El método (2005) – The Method – Metoda
Regia: Marcelo Piñeyro
Distributia: Eduardo Noriega, Najwa Nimri, Eduard Fernández
Spre deosebite de Exam, filmul despre care scriam acum cateva zile, El metodo este construit mult mai atent si mult mai aplecat spre personalitatea umana si psihologia dedusa de aceasta, este un film realist in esenta, fara elemente care sa tina de fantastic, ci doar de adevarul pur al realitatii de zi cu zi, de competitia dintre oameni pentru o slujba care pare atat de importanta. Locul este Madrid (desi filmul pare argentinian, parerea mea 🙂 ), intr-o perioada in care pe strazi sunt proteste majore impotriva globalizarii.
Sapte oameni adunati intr-o incapere multidigitalizata si o secretara care stie tot jocul si zambeste suficient pentru a pune pe jar orice incercare de incalcare a regulilor. Primul lucru pe care il fac este sa completeze un nou formular (al nu stiu catelea), in care sa isi descrie tot parcursul profesional, fara niciun lucru care sa ramana secret, si in care sunt de acord sa accepte la acest interviu o metoda neconventionala de recrutare, metoda Gronholm. Nu va obositi sa cautati ceva despre aceasta metoda inedita, ea a fost in intregime inventata de catre scenaristi si consta in intruziunea mentala a corporatiei in grupul candidatilor, determinandu-i sa se intoarca unul impotriva celuilalt pana cand doar un invingator va ramane in picioare si va obtine postul mult-ravnit.
Nimic nu este sigur insa, criteriile de selectare nu apar decat la momentul oportun, anumite probe par a nu fi luate deloc in calcul, desi este posibil, dar nu sigur, ca mai tarziu vor conta. Monitoarele din camera se aprind si intrebari incuietoare sunt puse, se sting atunci cand un candidat nu mai are sanse sau este eliminat, iar secretara pare atotstiutoare, dar, in acelasi timp, extrem de imprevizibila si greu de descifrat. Un adevarat joc al mintii se petrece la nivelul fiecarui personaj, intreaga desfasurare este un joc al mintii si este sigur ca cel care este cel mai puternic va ramane in picioare. Cu o singura exceptie: cel puternic poate fi doborat de o emotie personala puternica!
Este un film aproape necunoscut si cu atat mai valoros: actori excelenti (si era nevoie de asa ceva, intrucat este un film „jucat”, plin de dialoguri si expresii ale limbajului corpului); actiunea este bine construita, cu exceptia, poate, a unei coborari in intensitate spre final; mesajul este modern, lupta omului pentru cariera, reusita financiara, un loc mai bine plasat in societate este cruda si nu tine seama nici de obstacole, nici de sentimente personale.
2 comments
El Metodo este excelent, dar are unele scene penibile. In rest nu am ce sa-i reprosez, ba chiar tre’ sa-l laud pentru atmosfera oarecum apocaliptica de afara.
Mi-a plăcut f mult! L-am văzut acum vreo 2 ani şi cred că l-aş revedea 🙂
Am găsit ce-am scris despre el la momentul respectiv (ce bine e să ai blog şi să aduni impresii :))
http://www.rontziki.ro/2009/09/el-metodo.html