Brazil (1985)
Regia: Terry Gilliam
Distribuţia: Jonathan Pryce, Kim Greist, Robert De Niro, Katherine Helmond, Ian Holm, Bob Hoskins
Am văzut Brazil foarte târziu. Cu 27 de ani mai târziu. A apărut în 1985, la un an după anul lui Orwell, momentul precis când mi-am părăsit propriul univers orwellian, cel în care trăisem în primii 31 de ani de viaţă. Eram prea ocupat să-mi găsesc drumul în noua lume pe atunci, prea ocupat ca să văd filme bune. Nu aveam timp şi nici bani, iar revenirea la plăcerea de a urmări filme s-a petrecut câţiva ani mai târziu. Astfel, am ratat această anti-utopie exuberantă, un amestec aproape permanent de visuri şi coşmaruri, unde realitatea era cel mai lung şi mai întunecat dintre toate. Acum am găsit în sfârşit timp pentru asta, din perspectiva şi cu experienţa unei persoane care şi-a petrecut o perioadă din viaţă aproape egală într-o societate presupus liberă. Am fost impresionat.
Povestea funcţionarului din sistemul birocratic kafkian este în principiu similară celei din 1984. Diferenţa constă în libertatea pe care regizorul Terry Gilliam şi-a luat-o în crearea acestei lumi retro-futuriste, în imaginaţia infinită reflectată în construcţia scenelor, în toată complexitatea şi atenţia faţă de detalii a acestora. În acest film există multe scene memorabile, unele impresionând prin imagine, altele prin ritmul acţiunii, prin acţiunile surprinzătoare în sine. Relaţia dintre personaje împrumută mult din filmele clasice ale lui Chaplin, Laurel şi Hardy, într-o atmosferă tip Metropolis. Aproape fiecare scenă este o capodoperă scenografică şi arhitecturală.
Jonathan Pryce face aici probabil cel mai bun rol al carierei sale, în timp ce Bob Hoskins şi Robert De Niro (pentru care rolul nu a fost tocmai hitul carierei sale) îşi fac şi ei simţită prezenţa. Cu aproape trei decenii mai târziu, viitorul imaginat în filme precum 1984 şi Brazil este mai real ca niciodată. Controlul minţii, intervenţia autorităţilor în vieţile private, supravegherea permanent şi birocraţii electronice imense, active în toate aspectele vieţii – toate acestea au devenit realitate. Unele dintre maşinile pe care le folosim sunt mai sofisticate sau pur şi simplu diferite de cele imaginate de regizorii acestor filme, dar, în multe aspecte, situaţia este aproape identică.
Nota: 9/10
[yframe url=’http://www.youtube.com/watch?v=4Wh2b1eZFUM’]
1 comment