Interviu

”Există două tipuri de scriitori: cu hartă sau cu busolă” (interviu cu Francesc Miralles)

În cel mai recent roman al său, Biblioteca de pe Lună (La biblioteca de la Luna, 2019; Humanitas Fiction, 2020), scriitorul catalan ne invită în viitor, într-o fascinantă călătorie pe Lună, unde magnatul excentric Kumar întemeiază prima colonie umană, Exovillage, menită să devină un centru turistic pentru milionarii lumii. Recunoscut pentru farmecul specific al romanelor, îmbinarea unei erudiții impresionante și a unei filosofii accesibile (în special de sorginte japoneză) cu scene din viața oamenilor de pretutindeni, de care se apropie cu înțelegere și generozitate, Francesc Miralles a acceptat invitația noastră de a răspunde câtorva întrebări. Mulțumim Editurii Humanitas Fiction pentru intermedierea acestui dialog online!

Carmen Florea:Cărțile miros a timp”, spune la un moment dat Verne, personajul în jurul căruia este țesută povestea din Biblioteca de pe Lună. Nu am putut să nu îmi aduc aminte de analizele lui Alberto Manguel sau Umberto Eco legate de cartea tipărită și eventuala sa dispariție. Dincolo de povestea de dragoste, singurătate și faliment existențial, există și aici o pledoarie pentru cărți, care reprezintă lucruri esențiale în viața lui Verne. O putem interpreta ca pe un semnal de alarmă într-o perioadă care devine din ce în ce mai digitalizată?

Francesc Miralles: Da, pe lângă toate aceste subiecte, romanul este despre carte ca obiect. În era digitală totul a devenit lichid, așa cum spunea și Zygmunt Bauman, și ne uităm doar la conținut, dar o carte este ceva mai mult decât o compilație de cuvinte și propoziții. Există și o parte mistică în recipientul tradițional al conținutului respectiv.

-La ce te-ai gândit atunci când ai ales numele personajelor principale, Moira și Verne? Există legături între zeița din mitologia greacă (cea care deține cheile destinului/sorții) și scriitorul care a uimit generații întregi cu aventurile pe care le-a imaginat?

Să alegi un nume pentru un personaj este la fel de dificil ca atunci când faci asta pentru pentru un fiu sau o fiică. Dacă este foarte obișnuit, cititorii îl pot pune în legătură cu multe alte personaje sau relații personale cu același nume. Dacă este extravagant, nu-l vor reține. Din această cauză e nevoie de o combinație între cele două. Este importantă și semnificația numelor, desigur. Verne este numele marelui autor de cărți fantasy din secolul al XIX-lea, dar este și prenume. Am cunoscut un Verne din Barcelona, ​​un antreprenor american, și am ajuns la concluzia că este numele perfect pentru personajul meu principal. Moira este un nume care mi-a plăcut întotdeauna, datorită semnificației destinului, pentru că asta înseamnă ea în viața lui Verne.

-Ca și volumul Iubire cu i mic există și aici un personaj din umbră care ghidează sau influențează viețile celor din jurul său, aici magnatul Kumar, pentru care rolul de demiurg într-o colonie umană pe Lună a devenit obsesie. Deși noua colonie are o mulțime de probleme, Exovillage dovedindu-se un sistem neviabil, renegat de însuși creatorul său, Kumar devine mentor pentru Verne. De ce ai ales și aici să creezi un astfel de personaj? Consideri că omul care nevoie de un îndrumător spiritual sau există alte motive?

Mereu am fost fascinat de guru. Povestea lui Verne are o dimensiune inițiatică, el trebuie să evolueze, iar Kumar este maestrul sub îndrumarea căruia va realiza inițierea, laolaltă cu volumele pe care le descoperă în bibliotecă. Nu cred că toată lumea are nevoie de un ghid spiritual, ci doar cei care au preocupări spirituale.

-Nu exista nimeni pe care să îl intereseze exilul său, spune Verne înainte de plecarea pe Lună. În ciuda faptului că este un solitar prin excelență, resimte diferit singurătatea atunci când femeia pe care o iubește pare departe de el nu numai fizic, ci și spiritual. Concluzia ar fi că în lipsa vreunei validări a cuiva, nu însemnăm nimic. Despre asta este vorba?

Asta este drama iubirii. Putem crede că viața este absurdă fără acea persoană. Este extrem de periculos deoarece ne punem fericirea și împlinirea în mâinile altcuiva. De fapt, pentru a afla ce este iubirea reală, Verne va trebui mai întâi să învețe să fie singur și să nu aibă așteptări.

-Până aproape spre mijlocul cărții, nici urmă de Bibliotecă. Cititorul este ținut în suspans destul de mult, imprevizibilul se insinuează la fiecare capitol, schimbările bruște de decizie devenind cumva laitmotiv. Cum ai construit povestea? Ai stabilit întreg planul dinainte sau parte din poveste s-a construit și pe parcurs, personajele având într-o anumită măsură o viață proprie?

Se spune că există două tipuri de scriitori: cu hartă sau cu busolă. De obicei pregătesc o hartă generală pentru roman, stabilesc principalele lucruri care se vor întâmpla, dar nu trasez strict fiecare capitol. Pe această hartă generală folosesc busola, urmărind inerția personajelor.

-Există în viața reală persoane care ți-au dat ideea personajelor din Biblioteca de pe Lună?

Da, întotdeauna găsesc inspirație în oamenii reali. De exemplu, femeia care deține call center-ul a existat exact așa cum a descris-o, iar eu am fost în postura lui Verne când eram foarte tânăr. Am avut un interviu și o probă practică precum cea al lui Verne înainte de a semna contractul. Am trecut testul și am fost acceptat. Singura diferență a fost că am primit o slujbă de chelner într-o camping cu o zi înainte de a începe lucrul în call center.

-Noua colonie pentru turiștii bogați, de altfel o temă extrem de actuală, mi-a amintit și de una dintre lucrările lui Saramago, ”Peștera”, dar și de Proiectul Positron din romanul ”Inima cedează ultima”, semnat de Margaret Atwood. Toate au în centru ideea unei lumi alternative pentru un anumit grup de oameni și vădesc tendința de a reordona totul doar pentru a ajunge la ceea ce știm deja. Lumea noastră, așa imperfectă cum este, ni se potrivește cel mai bine. Nu reușim să funcționăm la parametri normali într-o lume idilică, în care ni se impun exigențe neverosimile. Dincolo de asta există solitarii, cei pentru care socializarea excesivă reprezintă un calvar și care se pot adapta și la cele mai austere medii. Deși mesajul Bibliotecii este probabil diferit pentru fiecare cititor, cred că există câteva idei pe care ai dorit să le transmiți prin text. Ne poți da câteva detalii?

Există multe viziuni și mesaje la acest nivel. Una dintre criticile la adresa noilor milionari, care se îmbogățesc foarte repede, este că nu sunt pregătiți pentru privilegiile pe care le obțin. Avem, de asemenea, ideea că ne ducem nenorocirea peste tot, așa cum a spus Konstantinos P. Kavafis în poemul său, Orașul. Indiferent cât de nou este un mediu, evoluția ființelor umane este mult mai lentă decât tehnologia. Pe lângă aceste subiecte generale, acesta este un roman despre idealizarea iubirii, despre singurătate, căutarea spirituală și întâlnirea cu sine. Și, desigur, despre cărți ca veșnice călăuze ale umanității.

-Unul dintre haikurile din carte spune: Istoria ne spune ce a fost, însă tăcerea ne spune ce-i acum. Este Biblioteca de pe Lună un îndemn la a trăi acum, a aprecia prezentul și a-l savura cu toate imperfecțiunile sale, un îndemn la evitarea planificării excesive, care se pare că ia amploare în viețile noastre?

Da, în roman există și preocuparea pentru Zen. Problema lui Verne este că el nu a trăit niciodată aici și acum. Pentru el, viața este întotdeauna altundeva, ca în romanul lui Kundera (n. trad: Miralles face referire la romanul Viața e în altă parte). El începe să trăiască pe deplin doar atunci când pune capăt proiecțiilor spre trecut și viitor și se lasă în voia clipei. Totul începe atunci când descoperă prima carte din bibliotecă și continuă cu discuțiile alături de Kumar.

-A schimbat perioada pandemiei ceva esențial în modul tău de a trăi și a scrie? Ai primit un altfel de feedback din partea cititorilor în perioada aceasta?

Înainte de pandemie călătoream mult pentru a da interviuri, a susține ateliere sau pentru a-mi promova cărțile. Acum sunt aproape permanent acasă, la fel ca toți ceilalți, și am alte tipuri de activități. Lucrez mult în domeniul e-learning și am studenți noi la scriere creativă pentru că sunt mulți oameni care au decis că acesta este momentul potrivit pentru a scrie prima lor carte.

-Cum vezi piața de carte europeană în perioada următoare? De asemenea, ne poți spune care sunt planurile tale editoriale pentru viitorul apropiat?

Piața cărții suferă, ca orice altă industrie aceste vremuri dificile. În viitorul apropiat am câteva materiale pentru publicare, dar cea mai specială va fi autobiografia mea, o carte despre spiritualitate și căi creative, care va fi publicată în spaniolă în mai 2021.

Mulțumesc tare mult pentru răspunsuri!

Mulțumesc și eu pentru un interviu minunat, Carmen!

(Sursă fotografii: catalunyaplural.cat, humanitas.ro. Sublinierile ne aparțin.)

Articole similare

Inima inimii, de António Lobo Antunes

Andreea Andrusca

Între vis și realitate: ”Liftul”, de Cornel Bălan

Jovi Ene

Fascinația călătoriei: ”Trei săptămâni în Anzi”, de Marius Chivu

Jovi Ene

Leave a Comment

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Acest site folosește cookie-uri pentru a oferi servicii, pentru a personaliza anunțuri și pentru a analiza traficul. Dacă folosiți acest site, sunteți de acord cu utilizarea cookie-urilor. Filme-carti.ro prelucrează datele cu caracter personal furnizate de voi în cadrul înscrierilor la concursurile organizate pe blog, în scopul desemnării câștigătorilor. Doar datele câștigătorilor vor putea fi dezvăluite sponsorilor concursurilor respective. Datele personale nu vor fi folosite altfel. OK Aflați mai mult