Safar e Ghandehar (2001) – Calatorie la Kandahar
Regia: Mohsen Makhmalbaf
Actori: Nelofer Pazira, Hassan Tantai, Sadou Teymouri
Kandahar (astfel cum a fost acest film tradus in Statele Unite) este o imbinare reusita dintre o drama a supravietuirii si un pseudo-documentar despre viata grea care exista in desertul Afganistanului, inainte de interventia americana. Coproductie iraniano-franceza, el reuseste sa infatiseze din mijlocului populatiei o serie de aspecte interesante si neasteptat de tragice ale lumii afgane: asteptarea unei proteze de catre zeci de mutilati la cortul Crucii Rosii, negocierea continua asemanatoare, dar mult mai agresiva, cu cea a turcilor, burka traditionala si mersul la doctor de catre femei, consultatie realizata prin interogare incrucisata.
Nafas se intoarce dupa ani de zile in Afganistanul natal, pentru a-si cauta sora, ramasa in tara, invalida si care amenintase ca se sinucide la prima eclipsa. Cum drumurile spre Kandahar nu sunt tocmai sigure, dar si intrezise pentru cineva care vine din afara, mai ales din continentul nord-american, ea trebuie sa o ia pe o cale mai intortocheata si sa ajunga cat mai repede. Ascunsa sub burka traditionala, avand avantajul ca este localnica si stie limbile vorbite in zona, trece de multe ori fara a fi recunoscuta spre marele oras.
Cu toate ca peisajele sunt superbe, desertul este luminat si multi oameni intelegatori, ne aflam in fata unei lumi total cenusii, plina de saracie si de incercarea localnicilor de a se capatui prin orice mijloace: santaj, ghid temporar, jefuirea mortilor, protezele de la Crucea Rosie, vandute trei pasi mai incolo dupa primire. In cele din urma, aceasta este dorinta filmului, de a dezvalui o lume necunoscuta de departe si nu neaparat calatoria fara sfarsit a lui Nafas.
1 comment