Vox Lux (2018)
Regia: Brady Corbet
Scenariul: Brady Corbet
Distributia: Natalie Portman, Jude Law, Stacy Martin, Raffey Cassidy, Willem Dafoe (naratorul – voice off)
Nu am mai observat in ultimul timp un astfel de decalaj mare intre perceptiile si parerile spectatorilor, precum cel referitor la “Vox Lux”. De la punctaje de 1 si 2… multe, la 8 si 9 si chiar 10… mai putine ce-i drept.
Mi se confirma pe de o parte ideea ca multi dintre asa zisii iubitori de cinema merg la film ori foarte obositi/satisiti/negationisti/nervosi/inchisi in platosa lor de nepatruns, ca multi dintre ei au prea putina aplecare catre multiplele fatete ale prihologiei umane, ca tot asa – multi nu inteleg in mare parte lumea in care traim si pe de alta parte mi se confirma faptul incontestabil ca exista filme pentru unele categorii de oameni si filme pentru alte categorii. In orice caz, ma deranjeaza modul categoric in care unii isi exprima in public (ori direct pe viu, ori prin mass media) cu multa convingere, criticile prin care desfiinteaza una sau alta dintre peliculele pe care pur si simplu nu le-au inteles, pentru ca nu au fost pe masura puterii lor de intelegere.
Vox Lux este un film bun, foarte bun… pentru mine! De un dramatism frust, deloc fardat pentru a indulci tragediile / traumele si chinurile prin care au trecut si trec si vor continua sa treaca cei care acced la statutul de vedete adulate de public.
Intr-o societate tragic zguduita de actiuni violente de terorism inarmat (si iata ca abia ieri patru nebuni cu idei religioase ofensive au omorat 14 civili si ranit alti peste o suta pe renumita Las Ramblas din Barcelona), atacurile abominabile in scoli si in locuri de rugaciune, de infatisare inaintea lui Dumnezeu, sunt de departe cele mai greu de inteles si de suportat.
Astfel debuteaza filmul de fata, cu capitolul numit “Preludiul”… in clasa elevei Celeste si a colegilor ei de 13 ani, unul dintre acesti nebuni fara Dumnezeu, secera vietile profesoarei si ale elevilor. “Celeste”, un nume special, predestinat vietii si muzicii, grav ranita si supusa multor interventii chirurgicale si multor zile, luni si ani de ingrijiri medicale, revine la viata. Rugaciunea… iertarea… mormintele elevilor de la liceul New Brighton… Capitolul al doilea al filmului, Genesis, Celeste este indurerata, “durerea ei este a tuturor”. Alaturi de sora sa mai mare, devotata Eleonor, Elly, unite prin muzica, cele doua iubesc “pop-ul” dau glas piesei care va sta la temelia unei cariere muzicale fulminante.
New York-ul, durerile care o vor devora toata viata pe Celeste, o pustoaica de 14 ani in ghearele unui manager profesionist, in valtoarea lumii muzicale lipsita de scrupule, primele inregistrari de studio. Aparitia unei voci, un star proaspat iesit din moarte. Imperiul muzicii se deschide lacom si inghite o tanara total nepregatita in fata vietii, traumatizata de experienta terfianta a salvarii dintr-o moarte aproape sigura. Lumea scenei, primele experiente sexuale prea timpurii… stresul visului repetativ al tunelului mortii… nu ajunge niciodata la capatul tunelului, insa acolo in departare, asteapta Ingerul Negru, caruia pas cu pas, Celeste isi va vinde sufletul.
Lumea spectacolului este o fauna… putini rezista, faima se plateste greu… putini rezista, multi platesc cu sprijinul drogurilor, cu sex, cu rautate, cu ura de sine, cu ura pe ceilalti, chiar cu ura revrsata asupra salvatorilor lor, lumea spetacolului geme de bani, multi bani, foarte multi bani pe spinarea faimei atenta croita si cladita de o armata de profesionisti.
Capitolul al treilea – Negocierea – Celeste are 37 de ani – a traversat deja – si a rezistat unei lumi violente, dramatice, senzuale, plina de cosmaruri, de dureri, de masti, de alcool, de droguri, de frica, de deznadejde.
Dar… a ales sa-si traiasca viata, Este o femeie de succes! Recunoaste insa ca un om are nevoie de dragoste. Celeste nu stie sa recunoasca dragostea adevarata din jurul ei. A indepartat-o pe sora sa Eleonor, care i-a crescut fiica, pe Albertine.
Iubeste doar scena, dar “dragostea asta e doar o pacaleala”. Celeste plateste pretul faimei. Aceasta e cealalta fata a faimei. Nu tot ce te ridica – te si inalta. Si Celeste plateste acest pret. Singuratate, droguri, PAST – PRESENT – FUTURE – WELCOME. Scena nu este viata. Dragostea pentru scena, dragostea publicului… o pacaleala.
Tulburatoare scenele petrecute de Celeste alaturi de Albertine. Istoria se repeta. Adolescenta fiica este insarcinata, repeta experienta mamei sale. Insa pare ca structura psihica a Albertinei, cat si gandirea ei- sunt mai echilibrate decat ale divei in deriva.
Calatoria in timp, in New Brighton, cu mintea incetosata de droguri, o transforma pe Celeste intr-un “mit bolnav”. O supravietuitoare a atacului terrorist, care si-a irosit viata pe care i-au oferit-o “ingerii albi”, ingerasii care au salvat-o de la moarte. Calatoreste inapoi in timp, in tunlul la capatul caruia o asteapta doar “ingerul negru”.
Tot acest VOX LUX este o disectie amanuntita a societatii si a culturii contemporane, a valorilor pe care se edifica si se diversifica umanitatea. Si o dureroasa analiza a lumii muzicii si spectacolului, a marilor staruri, curente muzicale si scene renumite. Ce fel de talente si structuri psihologice rezista tavalugului cerintelor impuse de sforarii acestei lumi fauritoare de faime si de bani… de enorm de multi bani? Sforari care pervertesc cautarile exprimarii originale ale talentelor… intentii bune uneori, dar iadul e presarat cu ele la fiecare pas si Ingerul Negru isi asteapta rabdator prada. Decadenta? Spre ce se indreapta umanitatea?
Si totusi, in aceasta lume nebuna a spectacolului si a faimei, nu vorbim numai de decadente, droguri, prabusiri, sinucideri… exista – slava Domnului – nume mari care si-au pastrat tinuta, talentul, aparitiile pe scene, intr-un echilibru, intr-o normalitate salutara si demna de respectul publicului.
Brady Corbet, scenarist si regizor al peliculei de fata realizeaza acest film intr-o maniera extravaganta-tenebroasa-zguduitoare-sacadata-terifianta-misterioasa- emotionanta-originala-revelanta pentru intelegerea mesajului sau, care insa nu este lipsit de compasiune pentru poveste si personaje.
Alaturi de regizor se afla Lol Crawley, cu o cinematografie de exceptie, intr-o profunda comuniune cu capitolele devenirii Celestei, cu fazele vietii sale, cu frumusetea celor trei personaje feminine ale povestii. Imaginea scintileaza adeseori dur si obositor si enervant pe muzica lui Scott Walker, dar isi atinge telul, comunica si transmite starile necesare in care trebuie sa se scufunde spectatorul. Pe de alta parte, camera este realista, dar si usor romantica uneori si ca sa dau un exemplu, ma refer la plimbarea Celeste cu Albertine, discutand despre viata – cand camera merge in spatele celor doua, le urmareste si le iscodeste vocile. O scena care radiaza viata normala, ba chiar si oarecare relaxare a relatiei incordate dintre mama si fiica.
In privinta coloanei sonore scrisa de ScottWalker pentru VOX LUX, am simtit-o perfecta si in acord cu momentele filmului si va las sa ascultati Alive si Wrapped Up (scrise de Sia) – Natalie Portman si Raffey Cassidy.
Insa am ascultat cu atentie cateva interpretari ale lui Walker, de pe LP-urile inregistrate cu Walker Brothers si vocea lui baritonala era extrem de buna si aplicata. Ce parere aveti despre “The Sun Ain’t Gonna Shine Anymore”?
Dar despre aceasta cugetare a compozitorului si interpretului: “I fell I’m writing for everyone. Just they haven’t discovered it yet. I’ll be six feet under – but they will.”
Si am ajuns la tripleta de interprete feminine care m-a tuşat. Natalie Portman (Celeste), Stacy Martin (Elenor) si Raffey Cassidy (Celeste tanara /Albertine).
Natalie Portman, o fosta lebada neagra, acum un inger cazut, care joaca, canta, danseaza si colaboreaza cu Stacy Martin si Raffey Cassidy intr-o perfecta intelegere a personajului, a filonului tragic si a relatiilor interumane care definesc povestea. Cele trei actrite construiesc un triunghi perfect al psihologiei feminine in vremurile noastre, dar si din totdeauna. Iar Natalie Portman chiar canta bine!
Personajul masculin, singurul in prim planul actiunii, Jude Law, care il interpreteaza pe managerul impresar al divei, este nitel gri-cenusiu, usor neglijat parca, dar in mod sigur, constructorul inteligent al plamadirii vedetei, in aceeasi masura in care este si vinovatul destramarii si prabusirii visului visat de el in primul rand. Deopotriva victima alaturi de Celeste. Dar mi-am dorit mai mult Jude Law 🙂 .
Un film-experienta pe care nu trebuie sa il ratati. Ne deschide ochii asupra lumii in care traim si o face intr-un stil artistic original, de calitate.
