Ho Ho Ho 2: O loterie de familie (2012)

Ho Ho Ho 2: O loterie de familie (2012)

Regia: Jesús del Cerro
Distributia: Andreea Marin-Banica, Dragos Bucur, Patricia Poslusnic, Dana Rogoz, Gheorghe Visu, Mirela Oprişor

Sunt sigur ca e o mare diferenta dintre a vedea acest film acasa, singur, eventual pe ProTv, caz in care impresiile nu vor fi dintre cele mai favorabile, si a vedea acest film intr-o distributie impresionante de „efecte”, la avanpremiera pentru presa, printre vedete, presa scrisa si audio-vizuala, „un mic dejun copios” si insotit de o larma de copii simpatici, unii dintre ei actori principali ai filmului, altii dintre ei proprii tai copii. Si atunci, in cel de-al doilea caz, iti lepezi cumva „alura” aceea fioroasa, de critic acerb al productiilor proprii MediaPro, si incerci sa intri in atmosfera prietenoasa, facuta din ratiuni publicitare, dar calda, si sa dai o sansa oricarui film. Am facut asta si nu am regretat, pentru ca „Ho Ho Ho 2” este un film de familie, prietenos si dragut, specific copilariei, dar si sentimentelor frumoase ale spiritului uman, care place, dezinteresat, atat copiilor, dar si adultilor. Fara ca filmul sa aiba mari pretentii, insa.

Intr-un orfelinat, atmosfera nu este tocmai prietenoasa, copiii asteapta Craciunul, mai cu seama din cauza promisiunii domnisoarei Ioana (Andreea Banica-Marin, prea travestita si cu o schimbare impusa de scenariu si de rol pentru a fi cu adevarat placuta, mai degraba „fortata”), „patroana” locului, de a-i trimite de sarbatori unor familii dragute, in cadrul unui schimb de atmosfera impus de legislatiei. In momentul in care Mos Craciun (iluzorie transformarea unui politist –Dragos Bucur, in timpul liber in Mos, oare chiar asa mici sunt salariile de politist in Romania?) vine in orfelinat, pre factum, pentru a afla dorintele copiilor pentru sarbatoarea apropiata, personajul principal al filmului, fetita Ema Radu (interpretata superb de Patricia Poslusnic), imbufnata de schimbarea de atitudine a domnisoarei Ioana, vrea de Craciun „o familie”.

Intr-o buna zi de iarna, un bilet norocos de loterie (schimbat la fata pentru ca spectatorii tineri sa poata vedea cu usurinta numerele castigatoare) zboara prin aer si aterizeaza in curtea orfelinatului, urmarit cu privirea de Ema si apoi ascuns de ea, ca o comoara, la pieptul sau. Cateva zile mai tarziu, numerele castigatoare sunt anuntate, iar acestea sunt chiar cele sase de pe biletul Emei: cum va pune ea mana pe cele doua milioane de euro, pentru ca este necesar ca un adult sa mearga si sa incaseze banii? Incepe calatoria ei initiatica, evadata din chingile domnisoarei Ioana, printr-un Bucuresti inghetat (dar iar surprinzator, chiar se descurca asa de bine un copil de cativa ani, printr-un Bucuresti supraaglomerat, in care nu a iesit niciodata?), pentru a descoperi persoana potrivita, in care sa aiba incredere, si unde, pe de o parte, sa locuiasca o perioada mai lunga, iar pe de alta parte, sa merite sa incaseze banetul de care vorbeste televiziunile.

Aventuri, familii normale si familii ciudate (familia preotului este criminala!), urmariri, politie si zambete inocente de copil, toate acestea intregesc urmatoarea ora a filmului, delectabila, pe alocuri amuzanta, desi previzibila si, cum spuneam, fara pretentii de a deveni altceva decat un film care sa scoata bani multi in cinematografele de la noi, la fel de previzibil. Copiii din film fac, de altfel, intreaga poveste simpatica si draguta, interpreteaza bine, chiar impresionant avand in vedere varsta lor, cu precadere Patricia Poslusnic, care poate deveni un actor emblematic al varstei (si va fi, sigur, din nou distribuita de MediaPro). Actorii „mari” sunt medii spre mediocri: Dragos Bucur incearca, dar rolul nu ii poate aduce complexitatea pe care si-o doreste (il astept in roluri mari, ca in Boogie, dar cand?), Dana Rogoz nu este decat zambitoare si egala, un produs tipic al industriei Pro, Andreea Marin-Banica putea fi mai rea daca nu se chinuia atata cu transformarea (mai amuzanta a fost in miniconferinta de dupa film 😀 ).

Sunt sigur ca nu sunt eu in masura sa va trimit la film, vor fi destule reclame pe ProTv sau prin media. Un film care trece usor media doar datorita atmosferei in care l-am vazut. Iar cei care vor critica nota mea, sa isi ia copilul de manuta si sa il vada cu el. Poate vor reconsidera propria critica :).

Nota: 6/10