Prin blogosfera cinefila Recomandat

Prin blogosfera cinefila (19 – 25 noiembrie 2012)

-Cinneseur scrie despre al 18-lea film al lui Kim Ki-Duk, Pieta, aparut pe ecranele romanesti in cadrul Bucharest International Experimental Film Festival (BIEFF): “Rezultatul e un film sumbru, în permanenţă angoasant, dur conform tuturor standardelor asiatice de violenţă la zi (explicită sau subliminală), fără speranţă. Un film al cărui structural icon („imagine al cărei sens depăşeşte simpla evoluţie a subiectului descris, regrupând totuşi în ea componentele, motivele tonalităţile povestirii de bază” – Sylvia Foil) e dubla schilodire (fizică şi sufletească). “

-Bogdan de la Blogul cu filme scrie despre De rouille et d’os, un film despre care s-a mai scris in blogosfera cinefila: Audiard a avut tot ce și-a dorit : actori buni, buget (inclusiv pentru cumpărarea drepturilor pentru niscaiva hituri în vogă), pe Stéphane Fontaine (e o ea, ca să știm), unul dintre cei mai în vogă directori de imagine francezi, care și-a început cariera chiar cu ”Comment je me suis disputé… (ma vie sexuelle)”, inclusiv de SFX-uri. Și totuși, rezultatul e… cam de discutat . Bineînțeles, mulți dintre fetișiștii imaginii îi vor lua apărarea (filmului), dar dincolo de tegumentul vizual, nu stă decât un scaun greu (căcat) servit pe un platou alb, asezonat cu nu știu ce sos din trufe, sub numele de haute-cuisine. Se vede cât de mult a încercat Audiard să evite clișeele, să surpindă, să vorbească de la înălțime despre lucruri mari.”

-Adina de la Buticul cu filme si carti scrie despre Cloud Atlas, una dintre premierele saptamanii trecute: “La nivel narativ Cloud Atlas este probabil cea mai complexă apariție în cinema de anul acesta, se vede încă din montaj și din multitudinea personajelor că filmul are la bază o carte cu o structură (cel puțin) drăcească, aparent opacă ecranizării. Însă se pare că a fost nevoie de trei regizori (Tom Tykwer, Andy Wachowski și Lana Wachowski) pentru a pune la cale acest soi de mantră, de (în)cântare vizuală, un fel de odă semi-filosofică adusă pan-conexiunii dintre oameni și sufletele lor.”

(Jovi)

-Angela de la AnzhelaMovies a vazut Cloud Atlas: ‘O fresca animata si profunda a oamenilor si a vietii lor intr-un interval ce poate fi definit intre “inainte” si “dupa”. Dar totusi ce s-a intamplat pe parcursul celor doua perioade si cum poate influenta asta viitorul altcuiva? “Cloud Atlas” este un produs SF cu puternice valente filosofice care alterneaza intre dramatic si romantic, dar nu uita sa se preocupe de buna dispozitie a spectatorului.’

-Ionut Mares de la Marele Ecran a revazut clasicul ‘Nu trageti in pianist’ al lui Truffaut: ‘În Tirez sur le pianiste, Truffaut nu pare a se lua aproape niciodată în serios (dar merită oare cinemaul, stimulator de senzaţii şi emoţii, o supralicitare a importanţei sale?) şi face cu ochiul spectatorului la tot pasul. Ne trage parcă de mânecă şi ne spune: nu mai lua totul în tragic şi acceptă convenţia mea jucăuşă de a pastişa… convenţii. Este dreptul fiecărui spectator să meargă sau nu pe mâna unui astfel de regizor, însă trebuie amintit că, în ciuda aparenţelor, Truffaut nu blufează. Dovada o constituie finalul melancolic, în care protagonistul (intrepretat de Charles Aznavour, care face, după unii, cel mai bun rol al său în cinema) cântă singur la pian, după două iubiri eşuate tragic şi întâmplări grave la care ia parte împotriva voinţei sale.’

-Venera Dimulescu de la liternet.ro a vizionat cateva din filmele de la ‘Kinodiseea’ – festivalul international de film pentru copii desfasurat intre 16 si 21 noiembrie in Bucuresti, Iata ce scrie despre subiectul filmului ‘Jean de la Lune’: ‘Jean locuieşte singur pe Lună până în ziua în care se agaţă de o cometă şi ajunge pe Pământ, bucuros că a scăpat de plictiseală. El este perceput doar de copii şi de animale, care îi sesizează rapid absenţa pe cer. Acasă obişnuia să stea cuibărit ca un fetus în cercul închis al Lunii, prea îngust, însă, pentru un băiat ca el. Ajuns pe Pământ, Jean este uimit de diversitatea culorilor şi a vieţii, el fiind unica pată de alb imaculat de pe întreg globul. Întocmai ca un copil care face cunoştinţă pentru prima oară cu lumea exterioară, Jean priveşte, miroase, atinge fiecare mostră a vieţii din jurul său care-i garantează că e şi el un corp în imensitatea spaţială.’

-Amatorii de clasamente vor fi interesati de Top 50 al celor mai bune filme asa cum a fost aclatuit de ‘Site&Sound’ consultand 846 de critici si distributori din toata lumea. Locul 1 – ‘Vertigo’ al lui Hitchcock considerat ‘Hitchcock’s supreme and most mysterious piece (as cinema and as an emblem of the art) ‘

(Dan)

Contributori: Jovi, Dan

Recenzii filme pe Filme-carti.ro în această săptămână:

-„Ho Ho Ho 2: O loterie de familie(2012)

-„Un monstre à Paris(2011)

À deux c’est plus facile(2009)

-“Clous Atlas (2012)

-“The Invention of Lying(2009)

Skyfall(2012)

Articole similare

Accidentul, de Ismail Kadare

Jovi Ene

Arta unui remake: A Star Is Born (2018)

Dan Romascanu

Prin blogosfera cinefilă (15 – 21 mai 2017)

Dan Romascanu

Leave a Comment

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Acest site folosește cookie-uri pentru a oferi servicii, pentru a personaliza anunțuri și pentru a analiza traficul. Dacă folosiți acest site, sunteți de acord cu utilizarea cookie-urilor. Filme-carti.ro prelucrează datele cu caracter personal furnizate de voi în cadrul înscrierilor la concursurile organizate pe blog, în scopul desemnării câștigătorilor. Doar datele câștigătorilor vor putea fi dezvăluite sponsorilor concursurilor respective. Datele personale nu vor fi folosite altfel. OK Aflați mai mult