Filme Filme americane Recomandat

The Help (2011)

The Help (2011) – Culoarea sentimentelor
Regia: Tate Taylor
Distribuţia: Emma Stone, Viola Davis, Octavia Spencer

Nu agreez traducerile excesiv de creative ale titlurilor filmelor străine. „Culoarea sentimentelor” este însă o excepţie notabilă. „Ajutorul” sau „Servitoarele” ar fi fost alternative mai fidele titlului original, „The Help”, dar mult mai fade, deci mai puţin atractive. Iar un film ca acesta – captivant, ba chiar tulburător – merita un titlu inspirat.

Filmul surprinde procesul anevoios al depăşirii unor prejudecăţi şi ipocrizii legate de culoarea pielii într-un oraş din sudul Statelor Unite, în anii 60. La un secol după Războiul de Secesiune – dar şi cu vreo 50 de ani înainte ca America să-l aleagă pe mulatrul Obama drept preşedinte –, convieţuirea dintre albii şi negrii din Jackson a evoluat doar în aparenţă, nu şi în esenţă. Elita albă le consideră pe menajerele de culoare suficient de bune pentru a le încredinţa lor creşterea şi educarea copiilor, dar nu şi pentru a le conferi dreptul de a le folosi toaletele. În unele cazuri, doamnele albe chiar ţin la servitoarele lor – care le-au crescut şi de care au fost în copilărie mai ataşate decât de mamele lor –, dar îşi înăbuşă sentimentele pentru a nu-şi periclita poziţia într-o societate dominată de snobism.

Pentru a zgudui din temelii această stare de lucruri este nevoie de entuziasmul, ambiţia şi curajul tinerei Skeeter, dar, mai ales, de deschiderea ei (de fapt, dorinţa sinceră de a ”asculta şi cealaltă parte”). Abia revenită în oraşul natal după absolvirea facultăţii şi dornică să devină scriitoare, Skeeter alege ca subiect al primei sale cărţi viaţa servitoarelor afro-americane din Jackson. Povestirile acestora sunt pe cât de şocante, pe atât de emoţionante. Rasismul nedeclarat, dar omniprezent, este pus în lumină într-o manieră deloc ostentativă, plină de umor, care a smuls în câteva rânduri ropote de aplauze în sala de cinema, situaţie cu care eu unul nu m-am întâlnit de mai bine de un deceniu (şi niciodată la mall).

A scrie o carte nu inseamnă a asterne pe hârtie ce ştii deja, ci a descoperi pe măsură ce scrii. Nu doar cititorul are parte de o călătorie în necunoscut, ci şi autorul. Aşa se întâmplă şi cu Skeeter, care a dorit pur şi simplu să afle cum se văd lucrurile din perspectiva servitoarelor de culoare şi a fost uluită de ce i-a fost dat să afle. A mers însă până la capăt, asumându-şi riscul pierderii poziţiei in societate. De altfel, încrederea în forţele proprii, curajul de a gândi independent şi sensibilitatea la problemele celorlalţi i-au fost inoculate de bona ei de culoare din copilărie.

Emma Stone este foarte credibilă în rolul lui Skeeter, oferindu-i personajului o combinaţie subtilă de forţă şi vulnerabilitate. Viola Davis şi Octavia Spencer (recompensată recent cu Globul de Aur pentru rolul secundar din acest film) interpretează excelent rolurile menajerelor de culoare care îndrăznesc să i se destăinuie lui Skeeter. Cred însă că acest film n-ar fi transmis atât de multă emoţie dacă regizorul Tate Taylor şi scriitoarea  Kathryn Stockett, autoarea romanului ecranizat, nu ar fi copilărit în Jackson şi n-ar fi fost crescuţi de servitoare de culoare, pe care le-au considerate adevărate mame.

Nota: 9.5/10

Articole similare

Big Eyes (2014)

Mihaela

O poveste cu fantome: Crimson Peak (2015)

Dan Romascanu

Rețeta perfectă a unui film menit să te relaxeze și să te distreze: Jungle Cruise (2021)

Iulia Dromereschi

9 comments

Diana 19 ianuarie 2012 at 16:51

Mi-a placut filmul mai ales pentru ca e fidel cartii desi, evident, nu a incaput cu toate detaliile in cele 2 ore de filmari. 🙂

Reply
Jovi 20 ianuarie 2012 at 13:50

Am inceput si eu filmul zilele trecute, astept weekend-ul pentru a-l vedea in intregime. Pana acum, mi-a facut o impresie foarte placuta…

Reply
daria marin 19 ianuarie 2012 at 20:22

Un film foarte bun, merita vazut!

Reply
Monica Tarţa 20 ianuarie 2012 at 13:44

Şi cartea? 😀

Reply
Jovi 20 ianuarie 2012 at 13:58

Cartea inca nu am citit-o… nici eu, nici ceilalti 😉
Dar cine stie?

Reply
m@ri@n 22 ianuarie 2012 at 10:16

Filmul e bun, dar nu de 9,5 🙂
Povesti despre rasism am mai vazut numai ca aici macrouniversul a deveni micro si s-a restrans la cateva familii. Interpretarea oferita de Spencer si Chaistain sunt punctele forte.

Reply
Alartes 22 ianuarie 2012 at 16:56

E adevarat ca s-au realizat multe filme despre subiectul discriminarii rasiale, dar mie “The Help” mi s-a parut printre cele mai bune. In opinia mea, emotia transmisa de acest film este atat de puternica incat ii poate atinge si pe cei care nu au neaparat o sensibilitate deosebit fata de subiect.
Pana la urma, este vorba despre cum prejudecatile si ambitia de a fi acceptat in elita formala a unei societati distrug relatiile interumane. Si despre cum un pic de curaj si de disponibilitate de a-i intelege pe ceilalti pot repara lucrurile…

Reply
Roxana 1 iulie 2012 at 11:00

Mi-a plăcut mult filmul. Este un film important şi sensibil despre problema rasială. Dar nu am citit cartea, deci nu mă pronunţ asupra fidelităţii filmului faţă de original.

Reply
roberts 13 august 2012 at 15:12

frumos film , frumoasa carte!:)

Reply

Leave a Comment

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Acest site folosește cookie-uri pentru a oferi servicii, pentru a personaliza anunțuri și pentru a analiza traficul. Dacă folosiți acest site, sunteți de acord cu utilizarea cookie-urilor. Filme-carti.ro prelucrează datele cu caracter personal furnizate de voi în cadrul înscrierilor la concursurile organizate pe blog, în scopul desemnării câștigătorilor. Doar datele câștigătorilor vor putea fi dezvăluite sponsorilor concursurilor respective. Datele personale nu vor fi folosite altfel. OK Aflați mai mult