Filme Filme europene

Demoni și schelete îngropate: Demon (2015)

Demon (2015)
Regia: Marcin Wrona
Distribuția: Itay Tiran, Agnieszka Zulewska, Andrzej Grabowski

Povestea din jurul filmului ‘Demon’ realizat în 2015 de regizorul polonez Marcin Wrona este aproape la fel de tragica ca și acțiunea filmului și îi dă acestuia o aură specială. Regizorul s-a sinucis la scurt timp după premieră, în timpul unui festival la care își promova acest al treilea și ultim film de lungmetraj, un film care are în centrul sau o nuntă care se termina tragic. Marcin Wrona era proaspăt căsătorit și a lăsat în urma sa o soție tânără (care fusese și una dintre producătoarele filmului). Cei care cred în asemenea fenomene pot specula că poate ceva din spiritul rău exemplificat de fenomenul de ‘dybbuk’ descris în film s-a revărsat în realitate. Restul dintre noi putem deplânge dispariția unui regizor care promitea să devină unul dintre cei mai reprezentativi pentru Polonia, și dincolo de hotarele acestei țări. ‘Demon’ este un film foarte interesant, care nu-și lasă indiferenți spectatorii, situat undeva intre genul horror gotic cu elemente de folclor polonez și evreiesc, și filmul de artă cu comentariu social și istoric. Filmul este o coproducție polono-israeliana, ceea este, cred, o combinație în premieră.

Pyton (Itay Tiran) vine de la Londra într-un sat îndepărtat din Polonia accesibil doar cu un ferry (podul s-a prăbușit cu ceva vreme în urmă) pentru a se căsători cu Zaneta (Agnieszka Zulewska), fiica proprietarului carierei de piatră care pare să fie principala industrie a satului. O cunoscuse doar prin intermediul skype-ului, dar nu-l putem blama nici pe el, căci Zaneta este o frumoasă blondă, nici pe ea care probabil visează că mai devreme sau mai târziu va ajunge la Londra. Problema este că deocamdată Pyton visează migrația inversă, învață limba poloneză, își schimba numele (și personalitea?) în Piotr înaintea nuntii, și începe să renoveze o casa părăginită pentru a se stabili în ea. Buldozerul folosit la lucrări dă de un cadavru îngropat, și de aici, o forță malefica pare să fie eliberată și pune stăpânire pe Pyton devenit Piotr chiar în ziua și în timpul nuntii. Este oare vorba despre un demon? Avem poate de-a face cu un fenomen de ‘dybbuk’ descins din folclorul și mistica evreiască, în care sufletele care nu-și găsesc liniștea pun stăpânire pe corpuri străine și nu le eliberează până când nu își văd realizate scopurile? Are legătură ceea ce se întâmplă în catolicul sat polonez cu istoria comunității evreiești, o lume întreagă dispărută în Holocaust care mai are un singur supraviețuitor în persoana unui bătrân profesor?

Filmul oscilează intre satira socială grotescă și horror, adăugând spre final un comentariu cu semnificații istorice. Tonul lejer, comic, folcloric al scenelor de la nuntă poate conduce spectatorii spre piste false, căci mesajul final este mult mai sumbru, descriind imposibila reconciliere dintre un prezent amnezic și un trecut care nu se lasă îngropat și se întoarce să-i bântuie pe urmașii sau complicii făptuitorilor de rău. Execuția nu este perfectă și spectatorilor li se cere puțină concentrare pentru a nu omite detalii sau indicii care rămân pe ecran doar pentru câteva secunde. Mi-a plăcut imaginea și interpretarea echipei de actori polonezi, care au reușit să contureze excelent și rolurile principale și pe cele doar schițate care compun fundalul social al povestii. Itay Tiran, care joacă rolul principal, era în momentul realizării filmului, în 2015 un mega-star al teatrului israelian, actorul și regizorul cel mai talentat și cel mai de succes al generației sale. (De atunci a decis să se mute la Berlin, unde a început aproape de la zero o nouă carieră). Rolurile sale în film sunt, în opinia mea, puțin cam marcate de teatralism și asta se întâmplă și în ‘Demon’. Ceea ce merge perfect pe scenă (Tiran l-a jucat în teatru printre altele și pe Mefisto al lui Klaus Mann) nu funcționează la fel de bine pe ecran, și pe mine personal m-a pierdut exact în scenele ‘demonice’. Cu toate imperfecțiunile sale, filmul de adio al lui Marcin Wrona este o lucrare cinematografică meritorie, o experiență care nu trebuie ratată.

Nota: 6/10

(Sursă fotografii: IMDb.com, Horrornews.net)

Articole similare

Un ciudat cuplu tată-fiică: Toni Erdmann (2016)

Dan Romascanu

Săptămâna Pedro Almodovar: Hable con ella (2002)

Jovi Ene

Who’s Afraid of Virginia Woolf? (1966): Saptamana Elizabeth Taylor

Jovi Ene

Leave a Comment

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Acest site folosește cookie-uri pentru a oferi servicii, pentru a personaliza anunțuri și pentru a analiza traficul. Dacă folosiți acest site, sunteți de acord cu utilizarea cookie-urilor. Filme-carti.ro prelucrează datele cu caracter personal furnizate de voi în cadrul înscrierilor la concursurile organizate pe blog, în scopul desemnării câștigătorilor. Doar datele câștigătorilor vor putea fi dezvăluite sponsorilor concursurilor respective. Datele personale nu vor fi folosite altfel. OK Aflați mai mult