Sectiunea – “Cum se (re)scrie istoria”
AFTER THE REVOLUTION – DUPA REVOLUTIE
Romania – 2010
Regia: Laurentiu Calciu
Casa producatoare: Productive International
Premii si festivaluri:
Jihlava International Documentary Film Festival 2010
FIDMarseille 2010
Un film pe care il recomand musai atat celor care au trecut prin anii ‚89 -90 in deplina coacere a mintii, dar si celor aflati la varsta copilariei atunci, sau nenascuti inca.
Pentru fiecare individ din aceaste categorii, filmul lui Laurentiu Calciu va inseamna ceva! Va confirma sau va infirma sperante, repere sociale, morale, politice. Va prezenta o fresca ampla – in spatiul restrans al centrului capitalei – a societatii romanesti, a „indivizilor” reprezentativi ai momentului (dar valabili si viabili si astazi), a mentalitatii momentului (dar atat de incremenita in tipare si astazi), o imaginie fulguranta a trenului care a trecut prin gara fiecaruia dintre noi, dar nu am stiut sa folosim momentul si sa ne urcam in el!. A existat insa un moment maret si rapid rasucit insa, in care poporul se grabea sa urce in acel tren! Mecanicul a fost determinat sa le inchida tuturor usile vagoanelor in nas si sa dispara cu trenul in neantul istoriei. O zi-doua-cateva zile…doar atat a fost necesar…sacrificiul a fost uitat si a fost inlocuit de originalitate democratica strigand de mama focului ceva de genul „Iliescu te votam/Te votam tot neamul/Ca sa moara de necaz/Ratiu si Campeanu”
Va fi o paralela intre 1990 si prezent; o paralela ciudata care desfide geometria; pentru ca aceste doua paralele se intersecteaza si se confunda in multe puncte comune. Mentalitatea, ignoranta, incapacitatea de a intelege fenomenele vietii – de orice fel, de orice natura….Si deasupra a orice…pluteste un umor gros…si vesel…si trist…surprins extraordinar de ochiul camerei de filmat nou-noute a lui Calciu. O camera lacoma, care urmareste fenomenul romanesc al „dupa revolutie”. O camera si un regizor care nu comenteaza. Comentariile ne apartim. O camera de filmat care priveste prin golul decupat al drapelului national – cerul luminos al primaverii anului 1990. Cer luminos pe care singuri ni l-am cam intunecat.
Suculente tipologii post revolutionare, de la oameni obisnuiti – la politicieni – surprinse in momente halucinante, pline de un „original damf democratic”, in discursuri ditirambice, in pozitii si mimici pline de haz (vezi-l pe Cioroianu), in racnete si acuze si sentinte cavernoase („suntem prea multi savanti…mai mergem si la munca”, „mamaliga nu se plateste in dolari”, „Cine sunt astia? Sa ii verificam! Nu ne trebuie Occident!”)….
Plasati de catre observatorii straini undeva, alaturi de Zimbabwe si Belarus in privinta corectitudinii alegerilor din 1990 (punctul cel mai vulnerabil al „democratiei” noastre), astazi suntem socati de developarea unor adevaruri pe care le-am trait, dar nu am stiut sa le vedem si sa le intelegem. Ne-au costat 20 de ani de viata si probabil ne vor mai costa inca 20. Caci nu in zadar Moise a peregrinat 40 de ani in desert cu poporul sau, pana cand nu a aparut o noua generatie curata si apta sa puna bazele unei noi societati.
Laurentiu Calciu este depozitarul unei mari cantitati de material filmat in zorii „democratiei” originale romanesti, inainte de a se indrepta spre zorii devenirii sale in cea de a doua profesie care il defineste astazi, aceea de regizor! Eu una astept de la el o noua productie, o noua operatie chirurgicala capabila poate sa vindece ochii care inca nu pot vedea!
