In ziua de 16 martie 2011, la ora 19, am participat la deschiderea oficiala a Festivalului de film documentar dedicat Drepturilor Omului – One World Romania 2011.
Sala cinematografului Patria, atmosfera de sarbatoare stropita din belsug cu bere, bineinteles Pilsener.
Speechuri pline de umor ale organizatorilor, indemnul clar si raspicat “sa stim sa pastram ceea ce avem bun” si altul la fel de plin de bun simt “ da, putem avea nostalgii cu privire la comunism, dar regrete…in niciun caz” :), cuvantul (imagini filmate) adresat publicului de catre Vaclav Havel – fostul presedinte al republicii Cehe – sub patronajul caruia se desfasoara Festivalul, prezenta in fata salii, atat de rara si de aceea cu atat mai apreciata a romanului Radu Filipescu si cuvantul sau – in calitate de sprijinitor al proiectului…si alte personaje implicate trup si suflet…
Si PRIMA PROIECTIE –
Sectiunea “Ce ai face pentru bani” –
DONATION ADDICTION – Germania – 2008
Regia: Lutz Heineking, jr.
Producator: Kunsthochschule für Medien Köln – Cologne Academy of Media Arts
Premii si festivaluri: Fresh Film Fest Karlovy Vary International Festival 2009, Czech Republic
AsoloArtFilmFestival 2009, Italy
Kasseler Dokumentarfilm- und Videofest 2009, Germany
Short Film Festival Berlin 2009, Germany
Cinema Jove International Film Festival 2009, Spain
Am vazut pana acum dependenti de alcool, de droguri, de jocuri de noroc, de tutun, de shopping si de cate or mai fi, insa acest segment cu totul original nu mi-a fost dat sa il intalnesc si im mod sigur nici dvs, dintr-o cauza foarte simpla, pentru ca este doar o fictiune, un „ ce-ar fi dac-ar fi”. <Filmul este un „mockunmentary” savuros> delibereaza materialul informativ al festivalului si chiar este plin de umor si cu o sanatoasa morala „ sa donezi este un lucru bun, conteaza insa cantitatea si limita la care trebuie sa te opresti”.
Si in „cercul increderii” (terapie) al „singurului grup din Germania”, facem cunostinta cu cateva exemplare ilare ale acestei dependente. Un tip care isi numara firfiricii necesari supravietuirii zilnice, dramuindu-si pasta de dinti pentru a consuma doar un tub pe luna si donandu-si cu doua maini restul castigului. Un altul acaparat inca din urma cu 15 ani de aceasta grea dependenta, alergand din cutie in cutie de caritate, donandu-si banii in toate scopurile nobile existente – de la copii defavorizati din Africa, la Crucea Rosie, la vagabonzi si doar inchizandu-se in casa reuseste sa se stapaneasca, dar nu pentru multa vreme 🙂 O cucoana cu fondurile mari ale sotului pe mana, face praf toti banii familiei, isi pierde slujba, se lupta cu dependenta, o vreme „este curata”, apoi recidiveaza si isi doneaza „tot contul”. Altul este manat de apriga dorinta de a-si dona si organele: splina, maduva…orice J. Un lucru este clar, dependenta – de orice fel ar fi ea, este distructiva! Si alt lucru este clar, statistic dovedit, in medie, un cetatean german doneaza 46 euro/an! Cam care ar fi situatia la romani? 🙂 Prezenta si cuvantul adresat salii de originalul personaj Luntz Heineking jr. au fost fost suculente.
A urmat prezenta pe scena Festivalului a domnului Antanas Mockus, fost primar al Bogotei si personajul principal al filmului documentar Bogota Change – 2009 – al lui Andreas Møl Dalsgaard – Danemarca. Domnul Mockus este un oaspete de onoare al festivalului si o personalitate extraordinara, care alaturi de Enrique Peñalosa – un alt primar spectaculos al Bogotei – au initiat si realizat cruciadele urbane menite sa schimbe – prin metode nepopulare si controversate – fata si metehnele unuia dintre cele mai periculoase si neprietenoase orase din lume.
Cred ca puteti viziona sau cobori filmul de la adresa de aici.
Nota: 8/10
Ei, incet-incet, ne apropiem de spectacolul celor de la Shukar Connection – si iata o mostra elocventa, pe care vazand-o in prealabil pe youtube, am si difuzat-o in cadrul emisiunii mele „Pe coada de Matura” de la Radio Shalom Romania 🙂
Si sala a fost electrizata. I-am vazut pe cehii de la Centrul Cultural dansand cu mare placere alaturi de romani pe intervalul dintre randuri 🙂
Iata ce ne spune mama wiki despre Shukar Collective: „(de la cuvântul Romanes Șucar, în traducere „bun”, „frumos”) este un grup muzical român care combină muzica tradițională Romanes și muzica electronică. Grupul este renumit pentru folosirea ritmurilor tradiționale ale ursarilor prin tehnici moderne de sampling digital. O altă combinație originală este mixarea de sunete domestice, cum ar fi loviturile de lingură, cu sunete produse de sintetizatorul analogic.
Conceptul care a dus la succesul grupului aparține lui Paul Țanicui, regizor de film român cel care i-a descoperit pe Tamango, Napoleon și Clasic, muzicanți ursari pe care mai târziu avea să-i numească Shukar. Dj Vasile, Dan Handrabur (alias Dreamdoktor), Cristi Stanciu (aka Matze), Vlaicu Golcea au preluat sunetele Shukar creând fiecare în parte adevărate bijuterii sonore sub denumirea de Shukar Collective. În acestă formulă, grupul a colaborat cu mulți muzicieni, printre care artistul multimedia Mircea Florian.
În 2010, grupul a fost subiectul unui documentar HBO. Shukar Collective au concertat la Brighton Fringe Festival (duminica, pe 2 mai 2010), la o zi dupa ce au ridicat oamenii in picioare in clubul Hootananny din Brixton (cartier din Londra). Acest mini-turneu a fost realizat cu ajutor din partea Institutului Cultural Roman din Londra”
O mare surpriza pentru mine! Muzicalitate, simt ritmic, texte bune cu impact social, un „Saraiman” cantat superb, urmariti-i pe internet si veti fi la fel de captivati!
Si asa a fost ziua de 16 martie!
Urmariti-ne in continuare pentru informatii si cronici!