Indignari saptamanale

Ce păţesc hoţii de benzină?

În această săptămână voi prefera un alt subiect decât vreunul centrat asupra spaţiului mioritico-danubiano- pontic chiar dacă suntem şi noi cumva direct implicaţi în această tărăşenie. Acum câteva zile am citit în Evenimentul Zilei despre un mare scandal: nişte ofiţeri germani ar fi comandat un raid aerian care ar fi dus la uciderea a 30 de civili afgani. Ruşinos! Scandalos! Trebuie anchetat!

Ceea ce multele asociaţii de apărare a drepturilor omului au şi început să facă: “Săptămâna trecută, organizaţia Afghan Rights Monitor, care militează pentru respectarea drepturilor omului, a dezvăluit că asaltul trupelor germane a făcut între 60 şi 70 de victime între civili.” Mass-media occidentală a avut un alt subiect de dezbătut condamnând implicarea nesăbuită în Afganistan.

Cunoaştem plăcile/stereotipurile foarte bine. Dar cum au fost omorâţi acei civili? Incidentul este simplu: talibanii au deturnat două camioane cisterenă pline cu benzină pe care, precum haiducii noştri medievali le-au oferit populaţiei. Civilii afgani, normal, s-au înghesuit cu canistre să beneficieze de pe urma mărinimiei hoţilor. În acest moment camioanele au fost aruncate în aer de către aviaţia NATO. Evident pentru puriştii din lumea vestică, vina pentru măcelul uşor de imaginat care a urmat aparţine NATO. Cum a îndrăznit NATO să bombardeze nişte camioane când lângă ele se aflau 70 de talibani (dintre care ni se precizează foarte scrupulos, 20 erau neînarmaţi- cum şi-au dat seama ziariştii agenţiilor de presă de asta şi ce relevanţă are acest aspect, erau neînarmaţi probabil pentru că aveau găleţi în mâna) şi câteva zeci de civili? În mod firesc, civilii trebuiau anunţaţi că va urma un raid aerian iar talibanilor trebuia să li se acorde şansa cavalerească să îşi ia armele şi să se apere…

NATO ar fi făcut bine să îşi accepte pierdere şi să treacă mai departe. Mă amuză naivitatea, trebuie să o recunosc, mai ales naivitatea occidentalilor în faţă totalitarismelor de tot felul (iar cel islamic este la fel de diabolic precum cel nazist sau comunist) atât de bine exprimată în nenumărate eseuri de către prestigiosul analist politic Jean-François Revel. În orice război civili nevinovaţi sunt ucişi de ambele tabare. Întotdeauna va fi aşa, şi cu atât mai mult acum când am populat atât de bine această planetă. Din fericire cred şi sper că guvernele occidentale sunt mai inteligente decât mass-media occidentală pentru că este chiar la mintea cocoşului că NU pot părăsi Afganistanul, cel puţin nu cum se prezintă situaţia acum (Ben Laden îşi ţine liniştit discursurile anuale din huruba unde este pitit) fără a-şi periclita propria securitate căci părăsind Afganistanul acum l-ar oferi de fapt teroriştilor de tot felul care s-ar bucura de o baza excelentă pentru a organiza noi atentate. Cred că preţul în vieţi umane plătit de NATO, important dar nu dramatic (sovieticii au pierdut de câteva zeci de ori mai mulţi militari şi nu s-a deranjat nimeni), este preferabil decât a aştepta să-ţi fie aruncate în aer metrourile, staţiile de autobuz, teatrele, clădirile administrative sau rafinăriile.

Un calcul politic pe care sunt sigur oamenii cu scaun la cap care or fi chiar pe lângă populistul Obama oricât de deschis vrea el să pară faţă de diabolicul texan, îl fac. Cinste lor, cinste lor, cinste celor care nu cedează în faţa populismelor ieftine (cum ar fi acesta “aduceţi-i pe băieţi acasă!”) Pe de altă parte nu-mi imaginez cum ar reacţiona românii dacă trupele noastre ar fi nevoite să lupte şi să moară în Norvegia sau prin Alaska, sunt sigur că nimeni nu ar înţelege nimic şi toată lumea ar ţipa ca din gură de şarpe (dar americanii, normal, ar trebui să moară apărându-ne ţărişoara, râul, ramul, măcar acum dacă în 1945 au fost laşi şi nu au declanşat al treilea război mondial doar ca să ne scoată pe noi din ghearele ursului sovietic) dovedind încă odată că habar nu avem ce înseamnă NATO chiar dacă ne-am dorit cu disperare să intrăm iar atunci când am fost amânaţi am cunoscut o dramă naţională.

Articole similare

Destinul si scrierile a doi confinati celebri: Cesare Pavese (II)

Codrut

Cărți pentru copii: Primele mele activităţi. Mă joc, lucrez, învăț, creez, de Isabelle Bochot

Codrut

Des hommes et des dieux (2010)

Codrut

Leave a Comment

Acest site folosește cookie-uri pentru a oferi servicii, pentru a personaliza anunțuri și pentru a analiza traficul. Dacă folosiți acest site, sunteți de acord cu utilizarea cookie-urilor. Filme-carti.ro prelucrează datele cu caracter personal furnizate de voi în cadrul înscrierilor la concursurile organizate pe blog, în scopul desemnării câștigătorilor. Doar datele câștigătorilor vor putea fi dezvăluite sponsorilor concursurilor respective. Datele personale nu vor fi folosite altfel. OK Aflați mai mult