Editorial

Django Reinhardt

S-au implinit pe 23 ianuarie 100 de ani de la nasterea lui Django Reinhardt, una dintre cele mai interesante figuri ale istoriei jazzului european, si unul dintre cei mai importanti chitaristi ai tuturor timpurilor. Originea sa gitana i-a marcat si muzica si stilul de viata.

In 1929 caravana in care locuia a luat foc si ca urmare piciorul drept si doua degete de la mana stanga au fost in pericol de amputare. A refuzat amputarea, dar a ramas cu piciorul si cu degetele paralizate. A transformat handicapul la mana stanga intr-un avantaj, creand un stil unic in care canta practic cu doua degete si actiona coardele cu celelalte. In timpul razboiului a supravietuit in Parisul ocupat si a scapat de deportarile la care erau supusi tiganii datorita unui ofiter de aviatie german admirator si amator de jazz. Dupa razboi cand devenise deja celebru a revenit la stilul de viata nomad al gitanilor si mai ales la muzica lor. A murit in 1953, doborit de o congestie cerebrala la intoarcerea de la un concert intr-un club parizian.

Partea dinainte de cel de-al doilea razboi mondial a carierei lui Reinhardt a fost marcata de colaborarea cu violonistul Stephane Grappelli impreuna cu care a intemeiart in 1934 Quintette du Hot Club de France. Formula lipsita de baterie, cu vioara, chitare si contrabas a deschis un stil nou care combina traditia jazzului american cu cea a instrumentistilor europeeni si a muzicii tiganesti pe care Reinhardt o cunostea perfect. Stilul numit Gypsy Jazz, sau Gypsy Swing sau Jazz manouche este continuat si astazi in toata Europa (inclusiv in Romania) si a trecut oceanul si in America intr-o frumoasa reflexie culturala. In mainile lui Reinhardt chitara juca si rolul sectiei ritmice intr-un ansamblu in care lipsea percutia.

 

Dupa razboi Reinhardt trece oceanul si canta la Carnegie Hall impreuna cu big-band-ul lui Duke Ellington. A fost printre primii muzicieni europeeni care a inteles si iubit jazzul american si l-a asimilat in muzica europeana. In continuarea carierei sale va canta si inregistra si cu Dizzy Gillespie si Louis Armstrong printre multi altii.

In pofida vietii sale relativ scurte acest muzician autodidact a avut o influenta covarsitoare asupra multor generatii de chitaristi si instrumentisti de jazz din Europa si America. Postul de televiziune muzical Mezzo i-a dedicat cateva emisiuni cu ocazia centenarului nasterii printre care un documentar despre ‘copii lui Reinhardt’ -muzicieni de jazz care i-au urmat calea si inspiratia preluand si dezvoltand stilul sau. Despre doi dintre ei – chitaristul Martin Taylor si violonistul Didier Lockwood – pe care i-am vazut intr-un concert in care reluau peste ani dialogurile Reinhardt – Grappelli sper sa am ragazul sa scriu in curand.

Articole similare

Topaz (1969)

Dan Romascanu

L’homme de l’art. D.-H. Kahnweiler 1884-1979, de Pierre Assouline

Dan Romascanu

Prin blogosfera literară (15 – 21 august 2016)

Dan Romascanu

Leave a Comment

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Acest site folosește cookie-uri pentru a oferi servicii, pentru a personaliza anunțuri și pentru a analiza traficul. Dacă folosiți acest site, sunteți de acord cu utilizarea cookie-urilor. Filme-carti.ro prelucrează datele cu caracter personal furnizate de voi în cadrul înscrierilor la concursurile organizate pe blog, în scopul desemnării câștigătorilor. Doar datele câștigătorilor vor putea fi dezvăluite sponsorilor concursurilor respective. Datele personale nu vor fi folosite altfel. OK Aflați mai mult