Editorial Recomandat

De la negaţionism la prostie: George Bernard Shaw

George Bernard Shaw rămâne unul din cei mai prolifici autori ai literaturii anglofone, chiar dacă s-a născut la Dublin unde a trăit primii douăzeci de ani, la aceasta contribuind, fără îndoială, şi longevitatea sa deosebită căci Shaw a trăit între anii 1854-1950. În cei 96 de ani de viaţa a scris zeci de mii de pagini (63 de piese, nenumărate nuvele, eseuri, reportaje, articole şi peste 250.000 de scrisori!!) talentul literar fiindu-i recunoscut prin decernarea Premiului Nobel pentru Literatura în 1925. Iniţial a fost tentat să refuze premiul, nedorind o recunoaştere publică însă, la insistenţele soţie sale, l-a acceptat în numele Irlandei. Umbra care l-a însoţit în cea de a doua parte a vieţii sale venea de la Răsărit (nu numai soarele vine de la răsărit!), din Uniunea Sovietică. Atracţia sa pentru socialism pre-data cu mult Revoluţia bolşevică din 1917. În 1884 îl regăsim pe Shaw membru al Fabian Society, o asociaţie cu o componenţă foarte chic burgheză care dezvolta idei socialiste. Cum de la socialism la comunism nu este o distanţă atât de mare şi Bernard Shaw a sărit pârleazul, un fenomen destul de larg răspândit în perioada interbelică. Fiindu-i solicitat la sfârşitul anilor 1920 să redacteze un articol despre comunismul din Rusia pentru celebra Encyclopaedia Britannica, Shaw a refuzat, afirmând că experimentul încă nu era terminat. În anul 1928 în Ghidul Femeii Inteligente a sfârşit prin a lauda sistemul comunist pentru cel mai bun plan conceput pana atunci de distribuire a bunurilor şi serviciilor, spre deosebire de cele ale harababurii capitaliste. Viziunea sa era pur utopică. “Este de datoria noastră publică să ne asigurăm că fiecare va avea la fel de mult şi în nici un caz mai mult sau mai puţin decât alţii.”

Până la urmă, oportunitatea de a vizita tărâmul promis, raiul sovietic, i s-a ivit şi dramaturgului de origine irlandeză, stabilit în Marea Britanie căci în anul 1931 lordul si lady Astor, alţi doi proeminenţi simpatizanţi comunişti, au ales să se îmbarce într-o călătorie ghidată, invitându-l şi pe Shaw, cu care erau prieteni din anii 1920. Acesta nu a ezitat căci, la cei 75 de ani ai săi, se temea că nu va mai avea mult timp pentru a descoperi Uniunea Sovietica. Grupul astfel format şi-a început aventura călătorind cu trenul către Berlin iar de acolo la Varşovia. La 20 iulie 1931 se aflau la frontiera polono-sovietica.[1] Intrând în tărâmul promis, grupul, considerat extrem de important de VOKS şi aparatul de propagandă sovietic a fost întâmpinat după tipicul calatorilor ghidate gen VIP: baluri, banchete, ceremonii, fanfare triumfătoare, kolhozuri model, fabrici, şcoli speciale etc. Delegaţia britanică a fost cazată de-a lungul şederii în capitala sovietică la luxosul şi înţesatul cu microfoane Hotel Metropol. Shaw, alături de companionii săi, printre care şi cei din lume nobiliară pur sânge britanică (lordul si lady Astor!) au luat de bune toate realizările măreţe pe care ghizii speciali ai VOKS se grăbeau să le prezinte.

Ulterior, Shaw a mărturisit în cadrul unei şcoli de vară a Partidului Laburist că “mi-am ţinut ochii deschişi pentru lucrurile pe care doream să le văd. Lucruri pe care niciodată nu s-ar fi gândit să mi le arate (pot să adaug că tot ceea ce oamenii de rahat spun, că vei vedea doar ceea ei vor să-ţi arate este rahat)”. La 26 iulie 1931 Shaw a avut deosebita onoare să-şi serbeze aniversare în Uniunea Sovietică, fiindu-i oferit un banchet strălucitor, la care s-a servit şi mâncare vegetariană, preferata scriitorului britanic. Shaw nu a rămas dator, rostind un discurs în care sublinia speranţa lui că civilizaţia va fi transformată de conducerea sovietică. În seara de 29 iulie, Shaw a mai primit un cadou de răsunet din partea puterii staliniste: o întrevedere cu însuşi zeul stăpânitor, Stalin. Prezenţi au mai fost şi lady şi lord Astor, lord Lothian, un alt fost diplomat englez dar şi Litvinov care vorbea fluent limba engleză dar şi alţi doi oficiali sovietici, descrişi drept interpreţi. Întrevederea programată să dureze doar douăzeci de minute s-a întins la două ore şi jumătate. “Mă aşteptam să descopăr un muncitor rus şi am găsit un gentleman georgian. Deţinea arta de a ne înlătura temerile. Era într-o dispoziţie fermecătoare. Nu era deloc maliţios dar nici credul.” Însă cutremurul s-a produs atunci când lady Astor l-a întrebat abrupt “Când aveţi de gând să opriţi să-i mai împuşcaţi pe oameni după cum aţi făcut-o cu ţarul?” Stalin ar fi driblat răspunsul, punând natura represivă a regimului său pe seama ostilităţii internaţionale la adresa comunismului. “Când va fi pace, le vom opri” şi, mai mult, a contraatacat, întrebând-o pe lady Astor când vor înceta englezii sa-si mai bata copiii in sistemului lor de educaţie. Nu putem rămâne decât melancolici la auzul unei astfel de replici, rostită de cel mai crud dictator al secolului trecut.

Unele din declaraţiile şocante pe care le-a făcut Shaw la întoarcerea din turneul sovietic au rămas legate ca o cutie de tinichea de renumele său, devenind uşor o exemplificare a prostiei şi naivităţii multor intelectuali occidentali faţă de totalitarismul comunist.“Marele experiment comunist care se va răspândi în întreaga lume va împiedica prăbuşirea şi falimentul civilizaţiei.” dar şi celebra afirmaţie “Nu am văzut nici o singură persoană subnutrită, tânără sau bătrână. Erau căptuşiţi? Le erau împinşi obrajii goi cu bucăţi de cauciuc înfipte în gură?” Culmea delirului l-a atins însă punerea sub semnul întrebării a libertăţii religioase din Marea Britanie, spre deosebire de Uniunea Sovietică.[2]Obscurul ziar australian Barrier Miner din oraşul Broken Hill din New South Wells titra în ediţia sa din 4 august 1931, pe prima pagină[3]o informaţie relevantă, cu un titlu incitant „Bernard Shaw s-a întors din Rusia” reproducând o parte din declaraţiile exaltate ale celebrului scriitor britanic „Rusia va fi un succes de răsunet. Rusia îşi face ordine în casă în timp ce toate celelalte naţiuni se comportă precum nebunii. I-aş sfătui pe tineri să meargă şi să se stabilească în Rusia.” Corespondentul continuă mai puţin convins „A adăugat că are multe de spus despre vizita sa dar că o va face după ce îşi va cântări cu atenţie cuvintele. Stalin, dictatorul sovietic, cu care Bernard Shaw a avut o întrevedere de două ore şi jumătate săptămâna trecută, este un om de o mare abilitate şi mult mai capabil decât toţi cei care conduc capitalismul.”

Militantismul procomunist al lui Bernard Shaw a continuat şi chiar a luat amploare după vizita ghidată. Ziarul The Manchester Guardian a publicat în ediţia sa din 2 martie 1933 o scrisoare iniţiată şi semnată de către dramaturgul britanic, alături de alţi douăzeci de simpatizanţi filocomunisti, în care se clama, fără rezerve, dragostea şi ataşamentul pentru Uniunea Sovietică. “Creşterea şomajului şi eşecul capitalismul de a rezolva această situaţie în întreaga lume stârneşte interesul unor persoane din toate clasele sociale şi din toate partidele pentru progresul Uniunii Sovietice către care-şi întorc ochii cu mult interes (…)Deosebit de ridicolă şi jignitoare este renaşterea vechilor încercări de a prezenta condiţiile de viaţă ale muncitorilor ruşi drept unele dominate de sclavie şi foamete, Planul Cincinal drept un eşec, noile întreprinderi falimentare iar, în ansamblul său, regimul comunist apropiindu-se de momentul dezintegrării. Chiar dacă aceste afirmaţii inflamante şi iresponsabile sunt rizibile, trebuie să ţinem cont de faptul că sunt în continuare mulţi oameni insuficient informaţi şi pregătiri din punct de vedere politic şi că avem destui diplomaţi conservatori care sunt în continuare mari doritori să aţâţe oriunde şi oricând câte un război contra-revoluţionar dacă ar reuşi să provoace panică în opinia publică prin intermediul presei. Greutatea momentul este dovedită şi de sfârşitul acordului comercial pe care-l avea guvernul britanic cu cel sovietic precum şi de întrebările şi răspunsurile provocatoare din Camera Comunelor.[4]

Noi, subsemnaţii, tocmai ne-am întors din URSS. Câţiva dintre noi au călătorit prin cea mai mare parte a acestui teritoriu civilizat. Dorim să se înregistreze că nu am observat nici o dovadă a sclavagismului economic, lipsurilor, şomajului, sau disperării cinice care sunt acceptate ca inevitabile şi ignorate de presa din ţările noastre pe considerentul că nu au valoare ca ştiri. Peste tot am văzut doar o clasă muncitoare entuziastă şi plină de speranţă, liberă atât cât i-o permite natura şi teribila moştenire a tiraniei şi incompetenţei foştilor ei stăpâni, construind lucrări publice, dezvoltând sistemul de sănătate şi cel educaţional, oferind femeii independenţă economică şi siguranţă copilului în ciuda multor dificultăţi şi greşeli inevitabile unui experiment social care ne-ar îmbogăţi şi pe noi foarte mult dacă sistemul nostru i-ar încuraja în acest sens pe muncitorii noştri. Considerăm un dezastru faptul că acestei campanii de minciuni i se oferă spaţiu de exprimare fără a fi negată, înrăutăţind astfel relaţiile dintre ţara noastră şi URSS. În acest sens, solicităm imperios ca toţi bărbaţii şi toate femeile de bună credinţă să profite de orice posibilitate de a se informa asupra faptelor reale a situaţiei şi să susţină mişcarea care promovează pacea, comerţul şi relaţiile strânse, înţelegând măreţia Republicii Muncitorilor din Rusia.”

În alte ediţii ale Ghidului Femeii Inteligente, Shaw a dezvoltat subiectul adeziunii sale totale la comunism. În capitolul dedicat lumii sovietice, Shaw scria că nu-şi aducea aminte să fi văzut orori în timpul vizitei sale ! Pentru că, evident, nu le-a văzut. E drept, nici nu a căutat urme, Shaw fiind până la urmă reprezentantul tipic al călătorului idologic care pleacă chiar din ţara sa natală convins de superioritatea regimului stalinist, odată ajuns în URSS căutând doar confirmări ale adevărurilor dinainte ştiute. Amuzant şi paradoxal, o palmă pe care istoria o dă uneori celor prea orbi să vadă semnele timpului, în timp ce aceste noi ediţii vedeau lumina tiparului, în măreaţa Uniune Sovietică se derulau celebrele procese de la Moscova.[5]

Scriitorul britanic William Gerhardie chiar a făcut apel la Shaw să pună o vorbă bună la Stalin pentru cumnatul său, cetăţean sovietic, arestat probabil pentru că ar fi încercat să-l asasineze pe însuşi Stalin, o acuzaţie frecvent folosită pentru a executa sute de mii de oameni. Shaw a preferat să-şi păstreze distanţa rece, scriind, la 11 august 1938 că “ideea că sunt persona grata pe lângă dictatori este un alt mit Shaw. Rezultatul nu este altul decât că înrăutăţeşte soarta nefericitei victime, după cum o intervenţie străină devine o probă suplimentară a vinovăţiei.”  Ştim bine (vezi cazul doctorului Hartokh dar şi a nenumăratelor intervenţii ale lui Maxim Gorki, e drept, pe la începuturile terorii roşii) că singura şansă pe care o mai avea condamnatul era tocmai această intervenţie din străinătate, fapt ce s-a perpetuat rapid după cel de al Doilea Război Mondial în toate ţările comuniste din lume, singura şansă pentru ca un disident să nu dispară în mod miraculos şi fraudulos în bezna chitului. Mai mult, Shaw i-a luat apărarea lui Stalin în timpul Marii Terori “Chiar şi în opinia celor mai necruţători duşmani ai Uniunii Sovieice şi a guvernului (britanic), procesele epurărilor au demonstrat fără tăgadă existenţa unor conspiraţii active împotriva regimului…Sunt convins de acest adevăr şi sunt convins că el va fi cunoscut şi în Europa de vest chiar şi cititorilor ostili.” Chiar dacă Shaw nu avea cum să cunoască toate detaliile şi procedeele specifice prin care se obţineau mărturiile, aceasta este o nouă declaraţie descalificantă căci „Din momentul în care acuzatul este zdrobit de tortură şi gata să semneze orice “mărturie”, începe redactarea piesei, căci desfăşurarea marilor procese ţine de un text redactat cuvânt cu cuvânt, pe care acuzatul şi acuzatorul îl vor învăţa pe dinafară şi îl vor recita în timpul judecăţii. Perfecţiunea spectacolului creează această impresie de“firesc”care i-a frapat pe spectatorii independenţi şi i-a făcut pe naivi să creadă într-o justiţie liberă”[6]

În vara anului 2003 un document aparţinându-i celebrului dramaturg de origine irlandeză, stabilit la Londra a fost scos la licitaţie de către celebra casa Sotheby, un chestionar de presă prin care i se solicitau răspunsuri la câteva întrebări. Nu se ştie dacă acestea au fost publicate. La întrebarea dacă revoluţia bolşevică a atras tipuri umane degenerate, după cum proclamau liderii Partidului Laburist Independent, o grupare britanică de stânga anticomunistă, Shaw răspundea “dimpotrivă, a atras tipul uman superior de peste tot din lume, într-o proporţie nemaivăzută. Însă vârful scării este un loc foarte obositor pentru vechii revoluţionari care nu aveau experienţă administrativă, nu aveau experienţă în domeniul financiar, care au trăit o viaţă de fugari fără un ban în buzunar, cu Karl Marx în creier şi nu ca oameni de stat. Deseori trebuie să fie împinşi din vârful scării cu o funie în jurul gatului”[7] Oare dacă ar fi fost gâtul lui ar mai fi fost la fel de sigur?


[1] Interesant ar fi de descoperit cum îi priveau polonezii de la frontieră pe toţi aceşti călători naivi şi îndoctrinaţi care mergeau în Uniunea Sovietică.

[2] Robert Conquest The Harvest of Sorrow

[4] Fapt ce-i deranja pe amicii URSS caci in Camera Comunelor sistemul de fermecare al sovieticilor nu functiona, Parlamentul Britanic continuand sa fie o tribuna de dezbateri libera, in care se faceau auzite si glasurile critice, anticomuniste.

[5] Primul Mare Proces de la Moscova 19-24 august 1936, al doilea 23 -29 ianuarie 1937 si al treila intre 2-13 martie 1938. De remarcat rapiditatea si promtitudinea cu care sunt duse la indeplinire sentintele (în imensa lor majoritate, execuţia) ceea ce denotă ca acestea au fost doar simple spectacole teatrale, sentinţele fiind cunoscute cu mult înainte, stabilite de însuşi Iosif Stalin.

[6] Dictionarul comunismului, pag. 500

Articole similare

Top cărți de citit de către orice persoană interesată de jocurile de noroc

Jovi Ene

Grădina desfătărilor. O istorie a paradisului, de Jean Delumeau

Codrut

Zece filme despre Holocaust

Dan Romascanu

1 comment

Pygmalion & My Fair Lady | 5 februarie 2021 at 21:42

[…] George Bernard Shaw. Sursa foto […]

Reply

Leave a Comment

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Acest site folosește cookie-uri pentru a oferi servicii, pentru a personaliza anunțuri și pentru a analiza traficul. Dacă folosiți acest site, sunteți de acord cu utilizarea cookie-urilor. Filme-carti.ro prelucrează datele cu caracter personal furnizate de voi în cadrul înscrierilor la concursurile organizate pe blog, în scopul desemnării câștigătorilor. Doar datele câștigătorilor vor putea fi dezvăluite sponsorilor concursurilor respective. Datele personale nu vor fi folosite altfel. OK Aflați mai mult