conferinta.

Horia-Roman Patapievici si-a ordonat materialul prezentat, intr-un spirit metodic, influentat poate si de formatia sa in stiintele exacte (a urmat si Facultatea de Fizica).

Prin acest tip de prezentare, ramificata si strans urmarita in expunere, apeland pentru primele notiuni privind  nasterea modernitatii la filozoful englez Francis Bacon, conferentiarul a definit noul instrument, modernismul, drept obiectiv, iar superstitiile drept subiectivitati, repulsii personale, convingeri care preced judecata. Superstitia moderna apare in mod natural, in conditiile in care apare in modernitate critica prejudecatii, a traditiei.

Prejudacata fiind o judecata prealabila, asumata si insusita de catre individ si societate. Pentru ca Bizantul a cazut intr-o zi de marti… iaca-ta de unde ziua de marti a fost considerate in psihologia de viitor –  o zi proasta! 🙂

Prejudecatile sunt in stransa legatura cu natura umana – sunt IDOLI – teorii in care cred oamenii – sunt subiective.

In modernitate insa, realitatea sociala incepe sa isi spuna cuvantul, individul actioneaza in colectivitate, aceasta incepe sa fie institutionalizata, sa fie influentata de realitatea culturala si astfel conferentiarul a prezentat 4 concepte ale modernitatii: *individul si statul si reglajele fine ale acestui mechanism (domnia legii, statul de drept, separatia puterilor in stat, drepturile omului…); raportul de cunoastere al omului cu lumea (scepticismul si dogmatismul); *acordarile de reglaj – pentru ca omul are la indemana afirmatii verificate, confruntate cu realitatea, exista o cunoastere absoluta, precisa, stiintifica; *existenta raportului Religie/Politic – adica Biserica/Stat (problema secularizarii, problema separarii bisericii de stat; interzicerea religiilor politice (communism, Nazism, legionarism) (religia politica este o superstiei moderna); si in final – *Spontaneitatea omului si ordinea legilor.

Raportul dintre om si spontaneitatea lui este acea ordine sociala bazata pe proprietatea privata, pe libertate de actiune, prin legi si garantii juridice. Ceea ce inseamna CAPITALISM. Capitalism care se poate exista numai pe piata libera, pe o structura sociala in care exista insitutii si creativitati captate de la individ, o entitate foarte importanta.

Vin in ajutorul cititorului acestei sumare prezentari si iata – prin grija organizatorilor acestui minunat Festival de conferinte, fisierul video al Conferintei lui Horia-Roman Patapievici, de data aceasta dumneavoastra avand avantajul de a-i urmari, pe langa cuvinte si expresia fetei in timpul discursului, placerea lui de a ne comunica!

https://www.facebook.com/Fundatia.Humanitas.Aqua.Forte/videos/541204733184085/

Si la capatul acestei Conferinte, va garantez, “veti fi mult mai bogati!” Si veti inelege, alaturi de Horia-Roman Patapievici si Gabriel Liiceanu ce inseamna intr-o societate, simtul DIALOGULUI, fara de care conversatia, deschiderea mintii, drumul unuia catre celalalt, nu sunt posibile. Discutia dintre cei doi corifei este spumoasa!

Pentru ca Dialogul deschide intre noi, ceva ce singuri nu gandisem, nu stiam, nu experimentasem.

Sa nu aveti prejudecati, insa cu superstitiile moderne, avem de inteles si de lucrat!Fac parte din viata noastra cotidiana.

(Sursă fotografii: Ella Moroiu / ArtLiteram; https://www.facebook.com/Fundatia.Humanitas.Aqua.Forte/)

Articole similare

Concurs: Soundtrack-uri celebre (13)

Delia Marc

10 cărți (de la 10 edituri) pe care vi le recomand la Gaudeamus 2015 (+un bonus)

Jovi Ene

Invitatie la teatru!

Delia Marc

Leave a Comment

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Acest site folosește cookie-uri pentru a oferi servicii, pentru a personaliza anunțuri și pentru a analiza traficul. Dacă folosiți acest site, sunteți de acord cu utilizarea cookie-urilor. Filme-carti.ro prelucrează datele cu caracter personal furnizate de voi în cadrul înscrierilor la concursurile organizate pe blog, în scopul desemnării câștigătorilor. Doar datele câștigătorilor vor putea fi dezvăluite sponsorilor concursurilor respective. Datele personale nu vor fi folosite altfel. OK Aflați mai mult